Dupa cele doua voiaje cu Colegiul inginerilor Feroviari din Italia, ideea de a organiza o excusie CIFI in Romania a inceput sa se prezinte in subconstient cu persistenta, pana cand intr-o zi, in decembrie anul trecut, 2008, mi-am luat inima in dinti si am cerut audienta la secretarul nostru general, prezentandu-i propunerea de a organiza o vizita turistico-tehnica in Romania. Mi-a raspuns sa pregatesc schematic un tur scurt. Eu in schimb am preparat 2 tururi, unul scurt de 5 nopti si unul lung de 7 nopti care era un fel de „sumar” a tot ceea ce i-ar fi putut interesa pe colegii mei. Dupa 3 luni de mici modificari, de cules adeziuni pentru a vedea care tur sa fie ales, programul a aparut pe site-ul CIFI. Partea cea mai dificila trecuse, ramaneau doua, cea administrativa, de rezervari si plata si cea practica a calatoriei propriu-zise.
Calatoria s-a desfasurat intre 22 si 29 septembrie si pot spune cu orgoliu ca de data aceasta nimeni nu s-a mai plans ca nu stia ce i se punea in farfurie (asa cum se intamplase in calatoria noastra in China…), cum era preparat si care erau alte moduri de preparare in alte colturi ale Romaniei, nimeni nu s-a mai plans ca nu a avut raspunsuri la intrebarile la care nu gasesti raspunsuri in ghiduri. Am plecat din Italia cu 45 de turisti care se inscrisesera la excursie, unii pentru ca ma cunosteau si stiau ca as fi ales locuri frumoase de vazut, unii pentru ca au incredere in organizarea turistica a Colegiului. De aceea a si durat asa de mult promovarea: secretarul general CIFI voia sa fie sigur ca alegerile facute erau intr-adevar valabile. S-a ales un tour operator roman, nu agentia de turism conventionala care pregateste deobicei excursiile Colegiului. In felul acesta, s-a putut organiza in mod optim programul turistic, cu hotelurile, mesele, vizitele…practic tot ce implica o excursie personalizata, si nu facuta dupa un program standard, si nu mereu reusit.
Pot spune acum, dupa cateva saptamani de la intoarcere, ca sunt mai mult decat multumita de cum au decurs lucrurile. La sosire pe aeroportul Otopeni am avut cateva minute de emotii, pentru ca din grup faceau parte, pe langa colegii din Roma, si ingineri (cu familiile) care veneau din mai toata Italia, si bagajele lor au ajuns cu putina intarziere, dar…au ajuns!
Eu sunt multumita pentru ca tot programul a fost indeplinit, dar ei?
Mai primesc inca prin e-mail complimente si multumiri pentru organizare, din partea participantilor care imi scriu ca au povestit la toti colegii de serviciu, prieteni si rude cate locuri frumoase au vazut, ca au gustat aproape toate mancarurile tipice romanesti, de la salata de vinete, la zacusca, de la ciorba, la sarmale, si la papanasi. Au inteles ca in Romania se mai mananca sanatos, chiar daca unele restaurante, crezand ca vor fi pe placul tuturor, propun feluri asa-zise de bucatarie internationala. Norocul nostru a fost sa avem un ghid perfect, o doamna inginer geolog care vorbeste curent 4 limbi straine si este o adevarata enciclopedie de cultura, care ne-a prezentat meleagurile strabatute cu amanunte despre geografie, istorie, pana si despre formare geologica (lucrul care a impresionat poate cel mai mult, doua treimi dintre noi fiind ingineri constructori). Ghida s-a ocupat de toate meniurile in toate restaurantele, la pranz si cina, astfel incat oaspetii sa nu manance de doua ori acelasi fel de mancare, si sa-i faca sa guste felurile tipice locale.
Au inteles de ce sunt multi romani in Italia, vazand marile industrii de ciment, la Bicaz, si de negru de fum de la Copsa Mica, in paragina, fantome metalice care strapung orizontul. Dar nu au inteles de ce sate intregi in Transilvania asteapta trecatorul cu sacii de cartofi la poarta. Au inteles ca nu mai exista o proprietate de stat care sa se ocupe de transportul si producerea alcoolului, dar nu au inteles cum de nimeni nu a luat locul statulu, dar nu, cum de campuri intregi nu sunt cultivate; au vazut pluguri trase de cai si ar fi crezut ca oamenii sunt prea saraci si batrani ca sa munceasca terenurile. Au vazut grajduri mari in paragina, si au pus intrebari firesti: „unde sunt cirezile de vaci?„; „laptele romanesc este suficient sau se importa?”, iar raspunsurile nu erau intotdeauna unele cu care Romania sa se poata mandri. Au tras concluzia ca Romania este o tara frumoasa, ca peisaj, ca istorie, ca oameni, dar este, totusi, o tara saraca; o tara cu mari capacitati, nu mereu gospodarite in interesul tuturor. Ca romanii sunt ingeniosi stiau deja, pentru ca multi dintre ei lucreaza cu romani.
Impresiile bune despre Romania si romani s-au imprastiat in toate colturile Italiei, pentru ca din grup faceau parte ingineri, multi dintre ei directori de societati care lucreaza pentru caile ferate italiene, sau profesori universitari de la Scoala Politehnica din Milano. Si nu era evident ca va fi asa, caci unii aveau o imagine cu totul distorsionata despre Romania, alimentata de cele doua canale romanesti TV captate in Italia, TVRI si ProTV International. Este normal, cand nu cunosti limba si cauti un canal TV strain sau asculti numai mass-media in italiana, sa crezi ceea ce vezi si sa dai crezare a ceea ce intelegi, iar emisiunile TV prin care suntem reprezentati nu ne fac mereu un serviciu…
Cel mai mult le-a placut Bucovina cu colturile ei pitoresti, dealuri cu capite de fan, copaci care isi schimbau vesmantul de vara cu cel colorat de toamna. Cel mai putin le-a placut Bucurestiul, pentru traficul care era cat pe ce sa ne faca sa intarziem la plecare. Pacat ca in Sighisoara centrul istoric este un santier. Cea ce nu stiau ei este ca acel santier dureaza de ani de zile si ca lipsa pasajelor pentru pietoni nu este o lipsa temporara ci permanenta. Ma intreb, turistii individuali care rezerva in centrul istoric prin Internet si ajung seara la hotel nu se inspaimanta oare de situatia pe care o gasesc? Antreprenorii lucreaza considerand centrul istoric un centru nelocuit. Pacat…
L-au admirat pe Grigorescu la Agapia, l-au ascultat pe Enescu. Acum sunt 45 de persoane care vorbesc frumos despre Romania si romani pentru ca i-au vazut la ei acasa, au vazut copii care le-au oferit mere proaspat culese, pe care nu voiau sa primeasca bani, au facut zeci de fotografii cu un tanar imbracat in costum national si cu un batran, la Moldovita, amandoi bucurosi sa ramana in pozele lor. Cativa disparusera din grupul care urmarea ghida, si s-au pomenit invitati la masa pelerinilor la Manastirea Neamt! Au fost incantati de ospitalitatea calugarilor.
Altii, dupa cina la Sucevita, au fost invitati de mesenii de la nunta din restaurantul hotelului….Alte fotografii, alte amintiri frumoase, farame de viata, care formeaza un tablou frumos, un tablou numit Romania.
Da, am trecut si eu prin aceasta: sa aud admirarea extraordinara a manastirilor moldovenesti in California. De mai multe ori. Si de fiecare data discutia mergea direct spre subiectul cel mai interes: cum de nu-si dau seama oamenii aia ca budele medievale pe care le au scarbesc pe vecie lumea?
Acum nu am mai fost de multi ani sa le vizitez, dar nici nu cred ca voi mai fi interesat sa le vad. O doamna americanca mi-a povestit despre veceul infernal de la Putna, cand cobora pe niste trepte infinite spre centrul pamantului spre veceu. Cu o duhoare de nepatruns. „Si nimeni nu se sesiza” mi-a spus acea doamna.”A doua oara nu mai merg!” a completat ea.
Sunt multi oameni care au ramas cu impresia ca Romania este tzara budelor infernale, pentru ca lumea nu stie ce inseamna curatenia sau ce inseamna un veceu modern.
Aceeasi „mantra” am auzit-o mereu. „Da sunt frumoase manastirile alea, padurile alea, dar eu nu mai pun piciorul in tara aia murdara unde nimeni nu stie ce inseamna un veceu curat”.
Cum de nici macar clericii nu stiu ce inseamna un veceu curat? Cum de ministerul turismului nu cunoate problema?
De multi, de foarte multi ani nu s-a schimbat nimic. Si chiar cand s-au facut schimbari, acelea au fost minore. Repet: mi s-a spus de multe ori ca oamenii nu stiu ce inseamna un veceu decent.Pacat.
…stimata doamna CORNELIA COCOS,tot respectul si toata admiratia.pentru cea ce ai scris,cea ca probabil ai fotografiat,dar mai cu seama cea ce ai facut cu draga inima si intelepciune,
pentru a arata si indragi partea minunata a
ROMANIEI.oficiile nationale de turism,au ce invata de la d-ta.si toti colaboratorii care te-au ajutat in treaba pare-se excelenta,a
proiectului.felicitari.la revedere,itzhak bareket.
Bravo Cornelia felicitari.
Imi permit sa sugerez pentru traseele viitoare cetatile dacice.