Nu meritele trecutului trebuie să ne împăuneze, ci ceea ce suntem în stare să facem azi. Şi azi, o spun cu toată convingerea, reprezentanţii din administraţia locală şi judeţeană n-au găsit încă nici mijloacele şi nici formele prin care să ieşim din mediocritatea prezentului.
În necurmata sa curgere, timpul se dovedeşte perfid şi, adesea, halucinant de grăbit. Ne pare incredibilă viteza cu care clipele, zilele, lunile, anii se furişează pe lângă noi şi devin trecut. Cum de-am ajuns aici, în pragul resemnării? Poate că noi, prea preocupaţi de propria supravieţuire şi, ei de propria înavuţire, în loc să fim atenţi şi uniţi, în loc să ne căutăm şi să ne regăsim, ne tot îndepărtăm unii de alţii… Ei, acolo-îmbuibaţi! Noi, aici-supravieţuitori şi resemnaţi!