Un an fericit, o celebrăm toate sărbătorile de primăvară în aceeași duminică.
Dincolo de orice dogmă religioasă, ideea este că idele pascale sunt o întrunire a bucuriei, a revenirii la viață, regnul vegetal se trezește din letargia iernii și păsările călătoare se întorc acasă.
Nu e nevoie de cuvinte, nici de criptograf pentru a dezlega dragostea.
Ne complicam existența. Vine un timp când dimineața în zori se aude ciocanul rotunjind roțile carului, caii tremură în mireasma florii de cireș înainte de drum.
Câți dintre noi am atins coama unui roib ?
Câți dintre noi am adormit în podul încărcat de flori uscate, sub cerul înstelat ?
Ne pierdem în ecranul telefonului.
Sigur că aș avea o potrivnică privire aruncată în dispreț, un scuipat laș, și ignorant.
Aș fi numit pășunist.
Voi alerga prin ierburi, sub puținii arbori înverziți. Iisus e la tot pasul, nu în bisericile închipuite în fast, în aur, în odăjdii swarovski .
Sărbătorile pascale ar fi o scenă din lumea întâmpinând vecinii, călătorul cu masa întinsă în stradă și în muzică să ne bucurăm de o încă o primăvară.
Imaginea aparţine Laurei Kaelin, pictoriţă de origine româna (Zurich, lucrare în acril)