Coperta cartii „Fascismul liberal”Autorul cartii “Fascismul liberal” (Doubleday, 2007), Jonah Goldberg a dorit si a reusit sa creeze o dezbatere aprinsa pe marginea ideii sale, aparent revizioniste, ca fascismul e un fenomen ideologic de stanga.
Goldberg, un cunoscut comentator (neo)conservator american, are intentii polemice declarate.
El intoarce pe dos acuzatia stangii care-i eticheteaza pe oamenii dreptei conservatoare drept “fascisti” sau “nazisti”.
Dimpotriva, sustine Goldberg, conservatorii, ca adepti ai capitalismului si ai statului de drept, ai traditiei si ai religiei in societate, sunt exact opusul fascistilor, care nu si-au ascuns niciodata dispretul fata de valorile dreptei traditionale si care in esenta sunt niste revolutionari, mostenitori spirituali ai iacobinsmului revolutiei franceze.
Punctul de plecare in argumentatie pentru autor este intemeietorul curentului ideologic numit fascism, dictatorul italian Benito Mussolini.
Mentionarea radacinilor socialiste, de care Mussolini nu s-a dezis niciodata, nu contine in sine nici o controversa.
Goldberg insa continua prin a-l considera pe Hitler un “om al stangii” si merge si mai departe pe o panta revizionista, gasind elemente fasciste la presedinti calificati in mod traditional drept “progresisti”, ca Woodrow Wilson, Franklin Delano Roosevelt, John Kennedy sau Lyndon Johnson.
Autorul asmileaza fascismului tentatia interventionsita permanenta a acestor politicieni cu scopul declarat de “ameliorare” a societatii.
El exemplifica prin limitarea libertatii de exprimare pe timpul primului razboi mondial, folosita de Wilson si apoi de succesorii sai in scopul fauririi unui “consens national” impotriva individualismului tipic American.
Goldberg califica “New Deal”-ul de dupa 1933 drept o politica economica de tip fascist, fapt care a starnit mania multor comentatori de stanga.
Nu este uitata nici cochetarea stangii cu eugenia, fireste in alte scopuri decat cele declarate de Hitler, dar care ar dovedi potrivit lui Goldberg dubla masura cu care e tratata stanga fata de dreapta.
Desi mentioneaza de nenumarate ori pe parcursul cartii ca fascismul in Statele Unite nu are conotatii si implicatii ca cele din Italia si Germania dinainte de 1945, Goldberg provoaca apoplexia comentatorilor de stanga prin coperta cartii, un “smiley” reprezentand figura lui Hitler.
Un “fascism liberal cu zambetul pe buze”, sugereaza Jonah Goldberg si cheama la vigilenta in numele libertatii pentru ca in Statele Unite san u aiba success nici macar aceasta varianta edulcorata de fascism.
Autorul nu se rafuieste doar cu figurile istorice ale stangii progresist-liberale, ci si cu cele actuale, cum ar fi candidata la investitura prezidentiala a Partidului Democrat, Hillary Clinton.
Goldberg detecteaza atitudini pe care la califica drept fasciste in demersul politic al fostei prime doamne in favoarea socializarii medicinei si in conceptiile sale “progresiste” in favoarea copiilor in raport cu parintii.
Criticii cartii au contestat vehement validitatea argumentelor lui Goldberg, insistand asupra diferentelor intre stanga liberala si fascism/nazism, mai ales cand vine vorba de rasism si militarism, precum si asupra ciocnirilor uneori violente intre adeptii celor doua curente.
Chiar daca suntem de acord cu premisa cartii sau dimpotriva o contestam, si chiar daca tinem cont de mesajul eminamente politic, in ultima instanta, intr-un electoral in Statele Unite, nu putem insa sa nu remarcam vigoarea dezbaterii ideologice de pe scena americana.
Un gen de dezbatere complet absent din Romania, daca omitem obosita contrapunere “comunist – anticomunist”, devenita complet irelevanta in secolul XXI.
Stimate domnule Cionoiu,
Eu am prezentat o carte cu un vadit caracter polemic. Din punctul meu de vedere, multe dintre afirmatiile lui Goldberg sunt bine argumentate, dar la unele capitole sunt si fortari.
Repet, trebuie sa tinem seama si de contextul politic in care a fost scrisa aceasta carte, un context tipic american.
Domnule Clej,
Mi se pare foarte interesant articolul dumneavoastră. Dacă înţeleg bine, oferiţi de fapt cititorului un scurt rezumat al cărţii lui Jonah Goldberg. Am însă o nedumerire legată de poziţia dumneavoastră faţă de titlul pe care l-aţi propus:
Este”Fascismul liberal” în opinia dumneavoastră o farsă absurdă sau sinteza unei realităţi incomode?
Cartea e bine venită.La fel şi prezentarea ei în limba română.Mai ales că majoritatea politicienilor noştrii,au făcut şi fac varză ideologia,în scopul cuceririi şi menţinerii puterii.Ca să nu mai vorbim de alianţele (interne şi externe) incheiate.
Practic, la ora actuală nu poţi găsi un partid „curat” din punct de vedere ideologic pe „plaiurile mioritice”.Cu consecinţele de rigoare asupra mesajului electoral şi culturii politice la nivelul maselor (poate şi de aici absenteismul marcat la urne in ultimii ani).
Despre tezele susţinute şi argumentări,om vedea!