În secolul XIX vedem aparitia unei arte profane unde pictura si sculpture s-au disociat de arhitectura, pictura murala cedînd locul picturii pe shevalet. Arta româneasca se europenizeaza. Primele picturi cu subiecte profane românesti se fac vizibile prin portretele persoanelor cu „vaza, cu stare”, ale celor bogati, personaje importante ale timpului. Succesorii lor, care au participat la Revolutia din 1848, au asumat prin operele lor propaganda în favoarea ideilor liberale, precum Negulici (1812-1851), C.D.Rosenthal (1820-1851). Pictura istorica, în onoarea luptei pentru Unirea Valahiei cu Moldova si consimtirea la Independenta României, a gasit adepti precum pictorul C.I.Lecca (1810-1887), Th.Aman (1831-1891) si G.Tattarescu (1818-1894).
Toata istoria artei românesti începând cu anul 1870 este marcata prin lupta contra academismului, lupta inaugurata de Nicolae I.Grigorescu (1838-1907). Vechi membru al celebrei Scoli franceze de la Barbizon, el este cantorul vietii populare românesti si creatorul unei arte nationale, relfectând perfect în picturile sale sufletul tarii sale. În aceeasi categorie a urmat Ion Andreescu (1850-1882), care a practicat de asemenea pictura în aer liber, la fel si Stefan Luchian (1868-1916). Se mai pot cita bineînteles pictorii Theodor Pallady (1871-1956), Gheorghe Petrascu (1872-1949), Iosif Iser (1881-1958), Nicolae Darascu (1883-1959), figuri ale neoimpresionismului dezvoltat mai târziu, precum si George Stefanescu (1914-2007).
Multe curente au aparut în sculptura româneasca introdusa în secolul XIX de catre Karl Storck, de orogine germana (1826-1887). Curentul clasic s-a ilustrat în România cu sculptorul Ion Georgescu (1856-1898), si romantismul cu Stefan Ionescu-Valbudea (1856-1917). Începutul secolului XX este dominat de Dimitrie Paciurea (1875-1932), care s-a inspirat din operele lui Rodin. Detasându-se de traditia realismului socialist, pictorii s-au straduit sa integreze operele lor în marele curent al artei contemporane, cum ar fi cubismul, suprarealismul, arta abstracta sau arta cinetica. Constantin Brâncusi (1876-1957), la fel ca si Victor Brauner (1903-1966), conteaza printre marii artisti din prima jumatate a secolului XX. Alti artisti de origine româna s-au stabilit în Europa, precum Horia Damian (n.1922) si Daniel Spoeri (n.1930) instalat în Elvetia din copilarie, iar pictorul si arhitectul Marcel Janco (1895-1984) se instalase în Israel.
Arhitectura în România nu a oferit o panorama atât de bogata, precum pictura si sculptura. În secolul XIX, celebrul arhitect Ion Mincu (1852-1912) s-a straduit sa creeze un stil national unde sunt integrate unele elemente ale arhitecturii române traditionale. I.Cantacuzino (1899-1960) în anul 1930 a elaborat planul dezvoltarii orasului Bucuresti. Arhitectul O.Doicescu (1902-1981) a edificat actuala Opera din Bucuresti în anul 1953. Din anul 1990, nu a mai aparut nici un arhitect român de renume european.
Câteva nume de români, deveniti celebri si binecunoscuti în strainatate:
George Enescu, violonist si compozitor, Constantin Brâncusi, sculptor, Anna Brâncovan-Princesse de Noailles, Sorana Gurian, femeie de litere, Emil Cioran, gânditor, scriitor, Eugen Ionescu, dramaturg, Mircea Eliade istoric al religiilor, Matei Visniec, poet si dramaturg, Sergiu Celibidache, dirijor muzica clasica, Johnny Weissmüler (alias Tarzan), Tristan Tzara, om de litere, Michael Cretu, din grupul Enigma, Elina Löwensohn, cinefil, Marcel Iancu, om de litere, Jean Negulescu, cineast, Dinu Bumbaru, arhitect Montréal, Razvan L.Theodoru, jurist, Vice-president and Secretary, Corporate Governance and Ethics, Comp. Domtar Montréal, Dan S.Hanganu, arhitect Montreal, Liviu N.Theodoru, medic chirurg si specialist în Tratamentul fertilitatii, Brevetat la Montréal, Septimiu Sever, actor Montréal, Ion Pora, jurist Toronto, Matt Mateescu, jurist Montréal, Medic psihiatru Dr.C.Botez, Montreal, si multi altii.
Închei acest capitol succint despre cultura româneasca de-a lungul secolelor, sperând ca cititorii au apreciat si vor fi mândri ca România a fost si speram sa fie reprezentata în continuare de-a lungul anilor, de asemenea personalitati care sa ridice prestigiul României pe tarâm cultural, atât în tara cât si peste hotare.