După ce a redus deficitul bugetar de la cote alarmante la un nivel acceptabil, dupa ce a adus Portugalia în rândul ţarilor cu creştere medie în Uniunea Europeană, după ce a rezolvat problema miilor de portughezi care aşteptau de ani de zile o simplă operaţie la ochi trimţându-i tocmai în Cuba, ce s-a mai gândit guvernul socialist de la Lisabona să facă?
A dezgropat un proiect vechi de acum 18 ani şi a născocit un decret-lege, aprobat între timp şi de Parlamentul Portugaliei, unde socialiştii deţin majoritatea absolută, prin care limba portugheză suferă câteva schimbări ortografice importante.
Acordul ortografic este un vis de demult al ţărilor de limbă oficială portugheză, 8 la număr, născut din dorinţa de a uniformiza, artificial, spun criticii, limba poetului Camões.
Susţinătorii proiectului afirmă că limba portugheză nu are decât de câştigat la nivel internaţional, numărul vorbitorilor de portugheză depăşind 200 de milioane.
Argumentul este atacat de critici pe motivul logic că uniformizarea grafiei nu va spori numărul de vorbitori, aceiaşi şi înainte şi după aprobarea acordului.
Dar se întâmplă câteva lucruri bizare cu acest proiect: în primul rând este caraghios, afirmă lingviştii, să modifici o limbă prin decret-lege.
Limba este un organism viu, are un parcurs dictat numai de utilizatorii ei în viaţa de zi cu zi.
Influenţa Braziliei
Iar pe de altă parte, principalele diferenţe între diferitele versiuni de portugheză, din Brazilia, Portugalia şi fostele colonii din Africa, sunt la nivelul gramaticii şi vocabularului şi nu la cel al grafiei.
Este adevărat că operele literare produse în Portugalia, pentru a fi publicate în Brazilia, de exemplu, trebuie să fie revizuite şi adaptate la vocabularul şi la regulile gramaticale ale portughezei locale, dar portughezii sunt mai toleranţi şi chiar se amuză citind literatura braziliană în varianta originală pe care o şi numesc cu oarecare duioşie “portugheză cu zahăr”.
La fel de ciudat este că cea care va suferi mai multe modificări este tocmai portugheza vorbită în Portugalia, adică portugheza-mamă.
Aproximativ 1,50% din vocabularul portughez îşi vor altera forma, în vreme ce doar 0,40% din cuvintele din versiunea braziliană vor fi afectate de noile reguli de scriere. Alfabetul portughez se îmbogăţeşte şi el cu trei noi membri: “k”, “w” şi “y”, care există deja, dar numai în cuvinte de provenienţă străină.
Rolul guvernului
Problema este că, incredibil dar adevărat, în Portugalia nu există o instituţie similară cu Academia Română care să-şi pună ştampilă de calitate pe asemenea măsuri.
Şi nici măcar singurul organism competent în materie, Societatea Limbii Portugheze, nu a fost consultat. Este vorba, deci, de o decizie politică, un “cadou diplomatic” oferit Braziliei, după cum l-au numit câţiva intelectuali portughezi de seamă care au şi iniţiat o petiţie on-line, semnată până la această dată de circa o sută de mii de persoane.
Acuzaţie întărită şi de criticile editorilor de carte din Portugalia care întrevăd în noul acord o ocazie unică pentru expansiunea editurilor braziliene în ţările africane vorbitoare de portugheză.
Schimbare neaplicabilă?
Cert este că, în dulcele stil “un pas înainte şi doi înapoi”, atât de drag socialiştilor portughezi, şi această lege permite interpretări şi abateri: este prevăzută o eprioadă de adaptare de şase ani, şi de-abia după zece ani legea va deveni efectivă.
Tocmai de aceea nu este luată în serios nici de edituri, nici de profesori universitari de seamă şi nici, mai ales, de scriitori importanţi precum premiul Nobel José Saramago & Co.
Unul dintre iniţiatorii legii spunea chiar că, până la urmă, fiecare va putea scrie cum va crede de cuviinţă, atâta vreme cât literatura este fructul libertăţii de exprimare şi gândire.
Atunci, la ce bun, se întreabă oamenii de cultură portughezi, o lege şchioapă, caraghioasă şi sortită eşecului?
Dar oricât s-ar revolta savanţii se pare că Acordul Limbii Portugheze, verişorul portughez al lui “â” şi al lui “sunt”, va merge mai departe.
Iar mai apoi, rămâne cum am stabilit!
Lisabona, mai 2008