ACUM.TV

 
Dragii prieteni,

Vineri 25 noiembrie judecătoarea Silvia Cerbu de la ICCJ va decide dacă va judeca pe torţionarii lui Gheorghe Ursu în baza completărilor la rechizitoriu (care clarifică în mod rezonabil, cred eu, toate aspectele cerute de domnia sa) sau va impune o nouă tergiversare a justiţiei în acest caz, prin restituirea cauzei la Parchet. Poate că aţi auzit că una din cerinţele doamnei Cerbu a fost “ca procurorul să precizeze toate elementele necesare configurării neechivoce a situaţiei premisă, caracterul atacului (sistematic sau/şi generalizat) şi probele care furnizează datele factuale pe baza cărora a fost reţinută existenţa situaţiei premisă”.

Situaţia premisă a acestui caz este represiunea din timpul regimului comunist, sau mai precis ceauşist. Deci procurorul trebuia să precizeze toate probele că acea represiune a fost sistematică (adică plănuită), şi / sau generalizată (îndreptată împotriva unei categorii de oameni). (Lucru care în esenţă să, şi într-un limbaj poate mai puţin tehnic, mă gândeam că se învaţă la şcoala generală în ziua de azi).

În rechizitoriu situaţia premisă era deja descrisă pe 10 pagini. Completările mai adaugă 16. Am presupus că dubiile doamnei judecătoare asupra represiunii sistemului comunist (date fiind precedentele pentru anii 50-60 stabilite de condamnările lui Vişinescu şi Ficior), sunt poate legate de eventuala percepţie că represiunea ceauşistă n-ar mai fi fost destul de sistematică şi generalizată. De aceea am adunat din materialele pe care le-am avut la dispoziţie (în primul rând Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România, apoi lucrări editate şi materiale furnizate de CNSAS, Marius Oprea, Mihai Demetriade şi alţii, cărora le mulţumesc mult pe această cale) un fel de compendiu al represiunii ceauşiste (sub formă unui sumar, cu o anexă ceva mai detaliată), pe care l-am depus ca note scrise la dosarul instanţei, şi care poate fi văzut online direct pe site-ul Fundaţiei: http://gh-ursu.ong.ro/situatiaPremisa.html (v. mai jos), accesibil şi de pe pagină principala (http://gh-ursu.ong.ro).

Pentru cei interesaţi, rechizitoriul, hotărârea doamnei Cerbu, şi răspunsul Parchetului pot şi ele fi văzute pe acelaşi site.

Din nou cred că suntem la un moment de turnură, cu o miză mai mare decât cazul Gheorghe Ursu în sine.Ca şi în trecut, mă gândesc că reacţia presei ar putea să contribuie la lămurirea caracterului dictaturii ceauşiste şi pentru cei care se pare că mai au dubii sau reticenţe. Orice reacţii, gânduri sau sugestii pentru îmbunătăţirea “compendiului” postat vor fi apreciate.

Cu drag,
Andrei Ursu

CONSIDERATII LEGATE DE CONDITIILE PREMISA ALE INFRACTIUNILOR PREVAZUTE DE ART. 439 ALIN. 1 DIN CODUL PENAL

1. Introducere

Conform art. 7 parag. 2 lit. a) din Statutul Curţii Penale Internaţionale (din care Art.439 NCP a fost preluat si adaptat), atacul îndreptat împotriva unei populaţii civile este definit ca fiind comportamentul care constă în comiterea multiplă de acte dintre cele descrise în textul de incriminare împotriva oricărei populaţii civile, în aplicarea sau în sprijinirea politicii unui stat ori a unei organizaţii având ca scop un asemenea atac. Caracteristicile alternative ale unui astfel de atac (generalizat sau sistematic) sunt descrise astfel: atacul generalizat este acela care priveşte o categorie întreagă a populaţiei civile, iar atacul sistematizat este acela care are o derulare dinainte gândită şi planificată.

Precizam in continuare elementele necesare configurării neechivoce a acestei situaţii premisă, caracterul sistematic şi generalizat al atacului şi probe care furnizează datele factuale pe baza cărora a fost reţinută existenţa situaţiei premisă.

Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (RFCPADCR, Bucuresti 2006, https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/RAPORTFINALCADCR.pdf), dar si nenumarate carti de cercetare istorica, articole, filme documentare (cum ar fi “Memorialul durerii”), marturii ale victimelor, documente si analize ale institutiilor de studii si cercetari post-comuniste (CNSAS, IICCMER, IRIR, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet – AIOCIMS) demonstreaza pe larg atat caracterul generalizat – indreptat impotriva tuturor cetatenilor care nu se supuneau ordinelor arbitrare ale dictatorului comunist sau modului de gandire impus de regim, cat si caracterul sistematic – respectiv gândit şi planificat din timp, de-a lungul anilor, de catre dictator, conducerea PCR, si aparatul de represiune (in principal Ministerul de Interne si Securitatea) – al represiunii comuniste, inclusiv in perioada dictaturii ceausiste. Dictatorul Ceauşescu a imaginat pentru teroare o metodă “mai perfidă, prin politica de îndoctrinare şi manipulare la scara întregii populaţii”, prin “schimbarea componenţei sociale” (mutarea ţăranilor la oraş), prin “ingineria social-educativă” care a reprimat orice incercare de impotrivire, prin supravegherea pe scara larga a populaţiei, prin urmăririle „la vedere”, prin numărul mare de informatori. Direcţia de Cercetări Penale a Securităţii era “un laborator al terorii şi fricii”, ca principala arma de “supunere a populaţiei”. (RFCPADCR, pag 205).

Conform RFCPADCR (pag 112), la mijlocul anilor 1980, cultul personalitatii dictatorului “dezvoltase forme fără precedent, depăşind cu mult expresiile relativ benigne de la începutul anilor 1970”. Prezentam in Anexa atasata acestui document, Sectiunea 1, cateva exemple de manifestare ale acestui cult, extrase din RFCPADCR (pag 112), si bazate pe articole de presa si alte publicatii ale vremii. Alaturi de memoria colectiva a milioane de oameni, de sutele de lucrarile de memorialistica, cercetare, jurnalism si istoriografie din ultimii 27 de ani, aceste exemple dovedesc in ce masura magnitudinea cultului Ceausescu a afectat moral si material aproape intreaga populatie a Romaniei, reprezentand fundalul situatiei premisa pentru cauza de fata.

Desi urat de majoritatea populatiei, acest cult a triumfat atat de multa vreme tocmai datorita atacului generalizat si sistematic impotriva opozantilor, executat de unul din cele mai represive aparate de control al populatiei din lagarul comunist in acei ani. Acest atac este sumarizat in continuare, cu exemple si material probatoriu detaliat in Anexa, pe baza unui numar larg de studii si documente istoriografice, inclusiv maturiile victimelor si documente ale aparatului represiv.

In sectiunea 2 din Anexa se explica modul cum s-a mentinut Ceausescu la putere, cu referire la RFCPADCR (pag. 112, “De ce a trumfat Ceausescu atata vreme”), iar in sectiunea 3 (Anexa, S3) se detaliaza aparatul de represiune: metodele, fortele si organizarea atacului generalizat si sistematic impotriva opozantilor.

In timpul dictaturii lui Ceausesscu “orice gest de independenţă era sancţionat” (RFCPADCR, pag 205). Represiunea s-a manifestat pe toata durata cat a fost la putere, incepand imediat dupa alegerea sa (vezi reprimarea studentilor de la Universitatea Bucuresti in Anexa, S5.1).

Mijloacele de proba ale situatiei premisa includ acte normative, respectiv ordine emise de regimul comunist, inclusiv de catre cei doi inculpati in cauza de fata. Ca dispozitii oficiale de represiune sistematica si generalizata, ordinele Ministrilor de Interne nr. 02045 din 20 octombrie 1982 (HOMOSTEAN GEORGE), si nr. 02600 din 1988 (POSTELNICU TUDOR), atasate la acest document, sunt revelatoare. In ele, inculpatii prescriu metoda de urmarire si monitorizare a intregii populatii civile, si de inabusire a oricarei incercari de “manifestari negative”, contestare sau revolta impotriva regimului comunist al lui Ceausescu, constituind o dovada indubitabila a planuirii si pregatirii atacului – care se vadeste astfel a fi sistematic. Faptul ca atacul e indreptat impotriva toturor opozantilor, inclusiv cei potentiali, respectiv intreaga populatie civila – demonstreaza asftel si caracteristica de atac generalizat. Ordinele, dupa cum se poate vedea, sunt foarte asemanatoare, cel de-al doilea aducand doar completari si detalieri ale metodelor, obiectivelor, si fortelor de represiune. In Anexa, S4 este analizat doar cel de-al doilea, avind in vedere ca include aproape in intregime prevederile primului.

Aceste planuri de masuri represive au fost puse in practica pe toata durata dictaturii ceausiste. Elementele materiale ale acestui atac generalizat si sistematic sunt detaliate in sectiunea 5 din Anexa, si includ: urmarirea / filajul, ascultarea telefoanelor, ascultarea prin “tehnica operativa” in case si locuri de intilnire, deschiderea si citirea corespondentei, perchezitionarea, retinerea de materiale scrise considerate cu caracter “dusmanos”, amenintari deschise sau sub identitati ascunse, interdictia publicarii, schimbarea din functii si reducerea salariului, desfacerea contractului de munca, incercarea de a racola “obiectivul” ca informator, obtinerea de informatii de la vecini si colegi de serviciu, izolarea in mediul social si familial, interzicerea practicarii religiei alese, anchetarea, deportarea, pedepsirea cu domiciliu fortat sau arest la domiciliu, defaimarea, internarea abuziva in spitale psihiatrice, arestarea preventiva, incarcerarea, bataia, lipsa de somn si alte forme de tortura fizica si psihica, condamnarea la ani grei de inchisoare pentru motivul abuziv de “propaganda impotriva oranduirii socialiiste” (art. 166 din codul penal in vigoare sub dictatura), asasinarea. Asa cum se demonstreaza in cazurile descrise in Anexa, S5, toate aceste masuri au fost planuite de la virf de aparatul represiv (vezi inclusiv ordinele inculpatilor HOMOSTEAN si POSTELNICU), deci au fost sistematice, si au avut ca obiectiv toti potentialii opozanti ai dictaturii, deci au fost generalizate. Si nu in ultimul rand, au fost puse in miscare pentru motive exclusiv politice, chiar daca de multe ori motivul politic a fost deghizat intr-unul de drept comun, ca si in cazul disidentului inginer GHEORGHE URSU. Rezulta astfel ca masurile luate de inculpati in cazul de fata a facut parte integranta din represiunea generala din timpul dictaturii ceausiste si comuniste, cazand fara putinta de tagade sub incidenta, si intrunind elementele constitutive ale infractiunilor pedepsite de articolul 439 alin.1 NCP.

2. Exemple concrete de represiune din timpul dictaturii Ceausescu

Fapte materiale care se circumscriu atacului generalizat si sistematic sunt mentionate in continuare, fiecare dintre acestea avand o sectiune distincta in Anexa, ce include detalii si mijloace de proba:

• Reprimarea studentilor de la Universitatea Bucuresti (Vladimir Tismăneanu, Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel, Iaşi, Editura Polirom, 1997). Astfel, din RFCPADCR pag 11 se mentioneaza: “la câteva luni după Congresul al IX-lea, în septembrie 1965, la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti se organiza, de către Securitate în colaborare cu aparatul de partid, o sinistră înscenare împotriva unor studenţi care îndrăzniseră să discute despre necesitatea slăbirii controlului ideologic al partidului”. Au urmat amenintari, urmariri, expulzari din facultate. Detalii se regasesc in Anexa, S5.1;

• Represiunea impotriva muncitorului disident Vasile Paraschiv, inclusiv urmarirea, amenintarea, izolarea, anchetarea abuziva, internarea abuziva in spitale psihiatrice, retinerea abuziva, bataia salbatica, si tortura fizica si psihica sistematica (art. 439 alin 1 lit e), vatamarea integritatii corporale psihice si fizice prin bataie (lit g) si alte fapte inumane ce au cauzat suferinţe mari si vătămări ale integrităţii fizice si psihice (lit k). Vezi detalii in Anexa, S5.2

• Inasprirea conditiilor de viata ale cetatenilor de rand si a represiunii ceausiste, de la consolidarea instituţiilor represive, deciziile aberante si restrictive cu grave consecinţe (penuria artificială organizată statal, de alimente, electricitate si gaze, obligarea populaţiei la un trai la temperaturi sub 10C, deteriorarea economiei şi a condiţiilor de viaţă prin eliminarea aportului economiştilor de profesie, etc. Vezi detalii in Anexa, S5.3);

• Represiunea grevistilor din Valea Jiului (1977), soldata cu deportarea a 4.000 dintre participanţi, retrogradari; capii grevei au rost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi, si unii chiar lichidati fizic (Anexa, S5.4);

• Toti disidenţii români au fost urmariti, izolati, intimidati, amenintati, unii arestati, anchetati, torturati sau chiar ucisi (Anexa, S5.5)

• Reprimarea miscarii Paul Goma (1977), urmata de interzicerea de a publica, urmărirea, arestarea, bataile la Securitate a scriitoruui. Alti semnatari ai apelului sau au fost santajati (Ion Negoiţescu), dati afara din posturi (Ion Vianu). Ordinele de represiune extrema au venit direct de la Ceauşescu („Trebuie loviţi, propriu-zis, fără cruţare. Aceasta ca măsură generală, tovarăşi, care să fie luate peste tot unde avem asemenea oameni…. Dacă vor să-i bată, să-i bată… etc”. (Anexa, S5.5.1);

• Reprimarea altor disidenti:

o Radu Negrescu-Sutu si grupul Canal 77 (anchetati, arestati, deportati la canal, batai salbatice, permanente);

o Radu Filipescu (anchetat, urmarit, arestat in mai multe randuri, batut, condamnat la 10 ani inchisoare pentru delict politic);

o Gabriel Andreescu (urmarit, arestat si condamnat, deportat cu domiciliu fortat, cercetat abuziv);

o Mihai Botez (urmărit şi hărţuit de securitate);

o Vlad Georgescu (arestat, ulterior amenintat cu moartea de agenti ai securitatii si mort in conditii suspecte);

o Dorin Tudoran (interzis sa publice, hartuit, urmarit, amenintat permanent, supus unui regim de tortura psihica);

o Dan Petrescu si Grupul de la Iasi (concediati, arestati la domiciliu, supravegheati drastic și fățiș de Securitate, percheziționați și tracasați);

o Liviu Cangeopol (urmărit și reținut de Securitate în nenumărate rânduri);

o Doina Cornea si fiul ei, Leontin Iuhas (destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări, ambii arestați, urmărită permanent până la 21 decembrie 1989);

o Mircea Dinescu (arestat la domiciu, hartuit, urmarit, izolat, primea scrisori anonime de amenintare; tortura psihica, toti prietenii lui erau urmariti);

o Grupul de Actiune Banat si Wiliam Totok (arestati, ținuți toată noaptea cu fața spre perete, percheziționați la pielea goală, interogați pentru o acuzatie fictive, presiuni psihice, ascultarea telefoanelor; ulterior Totok a fost reținut din nou și închis aproape nouă luni de zile, ceilalti percheziționati și urmăriti intens de Securitate);

o Aurel State si Florin Fonea (anchetati si torturati; torturile au continuat pana cand Aurel State a fost ucis in bataie, iar Florin Fonea a fost internat în stare gravă în spital, fara a putea fi salvat);

o Iulius Filip (arestat condamnat, la opt ani de inchisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste, regim de detentie inuman, batut la sange, urmarit, deportat) etc.;

o Dan Deşliu (urmarit inca din 1962; arestat la domiciliu);

o Eva Gymesi (arestată, chestionată timp de trei zile, pusă sub urmărire permanentă)

o Nicu Stăncescu (arestat de mai multe ori);

o Membrii sindicatului „Libertatea” (printre care Radu Filipescu, Gheorghe Năstăsescu, Iulius Filip; urmariti si hartuiti în permanenţă de Securitate);

o Sindicatului liber Zarnesti (Mihai Torjo, Marin Brâncoveanu, Marian Lupoi, Victor Şerban, Monica Şerban, Ioan Voicu (au fost ridicaţi de Securitate, anchetaţi, exmatriculaţi din facultate şi apoi deportaţi);

o Grupul Victor Totu (Condamnati cu inchisoarea: Victor Totu – 7 ani, Gheorghe Pavel – 6 ani, Florea Vlăsceanu – 6 ani);

o Constantin Purcaru si Ion Ilie (condamnaţi la 7, respectiv 6 ani de închisoare);

o Gheorghe Gherghina şi Ionel Nicolae (condamnaţi la 6 ani, respectiv 7 ani de închisoare);

o Marin Iancu (arestat şi condamnat la 8 ani de închisoare;

o Grupul lui Barabas Francisc (cu Márton Piroska, şi Barabas János, arestaţi şi condamnaţi la 7, 5 şi 6 ani);

o Borbely Ernö, Buzas Laszlo şi Biro Katalin (arestaţi şi condamnaţi la 7, 6 şi 5 ani închisoare);

o Ion Bugan (arestat şi condamnat la 10 ani de închisoare);

o Arpad Viski (condamnat la 6 ani de închisoare. În mod foarte suspect a fost găsit spânzurat într-o pădure de lângă Sfântu-Gheorghe);

o Gheorghe Năstăsescu (arestat şi condamnat la 9 ani închisoare);

o Nicolae Liţoiu şi Gheorghe Manu (condamnări de 15 şi 8 ani);

Pentru toate exemplele de mai sus, vezi detalii si probe (marturii ale victimelor si martorilor) in Anexa, S5.5.2-5.5.29.

• Represiunea prin cenzura: interzicerea publicarii, retragerea din librarii si bilibioteci, desfiintarea de edituri, colectii, emisiuni, topirea unor intregi editii de carti considerate “negative”, schimbarea din functii, urmarirea de catre securitate a scriitorilor, penalizari, eliminarea de texte sau blocarea in tipografie, interzicerea dreptului la publicare si ingradirea libertatii de expresie – Anexa, S5.5.30);

• Reprimarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR): membrii au fost arestati, unii au dispărut fără urmă; bătuti groaznic, sechestrati la domiciliu, telefoanele întrerupte; urmăriti, izolati, presiuni inclusiv asupra familiilor, internări în spitale psihiatrice şi condamnări la închisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste, sau pentru pretexte de drept comun, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU, penru a masca natura politica a anchetelor. (Anexa, S5.6);

• Reprimarea sistematica a oricaror alte miscari muncitoresti contestatare. Grevele din 1980 si 1981 în Bucureşti, de la Ploieşti şi Piteşti, manifestatiile anti-ceausiste de la Timişoara din 23 august 1981, cand a inceput sa se strige „Ceauşescu-pâine” în loc de „Ceauşescu-PCR”, protestul din 1981 din oraşul Motru; grevele din1983 din Maramureş (Baia Borşa, Gura Baia, Toroioaga, „16 mai”, Burloaia, Măgura, „1 mai”), Uzina de Autocamioane „Steagul Roşu” din Braşov, Timişoara (februarie 1985), Arad (august 1986), Cluj şi Turda (noiembrie 1986), şi la Uzilele Nicolina din Iaşi (februarie 1986). Trupele miliţie, armată şi securitate au intervenit in forta, cu focuri trase în aer şi tunuri cu apă; capii grevelor arestati, anchetati, unii condamnati la închisoare între 6 şi 8 ani, intimidati sau deportati. (Anexa, S5.7);

• Reprimarea revoltei de la Brasov, noiembrie 1987. Zeci de manifestanti au fost urmariti, intimidati, arestati, supusi la torturi salbatice fizice si psihice, inclusiv femeile (inclusiv o femeie insarcinata), obligati sa dea declaratii false sau impotriva colegilor, anchetati abuziv in regim de privatiune de somn (zi si noapte), deportati, umiliti, unii suferind vatamari fizice pana la moarte in urma loviturilor primite, sau vatamari psihice cara i-au afectat toata viata. Actiunile fortelor represiunii se circumscriu clar, fara putinta de tagada, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU, infractiunilor de tortura fizica si psihica sistematica (art. 439 alin 1 lit e), vatamarea integritatii corporale psihice si fizice prin bataie (lit g) si alte fapte inumane ce au cauzat suferinţe mari si vătămări ale integrităţii fizice si psihice (lit k). Vezi detalii in Anexa, S5.8, cu zeci de marturii citate in S5.8.1, detalii asupra proceselor trucate (mascate sub pretexte de drept comun, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU) in S5.8.2. Unele marturii chiar din dosarul de fata se refera direct la represiunea asupra contestatarilor de la Brasov (Andexa, S5.8.3). Mai multe considerente desprinse din literatura de cercetare (inclusiv CNSAS) asupra circumscrierii acestei represiuni, ca si a cazului GHEORGHE URSU, in cadrul atacului sistematic si generalizat al regimului Ceausescu impotriva opozantilor, sunt expuse in Anexa, S5.8.4;

• Mircea Raceanu (acuzat in mod abuziv de tradare; supus la interogatorii, tortura psihica prin privaţiuni şi umilinţe; condamnat la moarte. Anexa, S5.9);

• Scrisoarea celor 6 (Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan. Arestati, izolati, domiciliu forțat, presiuni asupra familiei, anchetati de dimineata pina noaptea de securitate, până în decembrie 1989. Anexa S5.10). Ca urmare a acestei scrisori, este relevanta stenograma unei sedinte CPEx pentru modul cum Ceausescu ordona inculpatului POSTELNICU TUDOR deghizarea represiunii pentru motive politice in cauze de drept comun, ca si in cazul lui GHEORGHE URSU; sau „tradare”

• Persecutiile asupra cultelor (retrogradări din funcţie şi concedieri, amenzi pentru adunarea în locuinţe particulare pentru rugăciune, presiuni împotriva elevilor şi studenţilor de a nu mai frecventa bisericile; persecutarea copiilor evanghelicilor în şcoli, împiedicarea exercitării libere a cultului; hărţuirea şi insultarea pastorilor; interzicerea adunării în familii; presiuni pentru transformarea unor credincioşi în informatori. Reducerea la tăcere prin şantaj, izolare, discreditare. Unii lideri religiosi care au semnat scrisori la Europa Libera au fost anchetaţi şi bătuţi timp de 6 săptămâni, acuzaţi de trădare; ameninţat că vor fi acuzaţi de homosexualitate şi că vor fi internaţi în clinici de psihiatrie. Interdicţia de a predica în biserici. Supraveghere, arestări, maltratări, condamnări – Nicolae Rădoi, Petru Cocârţeu, Ionel Prejban, Dimitrie Ianculovici, Ludovic Osvath şi Nicolae Traian Bogdan. Unii au murit în condiţii suspecte: Sabin Teodosiu, Petru Clipa, Nicolae Traian Bogdan Anexa, S5.12)

• Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa (arestat in 1978 pentru atitudinea anticomunista si predicile critice la adresa lui Ceausescu; incarcerat timp de 5 ani, apoi doi ani de arest la domiciliu; ca si GHEORGHE URSU, torturat sistematic in inchisoare de doi detinuti de drept comun, violenti, la ordinul securitatii; tinut intr-un colt al celulei fara permisiunea de a minca, bea, sau a se usura; amenintat in mai multe randuri cu moartea de ofiteri de securitate; in SUA, FBI-ul a depistat intentia dictatorului Ceausescu de a-l asasina, si i-a oferit protectie (Washington Post; “Anti-Communist Priest Gheorghe Calciu-Dumitreasa”, 26.10.2006).

• Controlul si represiunea asupra presei a inclus: supraveghere generalizată a membrilor grupurilor de presă, radioteleviziune, editurilor, etc. Au fost urmăriti informativ; s-a interceptat corespondenţă, inregistrat convorbiri telefonice, filaj; organele de securitate aveau sarcina de a „preveni, descoperi şi lichida” acţiunile considerate a fi ostile; se rechizitionau scrierilor ascunse, se anchetau persoanele care „instigă la emigrare, dezordine, atitudini protestatare şi colportarea ştirilor transmise de Radio-TV” – si cei care “publică / difuzează materiale interpretative la adresa statului şi partidului”, care fac propagandă altor posturi străine sau multiplică şi difuzează materiale din străinătate; elementele urmărite erau intimidate; mai ales persoanele cunoscute cu manifestări considerate duşmănoase, denigratoare sau tendenţioase la adresa situaţiei din ţară, care audiau şi comentau conţinutul emisiunilor „ostile” ale posturilor străine de radio; sau faceau comentarii la adresa politicii de partid şi de stat, comentarii referitoare la situaţia politico-economică a României reflectată în comentariile posturilor Europa Liberă, Vocea Americii, etc. Urmau: avertizări, atenţionări, informări ale organelor de partid, destituiri din funcţii, demiteri, percheziţii domiciliare, controale, arestări. Anexa S5.13);

• Represiunea impotriva grupului de la Romania Libera (Petre Mihai Băcanu, Ștefan Niculescu Maier, Anton Uncu, Mihai Creangă, şi Alexandru Chivoiu. Urmăriţi de Securitate, arestaţi. Acuzati de “complot – pedeapsa minimă 15 ani, maximă – pedeapsa capitală; invinuiri false, de drept comun, ca si in cazul GHEORGHE URSU, pentru a se ascunde natura politica a anchetei. Chinuri, torturi medievale de o cruzime extrasă din experimentul Piteşti; au fost trecuti prin camera de tortură, amenintati, li s-au spart dintii; perchezitia executată de celebrul torţionar MARIN PIRVULESCU. Ceauşescu era deranjat de tot ce-i punea în pericol imaginea, a fost scos din minţi când a aflat de „trădarea“ presei; trebuie anihilate orice „manifestări anarho-protestatare de redactare şi difuzare de înscrisuri cu conţinut necorespunzător“, sau „alte fapte de natură să prejudicieze securitatea statului“. Torţionarii de la Direcţia a VI-a ii includeau pe inculpatii VASILE HODIS si MARIN PIRVULESCU. O alta figura sinistre din Calea Rahovei au fost Mihai Ştefănescu [nn: acelasi ca si in cazul GHEORGHE URSU]. Cind era vorba de violenta in ancheta era chemat mr. PIRVULESCU; i-a zdrobit degetul mijlociu lui PETRE MIHAI PACANU in usa si i-a tumefiat fata. Acelasi ofiter a avut o atitudine agresiva si cu ocazia perchezitiei cind l-a lovit pe copilul lui Petre Mihai Bacanu. Radu Chesaru a fost si el victima mr. PIRVULESCU. (Anexa, S5.14); Din aceasta marturie rezulta ca inculpatul PIRVULESCU MARIN era unul dintre cadrele de baza a Securitatii in aplicarea represiunii sistematice nu numai asupra lui GHEORGHE URSU, dar si in alte cazuri de disidenti politici. Petre Mihai Bacanu are un deget deformat in urma tratamentului aplicat de inculpatul PIRVULESCU MARIN;

• Alte crime impotriva umanitatii, de natura sociala, ale regimului Ceausescu (cf. RFCPADCR):

o Mii de oameni arestaţi pentru că au vrut să plece din România, condamnaţi sau omorâţi la frontiera;

o înfometarea populaţiei, oprirea căldurii, starea de mizerie (Anexa, S5.15);

• Teroarea prin internari fortate in spitale psihiatrice. Multi disidenti au fost internati abuziv în spitale psihiatrice între 1969 şi până în 1989. Cei care se dovediseră incomozi şi în special cei care reprezentau un potenţial pericol pentru desfăşurarea unor festivităţi, erau urcaţi în dube şi trimişi spre internare în spitale psihiatrice. Cadrul era asigurat de codurile de legi comuniste care au permis internarea ca „bolnavi psihici” a celor care se opuneau regimului. Decretele 12/1965 şi 113/1980… au trimis în spitale special amenajate şi păzite cu stricteţe de Securitate numeroase persoane aflate în afara ariei de „normalitate” trasate de Partid. Teodor Negulescu a făcut o serie de sesizări la organele de partid prin care demasca neglijenţa, abuzurile, actele de umilire şi şantaj la care era supusă populaţia României. Ca urmare a acestui fapt a fost dat afară, anchetat de Securitate şi internat la Spitalul de neuro-psihiatrie Săpoca… La secţia de psihiatrie a Spitalului Jilava se aflau tot timpul încarcerate vreo sută de persoane: laolaltă cu deţinuţii politici erau ţinuţi şi cei de drept comun cu boli mintale grave. (Anexa S5.16);

• Atacurile contra Europei Libere si opozantilor din afara tarii. A fost dovedit planul de a elimina pe disidentii Paul Goma si Virgil Tanase; pe Carol Kiraly, care devenise un oponent al lui Ceausescu in privinta drepturilor minoritatilor; Sergiu Manoliu, care organizase o demonstratie anticeausista, abia a scapat cu viata unui atentat ordonat de Ceausescu si organizat de DIE. Pacepa a avut misiunea sa organizeze uciderea tuturor disidentilor fugiti in strainatate, inclusiv pe Goma si Constantin Rauta, si sa bombardeze sediul Europei Libere; trei directori ai acestui post de radio au murit în împrejurări suspecte, probabil iradiaţi (Noel Bernard, Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu). La EL au fost atentate cu bomba, redactorii postului au primit colete-capcana, iar Monica Lovinescu a fost maltratata in plina strada. Vlad Georgescu a fost amenintat. Ceausescu si securitatea au planuit eliminarea unor persoane din occident, în special a celor care se exprimau deschis împotriva lui Ceauşescu, a regimului şi a familiei sale…. Ordinul său explicit era să fie eliminaţi toţi cei care îl atacau zilnic pe Ceauşescu. Securitatea a racolat sute de informatori pentru a culege date despre disidentii din occident si de la Europa Libera, cu evidenta intentie de a pregati acele atentate, sau de a gasi alte mijloace pentru a-i reduce la tacere. (Anexa, S5.17);

3. “Obiectivele” securitatii

In legatura cu numarul persoanelor urmarite de Securitate pe plan intern, respectiv populatia civila impotriva careia regium a mentinut un atac generalizat si sistematic, documentul mentionat in Raportul Final: ANIC, fond CC al PCR – Cabinetul 2, dosar nr. 172, ff. 5-6 poate sluji ca exemplu. Printre documentele păstrate ale Elenei Ceausescu există liste detaliate a tuturor persoanelor „cu probleme”, care lucrau în unităţi de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi proiectare. Principalele “probleme” erau cererile de plecare în străinătate, rudele stabilite în străinătate, rudele condamnate politic, ascultarea posturilor străine, în special Europa Liberă. În cele patru volume, cu menţiunea „Secret. Exemplar unic” secret, sunt listate în total 544+756+671+700=2671 persoane „cu probleme”. Vezi Ibidem, dosar 174-177. Este de presupus că şi pentru toate celelalte instituţii existau asemenea liste, întocmite probabil de Securitate la cererea ei. În acest sens, trebuie menţionat că Elena Ceauşescu era responsabilă cu politica de cadre din 1976, când a devenit preşedintele Comisiei pentru probleme de cadre de partid şi de stat a CC al PCR.

4. Revolutia din decembrie 1989

Sfarsitul regimului a ocazionat represiunea cea mai singeroasa. Aceasta represiune a reprezentat culminarea si dovada cea mai concludenta a caracterului criminal, sistematic si generalizat al dictaturii ceausiste. Vezi detalii si semnificatia acestei tragedii in Anexa, S6.

5. Concluzie

Toate faptele aratate mai sus se inscriu in cadrul unei actiuni de represiune sistematica a regimului dictatorului Ceausescu impotriva opozantilor, situatie care constituie premiza cauzei de fata, a anchetarii, torturarii si supunerii la tratamente inumane a disidentului GHEORGHE URSU de catre inculpatii PIRVULESCU MARIN si HODIS VASILE, la ordinul si cu complicitatea inculpatilor HOMOSTEAN GEORGE si POSTELNICU TUDOR. Actiunile de represiune ale inculpatilor au avut caracter strict politic, fiind ordonate de la virful ierarhiei sistemului. Astfel actiunile inculpatilor din prezentul dosar se circumscriu in intregime conditiilor premiza ale art.439 alin.1, respectiv:

• In cadrul unui atac generalizat – care a privit întreaga categorie a populaţiei civile reprezentata de opozantii regimului communist;

• In cadrul unui atac sistematic – care a avut evident o derulare dinainte gândită şi planificată, asa cum s-a aratat in descrierea situatiei premiza, de catre conducerea Partidului Comunist Roman si a instrumentelor sale principale de represiune, respectiv Ministerul de Interne si Securitatea, cu scopul de a reduce la tacere categoria populaţiei civile reprezentata de opozantii regimului communist;

Aceasta circumscriere rezulta direct din probele de mai sus:

• Reprimarea lui GHEORGHE URSU a avut aceleasi motive politice ca si reprimarea celorlati disidenti amintiti mai sus – respectiv opozitia fata de politica regimului Ceausescu;

• A fost urmarea acelorasi ordine venite de la cuplul dictatorial. Acest fapt rezulta din declaratia martorului Dumitraciuc din dosarul prezent legat de informarile catre Cabinetul 2. Aversiunea dictatorului pentru cei care colaborau cu Europa Libera, cum a fost si cazul lui GHEORGHE URSU, rezulta din dosarul “Eterul”. Din acelasi dosar se desprinde ca peste 7,000 de cetateni erau urmariti informativ de securitate pentru ca ascultau posturi de radio “dusmanoase”, in special “Europa Libera”. Mai mult, din stenograma CPEx prezentata mai sus, Ceausescu ordona explicit aparatului represiv, inclusiv inculpatului POSTELNICU: “Nimeni nu poate sta singur de vorbă cu un străin…”, nimeni nu poate “primi un strain” sau avea “legaturi cu ambasadele straine”. Mai mult, inculpatul trebuia sa ia masuri ferme” impotriva opozantilor (ca GHEORGHE URSU), denotati ca “palavragii”, si “a elementelor care ascultă tot felul de posturi străine”;

Ordinul de torturare si reducere la tacera a lui GHEORGHE URSU au fost transmise pe cale ierarhica de catre inculpatii HOMOSTEAN GEORGHE si POSTELNICU TUDOR, asa cum rezulta din materialul probator in aceasta cauza. Acest ordin s-a circumscris rolului si tutoror celorlalte actiuni represive ale celor doi inculpati. Acest lucru rezulta din descrierea situatuie premisa de mai sus, si anume:

o Prin insasi rolul jucat de acestia ca Ministru de Interne si respectiv sef al securitatii, in anii cand s-au petrecut actiunile de reprimare descrise mai sus, de catre fortele Ministerului de Interne ale securitatii, impotriva opozantilor;

o Aceiasi fosti ministri au semnat ordinele de represiune sistematica si generalizata (in 1982 si 1988, respectiv) care au stat la baza inabusirii tutoror revoltelor si maltratarii opozantilor regimului Ceausescu in anii 80, asa cum au fost descrise in exemplele de mai sus;

o Conform mai multor marturii ale victimelor de la Brasov mentionate chiar in descrierea situatie premisa de mai sus (Aurel Hoszu , Vasile Anghel , Marius Boeriu) inculpatul Postelnicu a participat direct la maltratarea demonstrantilor de la Brasov, si a orchestrat procesul care a urmat, un proces trucat, pentru cauze de drept comun fabricate, conform politicii dictatorului de a evita procese politice.

• Aceeasi fabricare a unui motiv fals, de drept comun, a fost folosit in cazul disidentului GHEORGHE URSU, ca si in cazurile opozantilor de la Brasov, a grupului Bacanu;

• Asupra lui GHEORGHE URSU s-au folosit aceleasi mijloace de tortura (descrisa de martori ca “medievala”, “stalinista”, sau “bestiala”) ca in nenumaratele cazuri descrise mai sus (Vasile Parashiv, contestatarii de la Brasov, Iulius Filip, etc);

• Cazul URSU se circumscrie represiunii din situatia premisa si prin faptul, remarcat de RFCPADCR (pag 375), ca la prelungirea tiraniei ceausiste a contribuit, decisiv, ”memoria terorii anilor 1950, combinată cu uciderea – posibil demonstrativă – a inginerului GHEORGHE URSU în închisoare, în 1985, care ‘i-au împiedicat pe mulţi dintre români să îşi facă publice protestele’.” Deci teroarea la care a fost supus disidentul GHEORGHE URSU a avut rolul de a infricosa pe alti potentiali disidenti. Cu atat mai demne de admirat devin astfel gesturile de disidenta de dupa noiembrie 1985 descrise mai sus. De remarcat ca alti disidenti stiau de cazul URSU (vezi marturia lui Werner Sommerhauer: “L-ati omorit pe GHEORGHE URSU si l-ati ars ca sa nu ramina urme! – Pai de unde stii? – Ascult Europa Libera!”; Gabriel Andreescu; Petre Mihai Bacanu);

• Cazul URSU se inscrie in politica regimului Ceausescu de urmarire si reprimare a oricaror tendinte “dusmanoase” din partea scriitorilor, lucru care rezulta din urmatoare fapte:

o GHEORGHE URSU era prieten cu multi dintre acesti scriitori, dupa cum rezulta din dosarul sau penal de la Securitate;

o Acelasi lucru rezulta din citirea dosarele de urmarire informativa ale acelor prieteni (Nina Cassian, Radu Cosasu, etc), unde apar referinte la urmarirea lui GHEORGHE URSU;

o Documentele securitatii, inclusiv nota din 30.01.1985 semnata de sefii directiilor a 6a si a 2a a securitatii pe baza anchetei inculpatului PIRVULESCU MARIN. Acest document contine principalele acuzatii aduse de securitate lui GHEORGHE URSU:

§ „Tine in vederea publicarii un jurnal in care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza realitatile din tara noastra, politica interna si externa a statului roman, inserind si comentarii dusmanoase din emisiunile postului de radio autointitulat “Europa libera”. Insemnarile mai contin si grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de stat”

§ „Din anul 1974 intretine legaturi cu elemente din emigratia reactionara romana de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat “Europa libera”, de la care a primit si introdus in tara, in anii 1974 si 1978, mai multe tiparituri in limba romana cu continut anticomunist„;

§ „In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate in strainatate a funizat postului de radio autointitulat “Europa libera” 2 materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania, ca au facut obiectul mai multor emisiuni”;

§ „A copiat 4 citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin referiri la necesitatea luptei impotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca, cu scopul de a atrage atentia ca situatia critica din vremurile respective (cu sute de ani in urma sau in timpul regimurilor fasciste) s-ar potrivi in prezent realitatilor din Romania”;

§ „Avand in vedere ca URSU GHEORGHE EMIL a desfasurat o intensa activitate de propaganda dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda reactionara din strainatate…, impotriva acestuia urmeaza a se incepe urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in judecata pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod penal”.

§ „Intrucat cel in cauza intretine legaturi apropiate cu unii scriitori care se afla in atentia organelor de securitate pentru conceptiile lor dusmanoase, urmeaza ca in cercetari sa se clarifice si natura relatiilor cu acestia„;

o Toate aceste acuzatii se inscriu printre motivele de reprimare a celorlati disidenti, mai cu seama pe jurnalisti si scriitori, asa cum s-a aratat in descrierea situatiei premisa. Tot scrisori catre Europa Libera, redactarea de materiale / manuscrise “dusmanoase” cu intentia de a fi publicate, redactarea si raspandirea de manifeste si tiparituri anticomuniste si anti-totalitare au stat la baza reprimarii, printre multi altii, si a lui Aurel State, Radu Filipescu, Iulius Filip, Nicu Stăncescu, Vasile Paraschiv, etc.;

• Deseori si metodele de urmarire si tortura a lui GHEORGHE URSU coincid cu cele descrise mai sus ale altor disidenti arestati: folosirea detinutilor violenti in camera de detentie (vezi Iulius Filip si altii); imobilizarea cu catuse, izolarea severa, bataile in abdomen, la talpi si picioare, etc.;

• Din declaratia lui Petre Mihai Bacanu rezulta ca se auzeau “zi si noapte urletele celor anchetati” pentru motive politice, inclusiv pentru scrisori la Europa Libera, ca si in cazul GHEORGHE URSU.
•
In sfirsit, conform RFCPADCR (pag 635), represiunea din ’70 şi ’80 a culminat cu “arestarea şi asasinarea celor mai periculoşi oponenţi – omorârea inginerului GHEORGHE URSU, condamnarea la moarte a diplomatului Mircea Răceanu…; condamnarea la moarte a generalului Ion Mihai Pacepa, a fostului ofiţer DIE Liviu Turcu, a lui Constantin Răuţă şi a altor persoane pe care regimul le considera vinovate de trădare”.

Atasat prezentelor note scrise va rog sa regasiti o Anexa la consideratiile legate de conditiile premisa ale infractiunilor prevazute de art. 439 alin. 1 Cod penal.

Data 21.11.2016

Semnatura

ANDREI URSU

Acest articol a fost publicat vineri, 25 noiembrie 2016 la rubrica Ultima Ora.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.