Optsprezece ani nu mi-au fost de-ajuns
Să înţeleg de ce se certau părinţii.
Eram şapte.
Al optulea urma să apară curând.
Tata ne vorbea despre Vaslui, despre podgoriile uriaşe, despre Eminescu, despre Ştefan cel Mare, despre Iaşi, despre Podul Înalt, despre Bistriţa la Bacău.
Mama ne vorbea despre răcoarea pădurilor de pe Meseş, despre căpriore alergând slobode prin Solduba, despre Avram Iancu, despre Simion Bărnuţiu, despre Şimleul Silvaniei, despre Zalău.
Când s-a născut Doru,
Tata a vrut să-i dea numele Ştefan.
Mama nu şi nu, să-i zică Avram.
Fiecare cu dorurile sale din copilărie,
Din poveştile părinţilor, bunicilor.
Într-un târziu s-au decis să-l numească Teodor.
Cu dorul său, fiecare.
Dan David, Los Angeles, Martie-17-2007.