Un tablou al literaturii române nu va fi complet daca nu-i vom evoca pe cei care, în afara granitelor tarii lor de origine, cazul în speta România, au contribuit la prestigiul literaturii române. Trebuie sa citam printre acestia pe Panait Istrati (1884-1935), ale carui romane de aventuri scrise în limba franceza au avut un mare succes, de asemenea poetul Benjamin Fondane (1898-1944), care a publicat primele culegeri în România înainte de a fi primit în Franta. Emil Cioran (1911-1996) si Eugen Ionescu (1912-1994), care amândoi au fugit în urma cresterii influentei fasciste în România, iar Mircea Eliade (1907-1986) care a fugit în urma instaurarii puterii comuniste. Intrarea armatelor sovietice în România au silit de asemenea sa plece în exil romancierul Virgil Gheorghiu (1916-1992), autor al romanului „Le 25-e Heure” scris în anul 1949, la fel si poetul Paul Celan (1920-1970). A doua generatie de scriitori români au luat calea exilului datorita duritatii dictaturii comuniste accentuata în anul 1970, precum Paul Goma, nascut în anul 1935 si Virgil Tanase, nascut în 1945. O întreaga diaspora româneasca aflata în Franta, Elvetia, Germania, au participat la stralucirea unei culturi deschise asupra lumii, în domeniul literaturii românesti.
TEATRUL ROMÂNESC. Cu toate ca practica stramoseasca a jocului mascat la tara, teatrul propriu-zis nu a aparut în România decât în secolul XIX. Dramele istorice în stil romantic au exaltat spiritul patriotic, iar ceva mai târziu au aparut vodevilurile care au dat nastere unui teatru de divertisment. Ion Luca Caragiale (1852-1912) a fost creatorul veritabilului teatru românesc modern, cu piesele sale satirice si extravagante, precum „O scrisoare pierduta”, scrisa în 1884, neînteleasa de publicul epocii respective si fiind aspru criticata, s-a autoexilat si el în Germania.
În secolul XX, influentele germane si ruse au permis aparitia marilor teatre subventionate si iesirea la lumina a marilor regizori. Atunci când Eugen Ionesco, nascut în România, nu a putut fi considerat ca un autor român, toate piesele sale au fost scrise în lb.franceza. Reprezentantii cei mai remarcabili ai teatrului românesc actual sunt în mod hotarât regizorii Lucian Pintilie, nascut în 1933 si Andrei Serban, nascut în 1943.
BEAUX-ARTS. Sursele antice si byzantine. La Istria, pe lacul Sinoe, se gasesc ruinele celei mai vechi cetati a României. Întemeiata de colonialistii greci spre secolul VII î.I.-Ch., înca pastreaza ruinele epocii romane (primul si al doilea secol dupa I.Ch)ale edificiilor construite pe fundatiile zidurilor cetatii grecesti. S-au deschis mari porti ale comertului grec, aflatoare pe malurile Marii Negre, printre care Callatis, actuala statiune Mangalia, Tomis, actualul oras Constanta. De la victoria lui Traian asupra Daciei dateaza ruinele amfiteatrului de la Sarmisegetuza în muntii Orastiei. Interesante vestigii ale orasului distrus de romani sunt pastrate în Muzeul National de Antichitati din Bucuresti. Monumentul cel mai important al acelei epoci ramâne Trophaeum Trajani de la Adamclisi. Basoreliefuri cu teme asemanatoare de pe Columna lui Traian se gasesc si pe Columnae Trajani din Roma.
În Evul Mediu, regiunea muntoasa din Transilvania, sub dominatia ungara, a fost tributara artei occidentale, franceza, italiana si germana. Câmpia Valahiei, urmând apoi Moldova, se vor alipi traditiilor byzantine prin intermediul fie al Bulgariei si al Serbiei, fie al Rusiei. Dincolo de urmele unui trecut legat imperiilor europene, Istoria artei române începe în secolul al XII-lea si cuprinde ansamblul teritoriului ocupat de poporul român la Nord de Dunare, pe o parte si de alta a Carpatilor, în Valahia, Moldova si Transilvania.
ARTA RELIGIOASA. În marea ei majoritate, arta româneasca este esential religioasa, ceremoniala si didactica. Ea serveste a ilustra Istoria sfânta si a glorifica puterea politica a Bisericii si a feudalitatii. Picturile si sculpturile sunt subordonate arhitecturii, precum si din faptul ca esentialul producerii sale este artizanala, aflându-ne în prezenta operelor în cea mai mare parte colective si deci anonime. O alta caracteristica este ca Biserica ortodoxa interzicea reprezentarea sculpturilor cu figuri umane, sculptura neavând în Valahia si Moldova decât un rol ornamental. Pictura în schimba, a avut ca sarcina sa reprezinte Divinitatea, aceasta fiind de inspiratie byzantina. Primele edificii au aparut în secolul XIII, marcate târziu de arta romana, printre care Catedrala de la Alba Iulia, terminata în anul 1287 si care constituie un bun exemplu. Arhitectura a fost influentata de o conceptie apropiata de modelele byzantine, asa cum dovedeste adoptarea planului cu crucea greaca începând cu secolul XII, vizibile la Biserica Domneasca Sfântul Nicolae din Curtea de Arges, la Biserica din Vodita s.a.
Cu toate acestea, se vede aparitia unui stil bizantin moldovenesc si valah, caracterizat printr-o decorare a zidurilor exterioare, acoperite de caramizi emailate sau de discuri în cermica, sau de un decor mural exterior acoperind în întregime biserica, cum ar fi Biserica Mânastirii de la Moldovita construita în 1532 si pictata în 1537. Decoratiile exterioare se îmbogatesc, dar picturile lasa locul sculpturii ornamentale. Biserica Trei Ierarhi din Iasi, datând din secolul XVII, are fatada acoperita în întregime de o sculptura ca o broderie, cu motive geometrice si vegetale, în timp ce în Valahia, stilul zis \”Brâncovenesc\”, dupa numele Printului domnitor Constantin Brâncoveanu (1688-1714), face apel la coloanele în spirale si împodobite cu ciubuce, cum este Mânastirea Hurezi întemeiata în anul 1691, sau Biserica Stavropoleos din Bucuresti, unde este edificat Palatul Mogosoaia, astazi sediul Muzeului Brâncoveanu, combinat cu arta Baroc.
În Transilvania, coexistenta multor populatii a determinat o evolutie diferita fata de arta feudala. Bisericile din lemn, cu turnuri înalte, precum în regiunea Maramures si a muntilor Apuseni, sunt creatorii originali ai artei populare românesti. Catedrala de la Cluj (1398-1432) este construita în stil gotic, ca si Biserica Neagra din Brasov (1384-1477), Palatul Bruckenthal din Sibiu, dateaza din secolul XVIII, tot în stil baroc, stil pe care-l gasim în aceasta regiune si la bisericile fortificate din Biertan din secolul XVI, integrând arhitecturei religioase elemente de aparare militara.
Pictura icoanelor pe sticla a început sa fie cunoscuta în România începând cu secolele XVII si XVIII, un adevarat succes, dupa cele din epocile precedente pe lemn si cu ornamente de manuscris din secolul XV.
(Va urma)