O revanșă în perspectivă, anunțată de șeful PSD
Odată cu noua propunere făcută de PSD pentru funcția de premier [Sorin Grindeanu, fost ministru al Comunicațiilor în Guvernul Ponta şi președinte al Consiliului judeţean Timiş], liderul PSD, Liviu Dragnea, a sugerat și care este cadrul strategic pe care și-l propune pentru viitor. Șeful social-democraților pune astfel sub semnul revanșei ceea ce va urma. „Mai devreme sau mai târziu, probabil mai devreme, cei care au declanșat sau alimentat campania [împotriva lui Sevil Shhaideh] vor da socoteală”, a avertizat Dragnea, după ce a vorbit despre amenințările cu moartea pe care le-a primit familia Shhaideh în ultimele zile. Președintele PSD se referă la cei care au descoperit și preluat informațiile referitoare la simpatiile publice pe care le are soțul Sevilei Shhaideh față de Bashar al-Assad, dictatorul de la Damasc. Fosta ministră a Dezvoltării, Sevil Shhaideh, prima propunere făcută de Liviu Dragnea pentru fotoliul de premier a fost respinsă de Klaus Iohannis fără niciun fel de explicații, dar se presupune că profilul soțului ei ar fi fost unul dintre motive, la care s-ar putea adăuga și alte proiecte derulate la minister în favoarea unor firme prietene ale liderilor PSD, printre care și Teldrum, despre care se spune că ar fi sub protecția lui Dragnea.
Revanșa pe care a anunțat-o astăzi șeful PSD la o oră de vârf ar putea fi doar parte dintr-o strategie mai largă, după ce, tot astăzi i-a luat apărarea patronului RTV, Sebastian Ghiță, aflat sub control judiciar, dar dat dispărut în ultimele zile. Ghiță a difuzat un film în care acuză, fără probe, DNA și SRI de implicare în jocuri politice, subliniind că i s-ar fi cerut denunțuri împotriva lui Liviu Dragnea. Pe de altă parte, Dragnea însuși nu poate fi prim-ministru, deși este șeful formațiunii care a câștigat alegerile, fiindcă în urma unui dosar făcut de procurorii anticorupție, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudarea referendumului din 2012. Potrivit Legii 90/2001 nu pot deveni membri ai guvernului persoanele condamnate penal. PSD a anunțat că va schimba această lege, iar în partid sunt așteptate modificări substanțiale ale legilor anticorupție, care pot fi trecute fără probleme fiindcă social-democrații și ALDE au împreună 54% din fotoliile parlamentare.
Suspendarea președintelui pare să rămână o amenințare perpetuă și este conținută în planul general al revanșei. „Putem începe suspendarea chiar de mâine”, a declarat Liviu Dragnea, explicând că PSD are „o armă foarte puternică”, „o forță, care este majoritatea parlamentară”. Membrii și simpatizanții partidului au cerut suspendarea lui Klaus Iohannis chiar acum, dar liderul PSD a spus că el și colegii lui nu sunt „iresponsabili” și nu vor să „tulbure foarte mult această țară”. Rezultă, însă, că suspendarea e un fel de Sabie a lui Damokles, care va atârna asupra lui Iohannis, împotriva căruia se și înființează o comisie care să verifice constituționalitatea gestului prin care președintelui a refuzat-o pe Shhaideh. Se adună deci probe împotriva lui Klaus Iohannis.
O altă parte a strategiei lui Dragnea este să dirijeze România din fruntea Camerei Deputaților, având în paralel visul de a ajunge președintele țării, după cum a mărturisit de curând într-un interviu. În această ecuație, Sorin Grindeanu, care urmează să devină prim-ministru va fi doar executantul lui Liviu Dragnea: „este o relație de subordonare” a declarat Grindeanu; „există o relație de subordonare între guvern și parlament. Parlamentul nu va mai fi anexa guvernului”, a adăugat Dragnea. Potențialul premier se teme de Dragnea, iar această frică s-a văzut în prima lor conferință comună, când Sorin Grindeanu a fost întrebat cu ce a contribuit la programul de guvernare și în loc să răspundă, l-a lăsat pe Dragnea să vorbească. Grindeanu va fi, dacă președintele îl acceptă, doar o pârghie a șefului său de partid.
Sabina Fati, 29 decembrie 2016
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
Sunt derutat: „a fost respinsă … profilul soțului ei ar fi fost unul dintre motive…”
Ar conta vreodată un astfel de motiv?
Poate doar în instanță, unde judecătoarea nu poate fi și soția inculpatului.
Se poate permite unui prim ministru sau președinte să aibă un soț inculpat? Eu cred că da, dacă o analiză imparțială de risc este făcută.
Aoleu! Ati scapat de Ponta si il aveti pe Dragnea, or direct or in culise!
A fost vreo „revolutie” in Romania sau nu? Si daca da in ce sens?
Drumul spre democratie trece prin Damasc sau pe unde?
@George
> … Se poate permite unui prim ministru sau președinte să aibă un soț inculpat?
Doamna care a fost respinsă nu are un soţ inculpat, nu asta este problema. (Inculpat şi condamnat – cu suspendare – este preşedintele PSD, Dragnea, de aceea nu poate/nu îndrăzneşte acesta să-şi pună cadidatura la postul de prim-ministru, deşi ar fi vrut şi ar fi fost pe linia tradiţiei politice româneşti).
Problema cu doamna aceea este, aşa cum scrie şi în articol, cu „informațiile referitoare la simpatiile publice pe care le are soțul Sevilei Shhaideh față de Bashar al-Assad, dictatorul de la Damasc”.
Pentru o tară membră NATO, un prim-ministru al cărui sot este / a fost un functionar superior si este sustinător al unui regim inamic, este un risc de securitate inacceptabil.
Poate că d-na respectivă va păstra cu sfinţenie planurile şi secretele NATO de care va avea cu sigurantă cunostintă în calitate de prim-ministru, inclusiv faţă de sotul ei, dar asta nu este o certitudine.
De aceea insistenţa PSD-ALDE asupra acestei cadidaturi ar fi fost o dovadă de rea credinţă. Este greu de crezut că PSD/ALDE nu putea propune un candidat cel puţin la fel de destoinic, de exemplu dintre alţi foşti ministri din guvernele PSD anterioare.
Anyway, Dragnea n-a dat curs ameninţărilor sale de a persista cu candidatura Sevilei Shhaideh, şi a propus pe altcineva, un alt fost ministru în fostul guvern PSD.
Dar ameninţarea la adresa Preşedintelui – de impeachment pentru „încălcare gravă a Constituţiei” în cazul că nu acceptă nici pe al doilea candidat propus – a rămas. Ameninţarea este credibilă, deoarece PSD+ALDE au 54% din parlamentari. Numai că acuzaţia de „încălcare gravă a Constituţiei” pentru a fi refuzat candidatura Sevilei Shhaideh nu este, după părerea mea, solidă.
@Alex
Pînă aici am priceput și eu.
Nu țin ca această persoană să fie prin ministru.
Dar nelămurirea mea rămîne. Te citez:
„Pentru o tară membră NATO, un prim-ministru al cărui sot este / a fost un functionar superior si este sustinător al unui regim inamic, este un risc de securitate inacceptabil.”
Da, e de bun simț. Dar conform cu ce? Poate cineva răspunde pentru faptele altcuiva dacă nu e complice? Și pot fi incriminate simpatiile pe care le are altcineva, în plus, ca si cum ar fi ale tale proprii?
Sigur, un președinte poate să își asume aceasta răspundere să facă aprecierea. Sau să dea misiunea aceasta unui expert. Sau să audieze persoana în cauză.
Tot de bun simt ar fi că un prim ministru despre care se știe public ca are un soț cu simpatii nepotrivite se va feri ca de dracul să comită un gest iloial.
@George
> Dar nelămurirea mea rămîne […]
Nu ştiu dacă am înţeles care este nelămurirea, dar să încerc câteva ipoteze.
> Da, e de bun simț [că un prim-ministru al cărui sot este un funcţionar superior şi sustinător al unui regim inamic, este un risc de securitate inacceptabil]. Dar conform cu ce?
Deci întrebi care este baza legală pe care o poate invoca preşedintele pentru a refuza o astfel de candidatură? Sau nu asta este întrebarea? V. şi mai jos.
În legătură cu
> Poate cineva răspunde pentru faptele altcuiva dacă nu e complice? Și pot fi incriminate simpatiile pe care le are altcineva, în plus, ca si cum ar fi ale tale proprii?
comentez direct: Nu, nu poate răspunde nimeni nici pentru faptele, nici pentru simpatiile unor terţi – dacă este vorba de răspunderea juridică, în particular penală. Nici nu este cazul aici: nici ea, nici soţul ei n-au săvârşit vreo infracţiune.
Însă Constituţia nu specifică criteriile de aprobare/respingere ale candidaturilor propuşi, deci le lasă la latitudinea preşedintelui. Iată cum sună principala prevedere din Constituţie legată de numirea prim-ministrului:
Art. 103, al. (1) din Constitutie:
Deci, şi ating astfel şi chestia cu „baza legală”, Constituţia lasă problema pe mâna bunului simţ al preşedintelui. Iar Preşedintele a apreciat că persoana nu poate fi pusă prim-ministru (probabil din motivul de mai sus, dar siguri nu putem fi).
Înţeleg că şi tu eşti de părere că, bazat pe bunul simţi, o asemenea persoană nu ar trebui să poată deveni prim-ministru al României.
> Tot de bun simt ar fi că un prim ministru despre care se știe public ca are un soț cu simpatii nepotrivite se va feri ca de dracul să comită un gest iloial.
Eu cred mult mai mult: că un asemenea candidat ar trebui el însuşi să refuze postul – dacă are bunul simţ al unui om de stat. Dar se pare că nu are, şi nici cel care a propus-o, Dragnea, preşedintele PSD, nu are bunul simţ al unui om de stat…
Da, intuiam că baza legală contează și nu bunul simț, oricît de neplăcut ar fi.
Dragnea joaca un joc si ameninta: mai am si alte atu-uri in maneca. In engleza se spune „you ain’t seen nothing yet”. Ponta era amator pe langa Dragnea. D. este un om periculos nepunand accentul pe „om”.
@George
> Da, intuiam că baza legală contează și nu bunul simț, oricît de neplăcut ar fi.
Eu aş zice că în cazul de faţă intră în joc ambele: baza legală (Constituţia) îl autorizează pe preşedinte să-şi exercite bunul simţ ! 🙂
@CHARLIE
Thumb down v-am dat eu, din greşeală. Nu se mai poate corecta, din păcate 🙁
Va urez la toti un an nou fericit! La multi ani!!!
@Alexandru Grosu
Mulţumesc !! La fel şi dv. !
România se îndreaptă spre o dictatură camuflată sub culorile unei social-democrații de doi bani. Nu cunosc bine mecanismul legislativ și constituțional, dar singura salvare este interzicerea tuturor celor cu cazier juridic să fie aleși în vreo funcție publică – începând de la consilier local, primar, deputat, senator, ministru.
Dacă atacurile la adresa justiției se înmulțesc și justiția nu-și poate apăra existența normală, ne-am ars. Ajungem o republică bananieră, că banane avem.
În rest, numai bine și la mulți ani voioși.
Dacă nu se creează un cadru juridic prin care toți cetățenii cu cazier să nu mai poată ocupa nicio funcție publică, ne-am ars. Devenim o țară bananieră, că banane avem. După 27 de ani de „lupte seculare” revenim la punctul zero al democrației. Justiția este atacată fără rușine, poate că nici acolo nu sunt toți curați, personal nu am soluții, să fim sănătoși, iar la pungă… fiecare cu bugetul său. La mulți ani voioși.
PS. Nici acceptarea unor alegeri la care participă mai puțin de 51% din cetățeni nu este cea mai bună șansă de a reveni la normalitate. În fond acest Dragnea cu amicul său, motociclistul Tăriceanu, se bucură de 20% din totalul cetățenilor cu drept de vot. Este normal? Mergem spre dictatura șmecherilor cu toată viteza.
Dl. Boris M. Marian a făcut o afirmaţie cu caracter general care mi s-a părut interesantă de discutat: „PS. Nici acceptarea unor alegeri la care participă mai puțin de 51% din cetățeni nu este cea mai bună șansă de a reveni la normalitate”.
Elveţia este o ţară despre care cred că se poate spune că trăieşte de multă vreme într-un regim de normalitate instituţională. Din datele de mai jos, care sunt mai degrabă tipice, îmi permit să trag concluzia că o participare moderată la vot nu este neapărat un semn de anormalitate, ba poate chiar dimpotrivă.
Participarea la referendumurile federale, în % (media pe 2015): 42,8
(Participation aux votations populaires fédérales en % (moyenne 2015): 42.8)
Participarea la alegerile federale, în % (media pe 2015): 48,5
(Participation aux élections en % (élections au Conseil national 2015): 48.5)
https://www.bfs.admin.ch/bfs/fr/home/statistiques/politique.html
@Boris M. Marian
> Nici acceptarea unor alegeri la care participă mai puțin de 51% din cetățeni nu este cea mai bună șansă de a reveni la normalitate
De ce credeţi că la o participare de 55% sau chiar 90% șansa „de a reveni la normalitate(?)” este mai mare? Altfel spus: de ce credeţi că dacă suntem mulţi, atunci suntem în medie mai înţelepţi? Dacă ar fi aşa, atunci da, ar fi interesant de gândit dacă şi cum se poate mări participarea la vot.
Dar oare este aşa, adică chiar dacă unii indivizi sunt mai nărozi, totuşi mulţimile de indivizi sunt mai înţelepte?? Credeţi că cei nărozii vor fi neutralizaţi de cei înţelepţi? Dar poate că se va întâmpla invers – cei înţelepţi vor fi neutralizaţi de cei mai nerozi??? Sunt convins că în sinea lor mulţi oameni cred că se întâmplă a doua alternativă şi că asta împiedică întoarcerea la „normalitate”.
Prin absurd s-ar putea ajunge ca un om să aleagă un parlament și un președinte-
Democrația nu este pentru oameni inteligenți sau proști, media proștilor nu prea se schimbă, dar ei există, sunt oameni, am observat că proștii sunt mai ușor de convins de către baroneții locali să meargă la vot, ceea ce se vede din victoria celui mai corupt partid, cu doi șefi de camere inculpați și /sau condamnați. O rușine intolerabilă. Mie îmi place regele Cioabă, deși nu sunt rrom, poate că ar fi bun de președinte, apoi găsim și un PM ciorditor, din acela adevărat, nu mascații de până acum. Cu Cioloș am pierdut, cred, singurul om care părea mai cuminte și harnic. Despre Iohannis aud numai baliverne xenofobe, la fel cu Shhaideh, de parcă până azi au fost numai rrromâni verzi cinstiți și dedicați patriei subdezvoltate.
Este usor de convins „masele” sa voteze pentru cineva care habar n’are ce face. Alexandru Lapusneanu o stia de mult, de unde si zicala atribuita lui: E prosti dar multi. In franceza se spune : dans le royaume des aveugles, le borgne est roi. Dragnea ii duce pe toti de nas. Relativ la Dragnea, Ponta era amator.
@Boris M. Marian
> Prin absurd s-ar putea ajunge …
Aş zice să lăsăm absurdul absurzilor.
Continui să aştept răspunsul la întrebarea mea raţională de ce în Elveţia „normalitatea” este perfect posibilă cu un număr de votanţi constant sub 50%, ceea ce, după dv., n-ar trebui să se întâmple nicăieri?
Cu ocazia răspunsului aşteptat aţi putea să precizaţi şi de unde aţi scos cifra de 20% din afirmaţia dv.: „În fond acest Dragnea cu amicul său, motociclistul Tăriceanu, se bucură de 20% din totalul cetățenilor cu drept de vot”.
Cu mulţumiri anticipate.
nu comparați Elveția cu România, unde votul este stimulat de o sticlă de țuică, de un sutar, etc. Iar 20% este ușor de dedus – s-au prezentat aproape 40% din votanții de drept, PSD a luat 45%, deci faceți un pic de aritmetică. La mulți ani.
—-
deci 18 % PSD plus 2% ALDE
@Boris M. Marian
În comentariul meu de mai sus datat 2-1-2017 la 14:18 v-am pus o întrebare legată de un comentariu anterior de-al dv. V-aţi gândit la întrebarea mea?
@Boris M. Marian
> nu comparați Elveția cu România, …
Mulţumesc pentru precizare. Textul dv. dădea impresia că ar conţine o afirmaţie cu un caracter general, valabil pentru toate ţările. Rămân la părerea că rezultatul votului, şi nu gradul de participare la el, este cel care contează.
> … România, unde votul este stimulat de o sticlă de țuică, de un sutar, etc.
Ar rezulta că alegerile în România, oricare ar fi ele, sunt câştigate de partidul care reuşeşte să corupă mai mulţi alegători decât opoziţia sa. Nu cred acest lucru, deoarece am constatat că a existat şi există o alternanţă la putere în România şi că numărul fraudelor electorale din ultimii ani este rezonabil de scăzut.
> Iar 20% este ușor de dedus …
Am bănuit cum gândiţi, dar nu mi-a venit să cred că puteţi să-i luaţi în consideraţie, legat de reprezentativitatea votului politic, şi pe cei care nu au votat. Aceştia au refuzat în mod legal să-şi exprime opţiunile lor, drept care s-au exclus ei înşişi din statisticile preferinţelor electorale (cu excepţia celei din care se vede dacă au dorit, sau nu, să voteze). Mai pe scurt: cine nu votează, acela nu contează.
Ani mulţi şi buni!
@Al. Leibovici
Scuze că mi-a scăpat, am vrut chiar să comentez, deci revin, dacă nerozii fac istorie, e de rău. Lăpușneanu a spus, prin pana lui Negruzzi ceva genial – Proști, dar mulți. Cred că trebuie să ne împăcăm cu ideea că înțelepciunea va fi mereu în minoritate, dar, cel puțin va mai frâna mersul spre haos.
@Boris M. Marian
> Scuze că mi-a scăpat, am vrut chiar să comentez…
Nu-i grav, mai bine mai târziu decât niciodată 🙂 Dar să vedem ce zice comentariul dv.
> … dacă nerozii fac istorie, e de rău…. înțelepciunea va fi mereu în minoritate, dar, cel puțin va mai frâna mersul spre haos.
Hmm… Eu de fapt vă întrebasem de afirmaţia dv. că
dacă participarea la alegeri ar fi mai mare, atunci ar fi mai mare şansa de a „reveni la normalitate”.
Mai credeţi încă în asta?
Nu judec prea aspru poporul roman ca l-au adus pe Dragnea la putere (in culise). Uite-te pe cine l-au ales Americanii (SUA) drept presedinte.
@Charlie
> Nu judec prea aspru poporul roman ca l-au adus pe Dragnea la putere (in culise). Uite-te pe cine l-au ales Americanii (SUA) drept presedinte.
Este normal să se întâmple astfel atunci când votanţii sunt dezamăgiţi şi/sau dezorientaţi. Unde au fost oare cei cu „oferte” electorale mai bune? Au fost cumva liberalo – pedeliştii români, sau democrato – clintoniştii americani mai credibili? Nu văd de ce, iar de vid natura, după cum se ştie, are oroare.
reiau altcumva, cu adresă la Dragnea – este o rușine pentru România ca un condamnat să fie șeful Camerei Deputaților, poate ar fi bun Becali? L-am elogiat puțintel pe Iohannis, a luat poziție față de grațierea prin lege, poate nu i-a plăcut cuiva vorba mea, ok? NU!
@Boris M. Marian
> … este o rușine pentru România ca un condamnat să fie șeful Camerei Deputaților …
Ce zice legea în asemenea cazuri?
nicio lege nu este perfectă, ci perfectibilă
@Boris M. Marian
> nicio lege nu este perfectă, ci perfectibilă
Aşa este. Dar până una, alta, „rușine”a şi „condamnat”ul care este „șeful Camerei Deputaților” (adică Dragnea) a fost invitat, şi a şi participat la o reuniune informală cu preşedintele-ales american Trump.
Precizez că eu nu sunt un fan al niciunuia dintre cei menţionaţi.