Uitare mai deasă ca o pădure
în care ne rătăcim tot mai des,
îşi caută cuiburi cu aripi uşure
păsări gonite dintr-un eres

în trunchiuri cresc scaun şi masă
la care vom şede noi amândoi,
trece pe sus o boare ceţoasă
se trage spre lumea de-apoi

făcea un semn licorna din lună,
miez de tăceri, uitare de toate,
dormeau adânc pui de furtună
pe paturi de frunze roşcate…