Mă întâlnesc în lift cu doamna Brodiciche care locuieşte la etajul unu.
– E o catastrofă! îmi spune ea nervoasă. De două săptămâni şi mai bine ascensorul nu opreşte la etajul meu.
– Nu!? spun respectuos. Cum se poate?
– Uite că se poate… Sunt obligată de fiecare dată sau să urc pe scări, sau să ajung la etajul doi şi apoi să cobor un etaj. O catastrofă!
Intru la băcănie şi tocmai surprind o discuţie înflăcărată între vecinul meu Nasgâtaşvili şi o femeie grasă, cu bigudiuri.
– Este aproape nouă şi încă nu au adus iaurt degresat unu virgulă cinci la sută, spune femeia cea grasă. Nu ştiu cum e in altă parte, dar la noi în cartier aprovizionarea nu e normală. E absolut anormală!
– Nu e normală? întervin eu.
– Absolut, spune Nasgâtaşvili, care e de acord cu femeia. La ora asta să nu aibe iaurt degresat? Dacă întrebi la concurenţă, precis că aveau iaurt degresat încă de dimineaţă. Aici e probabil mai proaspăt, din moment ce încă nici nu l-au adus…
– Auzi, îi povestesc lui Boris Israelovici Glazpapier, avem un vecin, nu spun cine, care pe vremurile astea de instabilitate, când laptele se scumpeşte şi de carne nici nu vreau să pomenesc ca să nu le amestec în aceaşi propoziţiune, ei bine, vecinul nostru nu mai poate dacă într-o zi n-o să mănânce iaurt degresat unu virgulă cinci la sută…
– Fantastic! exclamă Boris Glazpapier. De asta ni se duce economia de râpă, de asta nu putem opri degringolada şi colonizările inutile. Dacă unii, fără pic de ruşine, se gândesc numai la propria lor persoană, la automobile de lux, la apartamente cu piscină, la iaurt unu virgulă cinci la sută…!
– O clipă, spun, dar iaurtul…
– Dă-l încolo de iaurt, strigă Boris Glazpapier. Eu sunt un om al muncii, nu fac mofturi pentru unu virgulă cinci la sută, ţi-am dat numai un exemplu, unde duce iresponsabilitatea.
Mă întâlnesc din nou cu doamna Brodiciche în lift şi îi spun:
– Am auzit la radio că sunt inundaţii în Bangladesh cu mii de victime… Un avion cu peste două sute de pasageri s-a prăbuşit în jungla sud – americană şi pădurile din Portugalia au luat foc…
– Da!? zice ea. Ştii că liftul tot nu opreşte la etajul meu? O catastrofă!
Îl întâlnesc pe vecinul Nasgâtaşvili.
– Un tip din Brazilia a împuşcat opt femei fără nici un motiv, îi spun. Doi nemţi s-au aruncat de la ultimul etaj pentru că au pierdut la curse, un tip n-a mâncat patru luni pentru că …
– Lasă asta, spune Nasgâtaşvili. Ştii că nici până la ora zece nu au adus iaurt degresat? Situaţia asta nu e normală!
Mă întâlnesc cu Boris Israelovici în staţia de autobuz.
– Au trimis o rachetă în direcţia planetei Saturn, îi spun. Ce zici?
– Aştept de un sfert de oră şi nu vine nimic, îmi răspunde. Formidabil… Ce lume! Ce lume!