oroare
în palme ţin
numele tău
despicat de pofte
sau poate de ce mai găsim
din noi
panglica mătăsoasă
a explicaţiilor
apologetice suspine
logic înlănţuite
între ideal şi trezirea
din călătorii deandărătelea
e inuntil să îmi spui cuvinte de dragoste
nu le mai aud
îmi tai urechile
ca să te simt mai adânc
e ca şi cum am vorbi
învinovaţi
neruşinaţi
ca de o carne
ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii
înainte de Vicenza
nu eram eu..