şi dacă ar ninge
aş sta cu picioarele drepte, înfipte în pământ,
cu toată faţa ridicată spre tine
să sfârâie fulgii pe buzele mele şi să râd!
ba chiar aş scoate limba uite aşa: hmmmmmm….
de sete şi în joacă să beau din iarnă
precum în copilărie ţurţurii din scocul casei!
poate aş sta într-un regat dantelat,
o Islanda cu fiorduri apretate
cu nisip şi gheizere ţâşnind din pământ
şi lavă languroasă!
Uneori ninge aici cu fulgi uşori şi calzi de cenuşă,
întunecare şi moarte peste câmpul înverzit!
caii nechează isterici în grajduri,
oile toate un munte de lână împietrit!
să ningă!
ţin mâinile întinse şi mă învârt vâjjjj, vâjjj,
cerul tot e o morişcă
pământul tot înflorit în cristale
şi de jur împrejur în ocean
balene se scurg printre gheţari în cântare.
mi-e frig,
mă doare,
să ningă!
vulcanul tremură în coşul pieptului şi se ridică până-n gură,
trupul tot crustă uscată bazalt şi silică,
şi uneori mi-e frică.
dacă închid ochii te văd în cap,
mâinile tale se odihnesc pe creştetul meu
ca o aripă.
cu adiere peste tâmpla îngheţată
toată amintirea curge prin ceaţă.
să ningă!
în alergare pe sub copaci aş scutură crengile
şi aş râde înalt.
cu picioarele bine înfipte în pământ stau şi aştept ninsori
doar alb sub pleoapa mea,
înăuntru cenuşă.
Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza
Să ningă
de Adriana Moscicki (22-11-2016)9 ecouri
Multumiri, Adriana, pentru gândurile si trairile tale pe care le împartasesti cu noi ! Foarte frumos.
multumesc pentru lectura si aprecieri Christina Vlad!
„…
cu picioarele bine înfipte în pământ stau şi aştept ninsori
doar alb sub pleoapa mea,
înăuntru cenuşă”.
Impresionant, adânc şi uneori înfricoşător.
Deoarece se apropie prima lună de iarnă, mi-am amintit de un mare poet dispărut şi de versurile sale, ce continuă să răsune în memoria mea:
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte –
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
…
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
George Bacovia, Decembre, publicată acum 110 ani, la vârsta de 25 de ani.
Bacovia este un mare poet…
Pina si asocierea – ca atmosfera -cu el, ma face sa ma simt mandra!
Multumesc domnule Manta!
”Pina si asocierea -ca atmosfera-cu el, ma face sa ma simt mandra”!
Şi eu aş fi mândru, dar nu am cu ce 🙂
Mergând mai departe, pot găsi asocieri şi cu atmosfera, deseori apăsătoare, dar cu atât mai pregnantă, a unor alte versuri ale lui Bacovia.
Îl stimez, deoarece a fost într-adevăr un mare poet, deşi era considerat cumva minor şi sinistru în anii în care am venit, pentru prima dată, în contact cu opera sa.
Revenind la poezia dv., mi-a plăcut şi:
pământul tot înflorit în cristale
şi de jur împrejur în ocean
balene se scurg printre gheţari în cântare
După ce am citit-o, m-am dus pe web, unde am găsit imagini impresionante de balene ce înotau în apropierea aisbergurilor aflate pe lângă Groenlanda.
sant convinsa ca orice om are ceva de care sa fie mandru!
adevarat, Islanda este fascinanta iar imaginea balenelor impresionanta!
> sant convinsa ca orice om are ceva de care sa fie mandru!
Dacă nu fiecare, atunci în orice caz mulţi. Eu mă refeream la „talentele” mele literare.
> adevarat, Islanda este fascinanta iar imaginea balenelor impresionanta!
Poate deoarece lumea apelor polare este atât de deosebită de cea în care trăim noi, ceea ce îi conferă o aură de ireal, de feerie, de poveste, într-un amestec succesiv de lumină orbitoare şi întuneric ilimitat.
Este o lume ce într-adevăr fascinează, în care întinderile largi sunt „intrerupte” de apariţii contrastante, de dimensiuni care ne taie respiraţia şi ne intensifică puterile imaginaţiei.
Òare cu puterea imaginatiei cum s-ar simti Victor Manta înconjurat de rechini?
[???/Mod.]
D-na Christina Vlad a scris „Òare cu puterea imaginatiei cum s-ar simti Victor Manta înconjurat de rechini?”.
Ideea de a fi înconjurat de rechini este una cel puţin dezagreabilă, aceasta din motive bine cunoscute. De unde au apărut oare aceştia? Doamna Moscicki vorbea în poezie despre balene, iar eu tot despre ele am comentat.
Ce rechini vă zgândăresc oare imaginaţia, stimată doamnă Christina Vlad? De ce vă arătaţi atât de pornită, imaginându-vă că aş fi înconjurat de rechini, şi nu de balene şi de gheţari, aşa cum apar frumos în poezie?
Mi se pare că v-aţi poziţionat de o manieră ciudată, puţin potrivită unor discuţii civilizate despre poezie, atitudine care i-a ridicat semne de întrebare şi moderatorului.
Oare chiar doriţi să mă simt înconjurat de rechini? Eu NU îmi doresc acest lucru.