Alaltăieri după amiază, puţină vreme după ce am revenit de la serviciu, cineva a sunat la uşa mea. În pragul ei se afla un omuleţ atât de inofensiv după înfăţişare, încât nu am ezitat nici o clipă şi l-am poftit înăuntru.
– Misiunea mea nu este din cele mai plăcute, a început el. Sunt delegat de Banca de Ajutor Reciproc să verific situaţia împrumuturilor nerambursate la timp.
– Da, am oftat eu vinovat, într-adevăr…
– Noi v-am oferit un ajutor, a precizat el, un împrumut cu dobândă joasă, cu care dumneavoastră v-aţi putut schimba maşina şi să vă luaţi un model mai nou, mai modern, aş spune de lux.
– Asta aşa este, am recunoscut spăşit. Dar am început să plătim…
– Cu mare întârziere. Şi numai după ce v-am trimis nenumărate scrisori de culoare roz, în care se preciza că ne vom adresa avocatului nostru.
– Dar acum plătesc câte două rate pe lună şi foarte curând voi fi la zi.
– Ei, necazul e altul, zâmbi el. Dacă vă amintiţi, dumneavoastră aţi girat un împrumut pentru altcineva…
– Sigur că îmi amintesc. El a girat pentru mine, eu am girat pentru el. Dumnezeu ştie pe unde o mai fi.
– În Canada….
– Poftim?
– În Canada! Tipul a întins-o de câteva luni.
– Şi te pomeneşti că v-a tras clapa! Ha, ha, ha…
– Chiar aşa, ha, ha, ha. Numai că nu ne-a tras clapa nouă. Ţi-a tras-o mătăluţă… Ha, ha, ha…
– Adică de ce mie?
– Păi nu ai girat pentru el? El a întins-o, girantul e bun de plată. Aşa că ha, ha, ha, de asta am venit, ca să te anunţ.
– Ce să mă anunţi, domnule? Ce sunt eu, mama lui, tatăl lui?
– Păi, dacă ai semnat… Nu trebuia să semnezi.
– Sigur că da, să nu semnez. Şi el era fraier să semneze pentru mine?
– Nu te enerva…
– Cum să nu mă enervez??? Ăla pleacă, nu plăteşte, trăieşte bine mersi în Canada şi eu rămân să achit datoriile lui. Ca să nu mai spun că toată lumea care mă cunoaşte o să comenteze: „Aţi auzitt ce-a păţit doctorul Schor!?”.
– Dar cine mai e şi doctorul ăsta?
– Cine ai vrea să fie? Eu sunt.
– E-te-te… Să nu încerci acum s-o întorci! Pentru mine, matale eşti toată ziua Brodiciche!
– Asta e! am sărit eu din fotoliu şi l-am ridicat în aer pe prichindel. Ha, ha, ha…Vino să te pup. Mă miram şi eu, de unde şi până unde la mine datorii şi giranţi din ăştia care pleacă în Canada? Ce sunt eu fraier să semnez pentru o astfel de persoană? Ai greşit blocul, amice! Ha,ha, ha… Familia Brodiciche locuieşte în blocul de alături. Ca să vezi, domnule… Blocurile astea seamănă ceva de speriat. Să vă conduc, poftim, nu e nici un deranj, ba din contra!