Cum tot era 1 martie
Şi nu aveam bani să-ţi fac o altă bucurie,
Am rupt o camelie din grădină de la muzeu.
Era ca sufletul delicat al unui copil.
Sigur că nu era voie!
Cum o să fie?
„Nu arată rău dragă, dar nu are niciun miros.
Parc-ar fi din plastic sau din hârtie creponată.”
I-ai găsit locul pe frigider în bucătărie
Într-un păhărel de lichior.
Plângea parcă din petalele gingaşe trandafirii.
Lacrima îi era tristă, adevărată.
Îi plângeau de milă chiuveta unsuroasă
Şi ochiurile aragazului,
Pătate de la sosul din conserva de scrumbii.
Plângeam în sine în taină şi eu.
Jur că n-o să mai fur altădată
Flori din grădină de la muzeu.
Dan David, Los Angeles, 02-martie-2008.
Sa furi petale si pret de-o clipa
privirile-ti ridica scanteind ninsori!
Adasta bucurie in culoare
si mangaie un chip de enigmatica statuie
doar cu dor!