Mai zilele trecute l-am întâlnit pe Făt Frumos. Arăta ca întotdeauna bine, era prezentabil, proaspăt bărbierit şi mirosea after shave de calitate. Părea însă uşor blazat şi lipsit de entuziasmul de altădată…
Ne-am aşezat la una din acele măsuţe cu vedere la stradă pe care cafenelele le pun la dispoziţia clienţilor negrăbiţi şi ne-am interesat fiecare de soarta celuilalt.
– Tot acolo lucrezi? Ce mai e nou? l-am întrebat.
– Tot acolo, a confirmat prietenul meu. Deşi…
Un gest de lehamite a completat fraza rămasă în aer.
– E leafa mică? am tatonat. Necazuri cu bosul? Nu promovezi?
– Nimic din toate astea… Mai bine ascultă. Într-o zi mă cheamă la el Bleumarin Împărat, şeful meu, şi-mi spune: aş vrea să mi-o aduci pe fecioara cu părul de aur, am de gând s-o numesc responsabilă cu public relations… De bună seamă, am răspuns, plec îndată şi nu mă întorc fără ea! Am încălecat pe murgul meu cel năzdrăvan şi tocmai îi dădeam adresa când, aflând care ne e misiunea, calul mi-a zis:
– Numai atunci o vom găsi pe fecioara asta, când vom avea pasărea de aur. Dar aceasta se află la Verde Împărat.
– Să pornim într-acolo, am spus cu entuziasm.
– Ba mai întâi trebuie să ajungem la Împăratul Violet, că doar el are colivia de aur fără de care nu putem duce pasărea asta specială…
Nu am pentru Violet Împărat o mare simpatie. Ştii că e cârcotaş şi tipicar, că îţi scoate sufletul cu un milion de întrebări lipsite de rost. Dar slujba-i slujbă, aşa că i-am sus căluţului să mergem la el.
– Nu-i destul, a grăit murgul. Ca să poţi deschide colivia asta cu aer condiţionat îţi trebuie cheia de aur, care se află la Galben Împărat.
– Atunci du-mă la acesta, am spus cu jumătate de gură.
– Ştii cine-i individul? Un roşcovan bătrân care a fost director de şcoală şi când te prinde nu se lasă până nu te învaţă matematici superioare.
I-am spus totuşi calului să mă ducă la el.
– Te-oi duce, a nechezat credinciosul meu căluţ. Dar nu ai să primeşti cheia fără semnătura lui Rozbombon Împărat, care e gestionar. La ăsta trebuie să aştepţi un trimestru până te primeşte în audienţă şi abia atunci descoperi că-ţi lipseşte nu ştiu ce adeverinţă de aur, sau stampilă de argint, sau parafă de platină, sau semnătură de aramă…
– O clipă, l-am întrerupt eu pe Făt Frumos. Aşa nu mai termini niciodată. Cum naiba te-ai descurcat?
– Cine spune că m-am descurcat? soarbe F.F. din cafeaua care s-a cam răcit. Nu numai că nu m-am descurcat, dar nici nu mai am dorinţa să reuşesc. Pur şi simplu m-am lămurit de ce nu merg treburile la noi. Pentru că nu există o justă coordonare între sectoare…
– Şi şeful, Bleumarin Împărat, nu se supără?
– Îi prezint regulat rapoarte de activitate, dări de seamă, note de cheltuieli, propuneri constructive. La urma urmei, face şi el parte din sistem, de ce s-ar supăra? Şi tot aşa…, mergem înainte!
