Eva, ONT, Lido… si trafic ca la Hong Kong – Muzeul Simu – Casa de pe Arthur Verona – Gradini si case dinainte de blocurile Eva si ONTBlocurile Eva si ONT par infipte acolo de cand lumea. De fapt au aparut pe la inceputul anilor saizeci, iar constructia blocului ONT a insemnat si demolarea cladirii Museului Simu. Strada Anastase Simu a ramas, o strada foarte scurta, intre una din laturile blocului ONT si strada Nicolae Golescu. Asadar strada era in spatele muzeului. Cu strada din fata e o problema. Articolul pe care l-am gasit pe web plaseaza muzeul pe strada Mercur numarul 2. Mie imi pare mai curand ca se afla pe strada Pictor Arthur Verona. Din doua una: ori strada se numea inainte Mercur, ori existau acolo mai multe stradute, lucru care nu este imposibil, daca luam in considerare dimensiunile blocurilor Eva si ONT.
Cladirea muzeului, in forma de templu ionic, era o bijuterie. Iarasi o dilema: articolul ne spune ca arhitectul a fost un anume Sciky, pe cand o alta pagina web il da ca autor pe marele arhitect Petre Antonescu. Si aici poate fi o explicatie, pagina dedicata lui Antonescu vorbeste de clădirile care adaposteau muzeul, asadar Sciky putea foarte bine sa aiba ideea templului, pe cand Antonescu sa fi fost conducatorul proiectului. Dar hai sa nu ma avant in supozitii.
Cum arata Museul Simu inauntru? Fac din nou apel la colectia de fotografii vechi ale prietenilor mei Gabi si Ovidiu. Exuberant si totodata distins, aducand mult cu colectia Frick din New York.
Distins, pe cat de distins a fost Anastase Simu, diplomat, senator, membru de onoare al Academiei, pasionat colectionar de arta. A fost prieten de o viata cu Bourdelle. Si-a donat colectia de arta Statului Roman si s-a angajat sa continue sa o intretina toata viata. Ce pacat ca raspunsul peste ani al statului a fost sa darame templul!
O casa care era vecina cu muzeul a ramas. Am descoperit-o recent, la coltul dintre strazile Pictor Arthur Verona si Nicolae Golescu, in plina renovare. In spate se zareste silueta blocului ONT.
Am copilarit in zona aceasta si am apucat Museul Simu. Nu imi amintesc insa deloc ce era acolo in afara de muzeu: blocurile Eva si ONT sunt enorme. Imi amintesc vag ca ma mai duceam cu prietenii din cartier pe acolo si erau niste trepte uriase, apoi un spatiu imens. Doua poze din colectia lui Gabi si Ovidiu imi vin un pic in ajutor:
Si inainte de toate acestea? Un articol din Ziarul Financiar ne vorbeste depre un anume plan alcatuit de maiorul Borroczyn, contemporan cu Cuza: aici a fost Posta Veche.
Iata un fragment din articol:
Printr-un miracol, ulitele din zona Episcopiei nu au disparut, nu au suferit nici macar unele modificari de traseu. Pur si simplu, au capatat un nume, au fost pavate si prevazute cu trotuare, avand dreptul sa se intituleze strazi. Strazile acestea ne sunt binecunoscute: strada C.A. Rosetti, strada Nicolae Golescu, strada George Enescu etc. Postea Rumineaska, cum a notat-o Borroczyn, se afla pe actuala strada Nicolae Golescu, exact intre strazile Anastase Simu si Arthur Verona. In locul delimitat astazi de aceste strazi, Simu si Verona, si strada Nicolae Golescu se intindea o curte imensa, dreptunghiulara. De jur imprejur, pana la strada Pitar Mos, erau gradini si livezi. Intrarea in curtea Postei se facea printr-o ulita pe locul careia s-a inaltat acum blocul Eva.
Domnule Tumanian, va multumesc din suflet. Uitasem complet ce era acolo, aveti dreptate, a fost la un moment dat un pavilion expozitional, care a ars intr-adevar. M-ati ajutat sa imi amintesc locul in care veneam cateodata sa ma joc cu baietii din cartier. Imi ramasesera in minte treptele, uitasem de rest. Multumesc mult!
Nu ştiu ce a fost lângă Muzeul Simu, in dreapta lui, înainte de 1955, când am venit eu student în Bucureşti. După aceea însă, pot să vă spun cu certitudine că a fost un loc viran, peste care se vedea strada Nicolae Golescu. La un moment dat s-a deschis acolo o expoziţie (parcă de arhitectură?), o construcţie improvizată, din panouri de lemn şi pânză, care apoi a ars.