Azi dimineaţa devreme, pentru că mă grăbeam foarte, am luat un taxi. Trebuia să ajung repede acasă, uitasem ceva esenţial. Şoferul s-a prins imediat că mă tot uit la ceas şi, când am ajuns, a încercat să mă taxeze în plus. Dar cu mine nu putea să-i meargă. Cunoşteam tariful. Aşa că i-am dat o hârtie de o sută şi i-am spus:
– Dă-mi repede restul, că n-am timp…
– Eşti primul meu client, mi-a răspuns hoţul. De unde rest!?
Era clar că dorea să-mi forţeze mâna. Şi-a găsit omul, am gândit.
– Aşteaptă-mă o clipă, l-am rugat. Voi intra la chioşcul de ziare şi voi schimba suta…
La chioşc e un vânzător care mă cunoaşte. Şi eu îl cunosc şi ştiu că nu-i prea mare amator să facă servicii gratuite. Aşa că i-am cerut un ziar, o revistă şi un pachet de ţigări.
– Nu am rest de la o sută, abia am deschis, mi-a zâmbit el. Dar nu contează, doar vă cunosc, voi nota în carneţel… Mergeţi sănătos.
Nu m-am lăsat, am intrat la băcănie şi am strigat:
– Vreau un iaurt şi o cutie de chibrituri. Dă-mi, te rog, rest!
– Nu vezi că n-am timp? mi-a răspuns vânzătorul. Tocmai mi-au adus mezeluri proaspete şi trebuie să le cântăresc. Ia-ţi singur şi ai să-mi plăteşti mâine. Doar n-ai să te muţi de aici numai ca să-mi tragi clapa…
– O.K., am mormăit şi am plecat cu iaurtul care nu-mi trebuia.
Chiar alături de băcănie este o sucursală a băncii. Aici n-o să spună că n-au bani, m-am gândit. Şi m-am repezit la casier.
– La coadă! Treci la coadă! m-au apostrofat cetăţenii…
M-am uitat disperat în jur. Toţi funcţionarii erau ocupaţi. La un singur ghişeu nu era nimeni şi tipul de acolo se scobea în dinţi cu pixul. M-am repezit la el.
– Ajută-mă, te rog, i-am spus dintr-o suflare. Am nevoie…
– Ia loc, m-a invitat el. Se face. Numai cu puţintică răbdare. Cum te chemă?
I-am spus.
– Ai cont la noi?
Am confirmat. I-am dat numărul contului, s-a dus să verifice ceva în nişte catastife, apoi a verificat la computer. Mi-a spus radios:
– E în regulă. Semnează aici…
Am semnat. Dar i-am atras atenţia că-i vorba de o sută care…
– Poţi să pleci liniştit, m-a asigurat el. Ţi-am făcut un program de economii pe şase ani…
– Şi suta?
– E în regulă. O sută pe lună, nici n-ai să simţi.
Intre timp, şoferul îşi pierduse probabil răbdarea pentru că începuse să claxoneze nervos.
– Răbdare, i-am strigat şi m-am gândit „nu mă duci tu pe mine”. Hai să mergem în centru, acolo găsesc eu pe cineva să schimbe suta.
Când am ajuns în centru mi-am dat seama că uitasem cu totul să trec pe acasă, să iau acel ceva esenţial pentru care luasem taxiul.
– Întoarce maşina, am strigat, plecăm din nou acasă. Urgent!
N-a mai fost nevoie să-mi dea rest. Suta acoperea exact toate cursele. Aşa e corect. Mama lui de escroc, m-am gândit, pe mine s-a găsit să mă păcălească?!?
