ZGOMOTE IN CURTE(scurta proza)
de adynet1
Parcă mă văd şi-acum ieşind din apartament…închid uşa uşor proptind umărul de ea să nu facă zgomot…
De mic copil eram timorat de ideea că vecinii nu iartă, stau ascunşi dupa uşă şi-aşteaptă micile mele greşeli la orele de odihnă pentru a se napusti cu gura pe mine…
Era una , d-na Cioclov care excela prin simţurile ei de felină de pradă… Avea un suflet bun femeia ,nu mă certa…se ducea direct la mama să mă pârască , ritual ce se petrecea cel putin de două ori pe săptămână…
Am fost învaţat de tata, locotenent la M.A.I ., care asculta nopţile postul EUROPA LIBERĂ, să mă feresc …ssstt să nu audă vecinii…Dar întotdeauna dădeam greş…
Culmea am atins-o pe la 6 ani când am încercat cu bravură să opresc o piatră de vreo cinzeci de kilograme care dădea să se desprindă dintr-un gard provizoriu pe care-l mişcasem din greşeală…aceeaşi greşeală , la aceeaşi ora 14.30…ora de linişte…Bolovanul n-a facut zgomot…a cazut pe moale…trei ani n-am mai atins mingea de fotbal…
Dar am crescut repede …la zece ani eram vedetă la „fotbal la găoace”: doua porţi miniaturale desenate cu smoală , zece paşi intre ele , eu si alt „geniu” încercam să ne trecem mingea dezumflată printre picioare…
…Şi iar d-na Cioclov , fire nobilă ce nu ne certa direct…se adresa doamnei Negru , fosta aristocrata cu studii la Sorbona :
– Nu-i pot intelege pe parinţii aştia…N-au nicio raspundere faţa de progeniturile lor…aşa cresc derbedeii… (progenitura eram eu , probabil şi derbedeu in creştere…)
-Puţin respect pentru cei mai în vârsta care robotesc clipă de clipă pentru acele două ore de odihnă la prânz…(Doamna Cioclov era casnică şi-avea o droaie de pisici )
Vremea trecea iar eu ma transformam din copil plăpând dar zgomotos într-un derbedeu mândru însetat de aventură…Aşa m-am trezit furând liliacul din curtea vecină , liliac „bătut” cu miros nemaipomenit ce te mâna la păcat…
La început furam pentru mama…Mă mustra de mama focului dar fugea repede sa umple vaza cu apă, să nu se usuce liliacu’, saracu’…
Apoi furam pentru Liliana , fata cu genunchii groşi care când râdea , sanii-i saltau de zor si nu se-mpotrivea când interveneam să-i liniştesc , să se oprească…
-E ora zece ! Oamenii dorm la ora asta…se auzeau insinuarile d-nei Cioclov catre D-na Negru…surzeam pe moment si ne reveneam doar când harnica vecină vărsa ultima oală cu lături pe banca pubertaţii noastre…
Apoi venea noaptea…din nou spre casă…
Palierul lucea de curaţenie , treaba domnului Mitache, fost profesor universitar ce fusese dat afară pentru mici scăpări…
01 Aprilie 2008