Sfârșitul de octombrie se derulează într-o stagiune coloristică și interpătrundere a verii ultime în toamnă.
Ziua Recoltei, Vara Indiană și atâtea alte sărbători își au originile în timpuri preistorice înainte de orice conotație biblico-restricționară.
Halloween-ul a pătruns în seria celebrărilor în mai toată lumea. În aceste zile se comemorează tragedia numită Colectiv.
Conspirații, teorii macabre, acuze la adresa ideii de Halloween ca fiind o celebrare a morții, o manifestare anticrist vin în întâmpinarea acesteia.
Nu vreau să intru în desinența Halloween-ului. Ideea măștilor, a alungării spiritelor rele, a confruntării morții până la satirizarea acesteia se întâlnesc în mai toate culturile.
La un an de la plecarea în neființă a atâtor îngeri, multe voci emit teorii denigratoare la adresa Halloween-ului ca manifestare diavolească. Bineînțeles că se include și America, ca simbol al răului. Dacă tinerii ar fi sărbătorit un alt eveniment, și fără muzică hard rock ori heavy metal, ar fi fost feriți de incendiu ?
În tot acest timp, tragedia Colectiv a devenit un fapt mediatic, politic și așa cum un ziarist participant la acel concert declara: “(…) nu am învățat nimic din Colectiv !”
În acest an de la tragedie ce și cât s-a schimbat ?
Dacă autorizațiile de funcționare ar fi fost întocmite în termeni legali, dacă într-o sală de o capacitate redusă nu s-ar fi adunat un număr excesiv de spectatori, dacă nu s-ar fi aprins focuri de artificii în interiorul unei încăperi, nu s-ar fi întâmplat nimic.
Conjuncția “daca” se repetă la infinit și astăzi.
Sperăm că evenimentele de comemorare nu se reduc doar la un parastas de moment și că vom fi convinși că sălile de spectacol, că sediile oricăror manifestări sunt securizate.
Îmi amintesc de serile de Halloween din America. Am așteptat în față porții micuții însoțiți sau neînsoțiți de părinți deghizați în fel și fel de personaje, creaturi din basme, din filmele de desene animate, pokemon, etc. Copiii se bucură de bomboanele primite, de bani ori de alte mici atenții.
Casele primitoare își aprind luminile la intrare. Dovlecii preschimbați în lampioane, crizanteme târzii veghează noaptea. Nu are nimic morbid, nimic drăcesc așa cum anatemizează prelații ortodocși.
Să nu uităm că într-o aruncătură de priviri în România găsim elemente destule de Halloween: Mutul Călușarilor, Măgăoaia, Lolele din Agnita și atâtea altele.
În urmă cu un an am scris acest poem cu care mă alătur momentului de comemorare într-un marș al încrederii că va răsări și soarele în România:
Rugă de noiembrie
Doamne, coboară-ți ochii peste lume,
Baronii huzuri și lacomi dorm departe
de cântul întemnițat. Brume
aprind dansul carte cu carte,
Rugii înlănțuie dânsul cu șerpi de foc,
demonii – temniceri ai primului sicriu
aruncă tot mai mult napalm. Făr’ de noroc
copiii strigă durerea, în giulgiul purpuriu.
Doamne, despietreşte-i din cavou,
dă-le straie de înger
dă-le înapoi cârlionții de aur nou,
Doamne, tinde-ți mana peste ei,
mai ard în plin ger
și rogu-te scoate-i din Pompei.
