Nu vreau să fiu cinic, dar mă întreb la ce se poate gândi un „şef” din administraţia locală sau judeţeană, în momentul când ştie că, în curând, nu va mai fi privilegiat? Că nu a achiziţionat cine ştie ce maşină sau nu a încheiat încă vreo afacere profitabilă? Sau, pur şi simplu, şi-ar dori alte câteva zile în plus, acolo sus, pentru a rezolva ceva şi pentru ceilalţi! Da, de unde! Gândesc, tot pentru ei şi… nu le mai ajunge!
Un ochi le plânge!
Mulţi dintre ei mai au doar două luni din „lumea de şef”: „Opriţi lumea! Vor să coboare?!”
Un ochi ne râde!
Cele mai recente contributii la rubrica Social
- Ne unim cu Roma ? de Nicolae Muşat (19-3-2015)
- Iubitorii de oameni de Pincu Sfartz (6-1-2014)
- Ora de iarnă – o iniţativă întîrziată de George Petrineanu (27-10-2013)
- Raportul ONU-SDSN din 2013 privind repartiţia fericirii sociale în lume – WORLD HAPPINESS REPORT 2013 de George Petrineanu (12-9-2013)
- Natalitate, demografie, eugenie de Peter Manu (18-7-2013)
- Mesaju fierbinte de la fata dulce de Stefan N. Maier (15-5-2013)
- Arhiva