fruntea celui nou născut sprijină cerul

și-l înseninează.

Tatăl în curtea ninsă de frunze,

cinstește vecinii,

vinul dintâi,

vioara,

lemnul ieșit din inima pădurii

leagăn și cânt îi face,

ochii aprind odaia toamnei,

și apoi adoarme.

Toamna surâde și ea,

trece prin sat,

prin lume