Unul dintre puținii mei unchi în viață m-a rugat să scriu așa cum pot după dictare gândurile sale.
Unchiu’ Gogu a muncit zeci de ani ca un cantonier harnic în schimburi de 12 cu 24. După orele petrecute într-o gară uitată, relua munca de pe lângă casă : grădina, porumbul, pomii și animalele. Într-o noapte hoții i-au furat vaca. Nu se plânge de el însuși, de pensia ciuntită, ci de viitorul satului, al celor ce vor rămâne după el. Îmi spune că la cei 80 de ani nu mai așteaptă nimic. Zecile de trenuri pe care le salută cu stegulețul de ceferist au trecut de mult…
Iarna își pune straiul cel alb și în mod sigur casele din pastelul romantic se conturează într-o lume nouă păgubita de speranțe, de încredere în ziua de mâine.
Mi-ar place să mă trezesc în casa bunicilor și în loc de ograda sleioasa sub primii fulgi să fie asfalt și multe lumina.
Mi-ar place să nu mai merg în spatele grădinii la toaleta improvizată.
Mi-ar place să am apa în casă, frigider și cablu internet.
Mi-ar place să arborez tricolorul de cu seară, să ne așezam la un pahar de vorbă cu vecinii .
Mi-ar place să nu mai aud politicienii certându-se între ei și să schimbe țara.
Mi-ar place să nu mai văd românii în exod.
Odată cu ninsoarea abundență peste câmpii, peste dealuri, peste munți mi-ar place să fie bucurie.
Mă înclin către cei dragi, către mile de oameni poticniți într-un blestem și le spun: La Mulți Ani, România !
- Deși aflați departe de casă, mulți dintre noi ne asociem sărbătoririi României, mai ales că avem țara în cuvintele noastre, în scrierile noastre modeste.
Am primit gânduri bune de la cititori și de la colaboratori. (Ruxandra Constantinescu- jurnalist în București; Alina Arbajter – Radio Z Nürnberg und Radio Enigma România)