fum de tămâie…
cucul iscodeşte în drumul caravanelor
arderi de tot,
puse pe altarele timpului
smoala curge din ugerele pământului-
turnul-
între obezile apusului,
se clatină.
ploaia
dijmuieşte
plânsul
***aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!***
arcul Săgetătorului
întors spre
tufele de levănţică-purifică
presimţirile.
ulcica Vărsătorului-
scuturată
între mirări, care gonesc spre veşnicie
şi
rânjetul înfometat al liliecilor,
răstoarnă coşmarurile într-un crepuscul.
prin voi, efemeride
slăbiciunile,
gâlgâiturile,
târâiturile vieţii
devin
transparente.
***cine iubeste şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă***
până şi
sarea miroase a cozonaci…
patruzeci de cununi de lumină
în suflarea limpede a brizei.
plesnet de bici-
prin iarba de mare,
meduzele întind praştia.
surferii îmblânzesc albăstrele scorpii.
drum-
pietruit de corul de îngeri,
în amonte…
cascade de râsete copilăreşti
închid
în
cercuri concentrice
vârstă adolescenţei.
***nu-mi pare rău că trăiesc, doar că îmbătrânesc.***
laptele mării
a început să mărească paşii orelor
pe nisipul fierbinte;
veghe
pe şoldul drept al răsăritului-
femeia
şi-a înscris rotunjimile
în roată cu opt braţe.
din centru
măsoară pătrunderile
sub un unghi de patruzeci şi cinci de grade.
***lume, lume nu mă mai satur de tine***