Mă întâlnesc cu o cunoştinţă, unul Marcu… Arată destul de bine, e aproximativ elegant şi, când îl întreb ce mai face, îmi comunică cu un entuziasm moderat:
– Am decis să mă însor, dar nu m-am hotărât…!
– Înţeleg, aprob eu. Te-ai decis în principiu, dar nu ai hotărât cine e fericita…
– N-ai înţeles nimic, precizează el. Nu are nici o importanţă cine e fericită pentru că, în cazul de faţă, nu de asta depinde succesul. Importantă e opţiunea..!
– Adică alegerea.
– Ţi se fac mai multe propuneri, mă lămureşte Marcu. Doar trăim într-o ţară democrată, concurenţa e liberă, iniţiativa particulară la fel, cererea şi oferta sunt factorii care decid. Întrebarea e la ce te fixezi…
Eu nu sunt un sensibil, dar chiar atâta lipsa de sentiment mă scoate din sărite. Aşa că îi spun:
– Dar inima? Dar visele? Relaţiile sufleteşti? Unde a dispărut romantismul?
– Ce are una cu alta? mă întrerupe Marcu. Cumperi mobile cu sentimente? Îţi alegi aşternutul după culoarea ochilor? Eu mă refer la societatea de consum, la tentaţiile pieţii, la reducerile speciale ale magazinelor. De exemplu: vreau să cumpăr un pat dublu, că o să am nevoie, nu? Să-l cumpăr la Cutare, care-mi îmi da ca premiu un halat de baie pentru două persoane, sau la Concurentul care oferă cadou un curs de ceramică? Doresc să achiziționez un frigider mai mare, ca de familist, da? Unul mă tentează cu trei zile la un hotel de cinci stele cu micul dejun inclus şi masaj, altul îmi oferă o ajutoare în casă, o dată la două săptămâni, timp de un trimestru. Mă interesez de un cuptor microunde şi un negustor îmi oferă gratuit un ceas de perete deşteptător, altul un inel cu diamant fals autentic. Mai vrei exemple?
– Mai vreau…
– Ştii ce ţi se propune dacă vrei să cumperi o masă cu şase scaune? Fie o servietă diplomat cu patru despărţituri, fie o tavă de servit micul dejun la pat de sărbători… Vrei un radio, ai câteva opţiuni: un calculator de buzunar sau un stilou cu rezervă. Cine cumpără un video, primeşte gratuit lentile de contact pentru ambii ochi sau două volume din enciclopedia pentru tineret. M-am interesat: un aspirator de praf îţi da dreptul la un lanţ de siguranţă pentru uşa de la intrare sau un set de iaurturi pro-biotice. Cine achiziţionează o maşină de spălat poate primi un pulovăr tărcat treizeci la sută lână şi restul poliester sau control ginecologic la un mare specialist. Înţelegi? Greutatea nu e să-ţi alegi o soţie, asta rămâne o problema particulară, aici chestia cu premiile nici nu se pune, deşi nu m-ar miră ca în viitor…
Marcu nu mai este chiar atât de tânăr… Dacă m-ar fi invitat la nuntă cu două zeci de ani în urmă, tot nu m-aş fi mirat. Aşa că îi spun:
– Eşti încă tânăr, băiete, probabil că de aia ai uitat. Te superi pe abundenţă, pe bunăstare? Era mai bine când stăteai la coadă şi nici nu ştiai exact „ce se da”? Când cumpărai pantofii fără să ştii ce număr au. Când dădeai tu bacşiş ca să ţi se dea de sub tejghea un articol pe care nici nu l-ai văzut? Uite, eu am achitat o mobilă de salon cu fotolii bej deschis şi am primit ceva violet sângeriu, noroc că erau copiii mici atunci şi nu mi-a păsat pe ce culoare o să-şi facă nevoile… Mai bine ai fi mulţumit.
– Păi, sunt mulţumit, precizează Marcu. Dar ce-ai crezut? Am vrut numai să-ţi arăt care e situaţia. Singură problema mare rămâne închiriatul unei săli pentru nuntă. Fastul e acelaşi, meniurile asemănătoare, preţurile idem… Dar nu mă pot decide. Am găsit o sala de nunţi care îmi oferă pastă de dinţi pentru toată viaţă şi o altă care mă atrage cu un set de hârtie igienică roz. Nu mai spun de o a treia care, dacă divorţez în primii trei ani, îmi returnează cincizeci la sută din cheltuieli, mai puţin băuturile spirtoase. Şi trebuie să mă decide repede pentru că e o acţiune specială, care se încheie la sfârșitul lunii sau la epuizarea stocului, după caz…