Nu vreau să fiu cinic, dar mă întreb la ce se poate gândi un „şef” din administraţia locală sau judeţeană, în momentul când ştie că, în curând, nu va mai fi privilegiat? Că nu a achiziţionat cine ştie ce maşină sau nu a încheiat încă vreo afacere profitabilă? Sau, pur şi simplu, şi-ar dori alte câteva zile în plus, acolo sus, pentru a rezolva ceva şi pentru ceilalţi! Da, de unde! Gândesc, tot pentru ei şi… nu le mai ajunge!
Un ochi le plânge!
Mulţi dintre ei mai au doar două luni din „lumea de şef”: „Opriţi lumea! Vor să coboare?!”
Un ochi ne râde!