Cu posibila excepție a pasionaților de istorie, puțină lume a auzit de Valonia. După ce splendoarea evului mediu creștin s-a stins și după ce oțelăriile și minele s-au închis la sfîrșitul secolului XX, Valonia a intrat în conservare și anonimat. Un ținut de limbă franceză, așezat pe toată partea de sud a Belgiei în care trăiesc în jur 3,5 milioane de oameni și cam atît. Pînă acum 10 zile, cînd Valonia a revenit brusc din cărțile de istorie. Cu aceeași ocazie, Europa sau, mai bine zis, Uniunea Europeană a aflat o sumedenie de adevăruri neplăcute despre propria comoditate.
Pe scurt, Uniunea Europeană și Canada, doi coloși deciși să semneze un acord comercial de liber schimb s-au împiedicat de Valonia și au trebuit să se retragă. Acordul UE-Canada a luat șapte ani de negocieri, ceea ce e mult, dar nu tocmai neobișnuit în asemenea situații. Cînd totul a fost gata, a rămas doar procesul de ratificare. Toate cele 28 state membre UE trebuie să își dea acordul. De regulă, procesele de ratificare sînt o formalitate. Nu și de data asta. Acordul a fost blocat de trei obiecții.
România și Bulgaria au refuzat să aprobe acordul pentru că sînt singurele două state membre UE care au regim de viză cu Canada. Mai simplu spus, cetățenii români și bulgari trebuie să stea la cozi pentru a obține viză de intrare în Canada. Cetățenii canadieni nu au nevoie de viză pentru a intra în România și Bulgaria. În aceste condiții, României și Bulgariei li s-a cerut să ratifice un acord cu Canada, laolaltă cu celelalte state membre UE, fără să se bucure, însă, de aceleași drepturi în relația cu Canada. Pînă aici, totul e clar.
A treia obiecție a transformat toată chestiunea într-o farsă pe mai multe nivele. Ei bine, Valonia a refuzat să accepte acordul. Valonia nu e nici membru UE, nici stat din afara UE ci o regiune a Belgiei. Dar Belgia e un stat federal, împărțit după principiul descentralizării, în regiuni autonome cu Parlamente locale. Guvernul central belgian nu poate lua o decizie privitoare la chestiuni de interes național decît cu acordul Parlamentelor locale. Prin urmare, dacă Valonia refuză să accepte acordul cu Canada, guvernul belgian e neputincios. E exact ce s-a întîmplat. O coaliție stîngistă de socialiști, anarhiști și anticapitaliști valoni a făcut o campanie foarte intensă și a promovat împotrivirea fără rezerve față de acordul cu Canada. Motivul: acordul va da teren de desfășurare marilor companii internaționale și va face, astfel, praf standardele de consum din Belgia. Guvernul belgian nu a putut sau nu a vrut să ignore împotrivirea Valoniei și acordul UE-Canada a fost blocat. Negocierile n-au slujit la nimic. Valonia și, mai departe, Belgia refuză să își schimbe poziția. Între timp, România și Bulgaria și-au schimbat poziția, după ce Canada s-a declarat gata să renunțe la vizele de intrare de la sfîrșitul anului viitor. Opoziția Valoniei a compromis, însă, acordul și, odată cu el, și înțelegerea Canadei cu România și Bulgaria. În consecință, Valonia a decis și asupra dreptului de a călători cu sau fără vize al românilor și bulgarilor. Însumînd, o regiune și nu un stat țin în loc Canada și UE și decid asupra libertății de mișcare a cetățenilor din două state membre UE. Toate aceste isprăvi sînt prea mult pînă și pentru una din marile puteri europene. Cînd o regiune a Europei ajunge să dirijeze sau, mai degrabă, să blocheze traficul în Europa și America de Nord, e clar că lucrurile au luat-o razna.
Afacerea Valonia înseamnă că un ținut belgian a dat peste cap șapte ani de negocieri între UE și Canada și a decis asupra felului de viață a zeci de milioane de cetățeni români și bulgari. Și mai înseamnă ceva: o situație de penibil monumental pentru UE.
Nimeni nu e dator să cunoască detaliile juste sau injuste ale unui acord de liber schimb dar, pentru lumea din afară, UE a pierdut enorm în credibilitate. Cînd 28 de state pot fi blocate de o regiune, farsa domnește, iar UE devine un spectacol hilar pentru restul lumii. În fond, principii fundamentale ale UE au împins spre această situație de ridicol fără precedent.
Belgia a aplicat cu sîrguință principiul descentralizării și a fost aplaudată de UE ca excelent exemplu de democrație internă. Rezultatul e că descentralizarea dusă pînă la capăt a creat entități politice interne care se folosesc de dreptul de veto pentru a impune guvernului central decizii cu mari consecințe naționale și internaționale.
În al doilea rînd, UE, mai precis Comisia Europeană, a insistat asupra ratificării acordului cu Canada, stat cu stat. Totul în numele democrației interne a Uniunii. Asta a pus la îndemîna fiecărui stat membru puterea de a da viață sau de a lichida acordurile semnate de UE.
Însă isprava Valoniei nu e un act strict local. Ea se răsfrînge asupra altor state și asupra altor probleme europene, care nu își mai găsesc rezolvarea. Așa de pildă, cineva își poate pune întrebare: dacă Valonia a făcut rău că a blocat acordul cu Canada, se poate spune că Scoția va face rău blocînd desprinderea Marii Britanii de UE, așa cum a fost ea votată prin referendum popular? UE a încurajat discret manevrele scoțiene, dar condamnă comportamentul Valoniei. Contradicția este evidentă.
Apoi, dacă o regiune poate scufunda un acrod, au dreptul statele est-europene să refuze decizia prin care UE le cere să preia cote de migranți? Nu! – va răspunde UE. Numai că Valonia poate sfida o decizie europeană și asta scade autoritatea UE în disputa cu statele membre din Est. Babilonia e completă. Toate părțile au dreptate și toate părțile greșesc. Logica internă a deciziilor UE e compromisă.
Pînă la urmă, dacă în UE toată lumea face ce vrea, credibilitatea UE e o glumă. Revenind la lucrurile serioase, valul de probleme pe tema „ce e, de fapt, UE” a scăpat de sub control. Construcția a luat-o mult înaintea realității și a croit planuri și scheme care nu pot fi aplicate în realitate. Cu alte cuvinte, UE s-a declarat productivă înainte de a deveni cu mecanism real. Deciziile luate la Bruxelles au fost adoptate ca și cum UE ar fi deja o Uniune politică desăvîrșită. Nu e cazul. Acest tip de crize de conformare la realitate nu pot decît să se înmulțească. Căci, în ciuda numelui, UE nu e unificată nici politic, nici fiscal, nici diplomatic. Actele spun că da, realitatea spune că nu. Proiectul a făcut pași mari, fără să fi schimbat raporturile reale din interiorul Uninii. Problema e că, în afara UE, mai toată lumea nu are astfel de probleme. Și nici nu e prietena Europei.
Traian Ungureanu, 27-28 octombrie 2016
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.
Situaţia pare să se fi deblocat: Valonia şi-a dat în cele din urmă consimţământul astfel încât reprezentanţii Belgiei în U.E. pot semna Acordul. Mingea este acum în terenul Canadei şi Uniunii Europene; Acordul ar putea fi semnat dumineca.
Totuşi, problemele de principiu semnalate în articol sunt nerezolvate, iar rezolvarea lor necesită o reformă a UE.
@Alexandru
>Totuşi, problemele de principiu semnalate în articol sunt nerezolvate, iar rezolvarea lor necesită o reformă a UE.
Mă întreb dacă nu este oare mai bine că regiunile din UE au şi ele un cuvânt de spus care cântăreşte.
În cazul de faţă a fost o opoziţie valonă eronată, dar poate că altădată o alta, din altă parte, ar putea avea un efect benefic, reducând astfel întrucâtva deficitul de reprezentativitate care caracterizează UE.
@Victor
Asta este problema cu democraţia : nu ştii niciodată unde te poate duce. Nimic nu este garantat, niciun drept nu este inalienabil, se poate întâmpla orice.
În spatele „blocajului vallon” s-au ascuns, evident, interese mai mari, Vallonia a fost doar un pretext.
@Nicu Adrian Udriște
> În spatele „blocajului vallon” s-au ascuns, evident, interese mai mari, Vallonia a fost doar un pretext.
Evident (=”desigur”) 😉
E o părere, şi „o părere nu trebuie argumentată, fiind părere” !
Părerea mea este că sunteţi un agent de influenţă pakistanez 😉
„Cu posibila excepție a pasionaților de istorie, puțină lume a auzit de Valonia.”
Bine ca a auzit o lume întreaga de Teleorman.
„O coaliție stîngistă de socialiști, anarhiști și anticapitaliști valoni”.
Parlamentul wallon este format din urmatoarele partide: PS (partidul socialist, mai degraba socio-democrati), MR (mouvement réformateur, liberali), CDH (centre démocrate humaniste, partid de centru), Ecolo (partid ecologist) PTB (partid comunist) si PP (parti populaire).
Parlamentul are 75 de membri, din care doar 2 apartin comunistilor si unul singur partidului popular. Deci doar 3 membri din 75 care corespund „definitiei” date de autor.
In rest, tratatul a fost studiat de experti independenti internationali, discutat în parlament, dupa care s-a supus la vot în data de 27 aprilie 2016 (nu cu 2 zile înainte de semnare). Si a iesit „nu”.
A iesit „nu”, asa cum a iesit Trump „da”, democratic.
Imi pare rau, nu gasesc calificativ pentru acest articol.
@Adrian Cramar
Autorul articolului a scris:
„O coaliție stîngistă de socialiști, anarhiști și anticapitaliști valoni”.
Dv. îl contraziceţi:
> Parlamentul wallon este format din urmatoarele partide…
> Parlamentul are 75 de membri…
Dar, domnule Cramar, autorul nu vorbea de compoziţia parlamentului, ci de compoziţia coaliţiei guvermamentale !!
Este cu totul altceva!
Deci: care este, după dv., compoziţia coaliţiei de la putere? Este sau nu este ea formată, în esenţă, din „socialiști, anarhiști și anticapitaliști”, aşa cum afirmă autorul?
Parlamentul wallon:
Socialistii: 30 de locuri
Liberalii: 25 de locuri
Crestini democrati: 13
Ecologisti: 4
Comunisti: 2
PP: 1
Acest parlament a votat împotriva CETA în luna aprilie. Rezultatul votului: 44 împotriva, 22 pentru.
Guvernul wallon are 8 ministrii, format dintr-o coalitie între socialisti, crestini democrati si ecologisti.
Guvernul belgian nu poate lua decizia de a semna fara acceptul guvernelor federale (wallon, flamand si Bruxelles). Bruxelles (de Bruxelles nu spune nimeni nimic, desi si ei au votat „nu”; probabil ca si acolo colcaie de anarhisti…) si Wallonie au spus „nu”, în urma votului în parlamentele respective.
Unde sunt socialistii? In parlament si în guvern, unde sunt majoritari.
Unde sunt anarhistii si anti-capitalistii? Nu stiu.
Dar oricum, e tendentios sa pui socialistii împreuna cu anarhistii si anti-capitalistii doar ca sa creezi o imagine care-ti convine ca autor de articole.
@Adrian Cramar
Dl. T. Ungureanu a scris în articol: „O coaliție stîngistă de socialiști, anarhiști și anticapitaliști valoni a făcut o campanie foarte intensă și a promovat împotrivirea fără rezerve față de acordul cu Canada”.
El nu a vorbit nici despre o coaliţie guvernamentală, şi nici despre parlament.
Despre compoziţia coaliţiei se poate afla din citatele de mai jos, pe care nu stau să le traduc:
As I’ve said before, this is a ridiculous stance to take but it is common among Greens and various leftists influenced by them.
http://www.forbes.com/sites/timworstall/2016/10/24/wallonia-blocking-ceta-the-canadian-trade-treaty-is-a-simple-mistake-by-the-european-union/#4c06f8226406
The deal is opposed by anti-globalisation groups who say it is a test model …
https://mishtalk.com/2016/10/24/wallonia-sinks-eu-canada-ceta-trade-agreement-what-happened/
Verzii, diverşii stângişti şi grupurile anti-globalizare menţionaţi în citate se încadrează bine în enumerarea d-lui Ungureanu.
> Dar oricum, e tendentios sa pui socialistii împreuna cu anarhistii si anti-capitalistii doar ca sa creezi o imagine care-ti convine ca autor de articole.
Vedem că nu este câtuşi de puţin tendenţios, ci corespunde realităţii. Autorul nu cred că are nevoie să-şi creeze o imagine, care este bine formată şi aşa. De aici nu rezultă că are dreptate în tot ce scrie, dar în această chestiune nu găsesc că a călcat strâmb.
Dl. Manta si dl. Leibovici, deci nu e o coalitie parlamentara, nici guvernamentala.
Sincer, m-ati pierdut, nu va înteleg. A cui e coalitia celor care au votat contra CETA?
Masonii, oculta, evreii, poporul?
Repet, situatia se cunostea din luna aprilie, în urma votului din parlamentul wallon. Toti (guvernul federal, UE si Canada) au ascuns sub pres realitatea sperând ca sub presiunea UE, totul se va aranja. Wallonii cereau clarificari de luni de zile, nu au primit niciun raspuns. Si, înainte cu doua saptamâni de semnarea tratatului, s-au trezit toti ca este o problema cu anarhistii si stângistii walloni.
Nu cred ca are rost sa-mi trimiteti linkuri despre ce cred unii si altii aflati la mii de km despre o tara în care-mi fac veacul de 30 de ani. Fiindca nu ma vor convinge mai mult decât autorul. Totusi le-am citit si nu vad niciunde „anarhisti si anti-capitalisti” în analize.
Pot sa va raspund cu si mai multe linkuri în franceza, cu explicatii clare a ceea ce s-a întâmplat. Si, ceea ce s-a întâmplat, e jocul democratic. Nu spun ca rezultatul votului a fost bun sau rau.
Spun doar ca parerile citite prin alte parti ale autorului sunt nefondate si deforma(n)te. Atât.
Apropos, Trump e si el anti-globalizare, nu? Si putin anarhist. Sigur nu de stânga. Dar a fost votat de popor, spre surpriza tuturor.
Si totusi, printre cei ce au tras semnalul de alarma, de la început, se numara si Michael Moore (va las sa-l numiti cum vreti).
Dar importante pentru a ne forma o idee nu sunt etichetele pe care le punem pe fruntile unora sau altora, ci faptele lor.
Si, ca sa ma întorc la autor, el se joaca cu etichete, nefiind deloc la curent cu istoria acestui vot si nici cine e în spatele lui, desi totul e transparent, clar, public. Ajunge doar sa citesti mai multe surse (chiar si pe cele oficiale ale celor direct implicati – pe care, sigur, nu le-a citit) cu sensibilitati si orientari diferite.
Nu vi se pare bizar ca unii ar vrea sa existe votul la unanimitate, 100%? Parca-mi aminteste de vremuri de mult apuse.
Pe vremuri se numeau „dusmanii poporului”, acum „anarhisti, stângisti si anti-capitalisti”. Cam reductor…
@Adrian Cramar
1. Aveţi dreptate că cei care au făcut în parlamentul walon campanie contra CETA nu sunt o coaliţie parlamentară/guvernamentală. Am înţeles eu greşit.
2. Înţeleg că esenţa nemulţumirii dv. aţi exprimat-o astfel:
Să vedem.
(a) Socialiştii (ca şi comuniştii şi ecologiştii) sunt anticapitalişti. Dv. spuneţi, implicit, că nu sunt. Aştept atunci argumentaţia dv.
(b) În situaţia în care nu există explicit un partid anarhist, în orice partid de stânga se pot aciuia anarhişti. Văd după situaţia în ţara în care trăiesc.
Deci nu văd vreo raţiune obiectivă pentru nemulţumirea pe care aţi enunţat-o: anticapitalişti sunt şi socialiştii, şi comuniştii, şi anarhiştii, şi ecologiştii. Şi pot deci fi „puşi împreună” din punctul acesta de vedere.
De altfel, contra libertăţii comerţului, a liberului schimb (de ex CETA), a sunt mai toate partidele de stânga şi extremă stânga, precum şi cele de extremă dreapta şi chiar de dreapta. Sunt deci anticapitaliste – într-o măsură foarte mare sau un pic mai mică.
PS: dar dacă dv. insistaţi că printre cei 44 nu există nici-un anarhist, eu nu insist, fie cum ziceţi dv., şi atunci autorul a mai adăugat pe anarhişti de la el. Dar acesta ar fi singurul lui păcat în raport cu ce-i reproşaţi. Din păcate autorul nu participă la discuţii, articolul său fiind doar preluat (de pe situl Europei Libere)
@Adrian Cramar
> Dl. Manta si dl. Leibovici, deci …
Eu vorbesc numai pentru mine şi mă aştept de aceea să mi se vorbească personal.
> A cui e coalitia celor care au votat contra CETA?
Cine a spus „votat”? Autorul a scris: „… a făcut o campanie foarte intensă și a promovat împotrivirea fără rezerve față de acordul cu Canada”. De votat au votat poate unii care au fost influenţaţi de „campanie”.
> Masonii, oculta, evreii, poporul?
Polemic, complet irelevant…
> Nu cred ca are rost sa-mi trimiteti linkuri despre ce cred unii si altii aflati la mii de km despre o tara în care-mi fac veacul de 30 de ani.
Mai citesc şi alţii, aşa că mai citez ceva:
Movement constituents (ai mişcării de anti-globalizare – vm) include trade unionists, environmentalists, anarchists, land rights and indigenous rights activists, organizations promoting human rights and sustainable development, opponents of privatization, and anti-sweatshop campaigners.
http://democracyuprising.com/2007/04/01/anti-globalization-movement/
Iată cum dăm, legat şi de linkurile mele anterioare, de acei „… socialiști, anarhiști și anticapitaliști …” menţionaţi de dl. Ungureanu.
>Pot sa va raspund cu si mai multe linkuri în franceza, cu explicatii clare a ceea ce s-a întâmplat.
Eu mi-am propus doar un lucru şi anume să apăr, deoarece dânsul nu citeşte ce este scris aici, o singură frază a d-lui Ungureanu, care am găsit că a fost atacată pe nedrept de dv. De aceea merci, mais non merci. Ce s-a întâmplat nu am intenţia să comentez.
> Apropos, Trump e si el anti-globalizare, nu?
Ce legătură are articolul d-lui Ungureanu cu Trump? Eu nu văd vreuna menţionată. Şi nici vreuna cu Michael Moore.
> Nu vi se pare bizar ca unii ar vrea sa existe votul la unanimitate, 100%?
Despre cine vorbiţi? I-a menţionat cumva dl. Ungureanu?
> Pe vremuri se numeau „dusmanii poporului”, acum „anarhisti, stângisti si anti-capitalisti”. Cam reductor…
Deturnaţi atenţia de la acuzaţia dv. nejustificată la adresa d-lui Ungureanu: „doar ca sa creezi o imagine care-ti convine ca autor de articole”. De altfel, reductorul este un aparat sau mecanism…