În urmă cu ceva ani Nick Tante (Agneta) de origine săsească mi-a dăruit o coroană cu patru lumânări și mi-a vorbit de perioada de dinaintea Crăciunului.
Am fost fascinat și am așezat cercul din crengi de brad într-un colț în bucătăria din subsol. Mirosul de brad și ideea celor patru lumini m-au supus unui exercițiu simplist de apropiere de o lume magică.
Nu prea știam la 8-9 ani de disputele catolico-protestante și am găsit un refugiu în lumea imaginară a așteptării lui Iisus.
Vecini și prieteni ai părinților mei au găsit o obrăznicie colțul umplut de o coroană papistașa. Poate erau și membri de partid ofensați de prezența unor elemente religioase în spațial comunist.
Părinții mei au ripostat:
– Și ce rău poate face o creangă de brad ?
Lăsați copilul în pace !
În fiecare seară alergam la Nick Tanțe și o întrebam ce și cum e cu Coroana de Advent (AdventKrantz). Știam că vine Crăciunul.
Îmi doream patine.
Sub bradul de Crăciun am găsit patinele dorite. Niște piese de fier cu șuruburi și niște clești ce se strângeau pe ghete. Nu trebuia să pierzi cheia în formă de future.
Era o iarnă că în poveștile cu reni și cu zâne nordice. Mă agățăm de autobuzul numărul șase de la barieră până în lazaret și apoi înapoi.
Era greu când patinele se desfăceau de pe ghete.
Le strângeam cu cheia. Și apoi să mi te tii…
Astăzi aprind a doua lumina de Advent cu gândul la Nick Tante. Știu că bradul mirositor și plin de miresme în bucătăria joasă, cu igrasie a adus Crăciunul, și mai ales patinele mult dorite.
