Îndemnul lui Tacitus – sine ira et studio – nu este respectat de toți urmașii săi – istoricii. Se scrie uneori cu patimă, cu ignoranță și cu rea voință. Oriunde și oricând.
Despre Holocaust în genere și despre cel petrecut pe plaiurile României s-au scris zeci, sute de tomuri. Unii au fost martori direcți, supraviețuitori, alții s-au documentat, alții au negat cu patimă, „apărând” poporul de calomnii. Din păcate analiza trecutului are și aspecte care nu convin tuturor. Cinstit, evitând generalizările, superficialitatea, dezinformarea, putem ajunge la o înțelegere a celor petrecute, fără a cere victimelor reale să spună că nu au suferit.
Cu ani în urmă au venit la Comunitatea evreilor din București fruntași ai obștii evreilor din Basarabia, ca și din Bucovina de Nord. Ne-au arătat documente, cărți, fotografii cutremurătoare.
Bucovina și Basarabia au avut de suferit din ambele direcții. În 1919, Tratatul de la Trianon readuce la patria mumă teritorii istorice românești. În 1940, Stalin, la înțelegere cu Hitler, reocupă aceste teritorii. Evident, retragerea armatei române, umilite de dictatul stalinist, nu putea să nu fie însoțită de reacții contradictorii din partea unei populații eterogene, care cuprinde, pe lângă majoritarii români, alte etnii: ucraineni, evrei, germani, maghiari, polonezi, etc. Dar nici un ostaș român nu a fost ucis de evreii – care nu aveau dreptul la armă. Propaganda antonesciană a mințit că evreii ar fi atacat cu arme militarii români.
Pe 22 iunie 1941, generalul (devenit repede mareșal) Ion Antonescu trece Prutul simultan cu atacul german. În loc să înainteze conform planurilor comune spre obiectivele urmărite de aliatul german, Conducătorul găsește timp și mare interes pentru o răzbunare fără sens și motivație împotriva unor evrei lipsiți de apărare, de toate vârstele. Astfel, după Pogromul de la Iași din 28 iunie – 2 iulie 1941, urmează în octombrie 1941 deportările în Transnistria a evreilor din Nordul Moldovei, ca și persecuțiile, obligativitatea (temporară) de a purta steaua galbenă, după modelul nazist, eliminarea cadrelor din școli, universități, spitale de stat, din barouri, interzicerea publicării scrierilor ale evreilor, blamarea căsătoriilor mixte, etc. Au existat, desigur, militari, civili români, care nu se hrăneau cu dorul răzbunării față de nevinovați. Dar faptele sunt fapte.
Institutul Național de Studiere a Holocaustului din România are ca scop elucidarea unor asemenea momente spre cunoașterea noilor generații. Cu sprijinul acestui Institut a apărut și cartea remarcabilului autor elvețian de limbă germană, Simon Geissbühler – „Iulie însângerat. România și Holocaustul din vara lui 1941”.
Născut în 1973, cu doctorat în științe sociale la Universitatea din Berna, apoi în SUA, a fost timp de trei ani prim-colaborator al ambasadorului Elveției la București. Pasiunea l-a îndemnat spre istorie, specializându-se în domeniul țărilor est-europene. Directorul INSHR, dr. Alexandru Florian ne pune în gardă că unele aspecte din carte pot șoca pe neștiutori. Nu acesta este scopul cărții. Pe baza unei documentări extinse la peste 2300 de surse – Arhiva Germaniei, SUA, memorii, studii istorice efectuate de cercetători români și străini, autorul ne prezintă în finalul cărții concluziile sale la care este bine să medităm.
1. În perioada interbelică în România a existat un proces de radicalizare, cumulativ, dinamic, al xenofobiei, antisemitismului.
2. Masacrele de la Iași din zilele de 29 iunie – 1 iulie 1941, deci imediat după trecerea Prutului și începutul războiului, au constituit o „schimbare de paradigmă”, evreii deveneau „țapii ispășitori” ai tragediei naționale, fiind învinuiți de coalizare cu dușmanul – URSS
3. Scopul Operațiunii Barbarossa (trecerea armatei peste Prut, concomitent cu armata germană) nu a avut numai repere militare, dar și îndepărtarea, fie prin lichidare, fie prin deportare, a populației considerate inamice – evreii.
4. Acțiuni antievreiești, devastatoare și genocidare au fost făptuite cu sprijinul jandarmeriei și a unei părți din populația din teritoriile recucerite.
5. Scenele pogromiste din zone apropiate – Polonia, Lituania, Galiția – s-a reprodus și în Basarabia şi Bucovina.
6. La aceste acțiuni au participat activ și o parte a populației ucrainene, care erau inamici ai URSS.
7. Adesea, atacurile antievreiești aveau ca mobil jaful, îmbogățirea pe seama celor persecutați, denunțurile erau o armă obișnuită
8. Populația evreiască a fost total nepregătită în fața agresiunii, considerând că nu are nicio vină față de concetățenii lor, de aceea șocul psihologic a fost greu de imaginat
9. Cele petrecute în teritoriile recuperate de România dovedesc că Holocaustul nu a fost un fenomen limitat la Auschwitz sau la alte lagăre germane de exterminare.
10. Actele de barbarie față de evrei nu au fost provocate numai de ordinele Dictatorului, o parte dintre civili și chiar militari (n.n. se știe că parte din legionarii scoși în afara Legii au fost încadrați în armată) „au avut inițiative proprii”.
Ni se par corecte concluziile autorului, în special atitudinea sa față de insuficienta preocupare a factorilor educaționali de azi de a explica noilor generații, care nu cunosc mai nimic din cele petrecute, cauzele și efectele violenței xenofobe.
Deși nu este o lucrare exhaustivă, limitele autoimpuse de timp, două luni de la începutul unei tragedii care părea o Eliberare justificată, desigur, dar fără sorți de izbândă într-o alianță cu un Reich atotdistrugător, cartea merită citită și studiată de tineri, de neștiutori, poate și de negaționiștii care mai cântă melodia falsă a „salvării evreilor de către Mareșalul Antonescu”.
La Iași au fost uciși 13.000 de evrei, au urmat zeci de mii, până aproape de 300.000 de evrei din Basarabia, Bucovina, Ucraina de Vest și sud-vest. Adevărul nu face rău decât celor interesați în vrajbă interetnică. Destui istorici, mulți neevrei, refuză să ascundă adevărul. Acesta este meritul cărții susținute de INSHR. Le mulțumim.
Simon Geissbühler, Iulie însângerat. Romania si Holocaustul din vara lui 1941, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2015
Unde este Berna? In ce tara?
Antonescu nu a devenit maresal prin promotie, el s’a auto-maresaluit!
@CHARLIE
>Unde este Berna? In ce tara?
Acum doi ani, când am trecut prin acest oraş, Berna era capitala Elveţiei. S-a mutat între timp?
Nu prea văd cum, deoarece este situat cumva în centru, acesta fiind un motiv important de ce a fost ales să fie capitala ţării.
Cunosc BERN or BERNE si am fost acolo de multe ori. Fiul meu locuieste in acel oras care este capitala federala a Elvetiei. Berna e probabil o versiune ruseasca sau romaneasca cu care eu n’o cunosteam!
Berna (AFI: [ˈbɛrna][1]; in tedesco Bern, in alemanno Bärn, in francese Berne, in romancio Berna) è la capitale della Confederazione Elvetica e sede del parlamento e del governo svizzero.
https://it.wikipedia.org/wiki/Berna
Bănuiesc că numele în română al oraşului provine din limba italiană.
@Boris M. Marian
Câteva întrebări şi observaţii, mai mărunte şi mai importante.
1. Titlul articolulul
Titlul este „Cum poate fi combătut negaționismul? Sine ira et studio” (adică fără ură şi părtinire). Bănuiesc că doriţi să spuneţi ca negaţionismul poate fi combătut cu studiul obiectiv al faptelor, aşa cum o face cartea pe care o recenzaţi. Este exact?
2. Scrieţi:
Printre teritoriile care au revenit României în 1919 a fost şi Ardealul, dar acesta n-a fost ocupat de Stalin.
3. Scrieţi:
Vă referiţi la deportarea din 1941-42 a evreilor din Bucovina/Basarabia în Transnistria? Nu este adevărat că Antonescu ar fi justificat acele deportări în Transnistria prin pretinsele atrocităţi de masă ale evrilor din Bucovina/Basarabia contra Armatei Române în retragere (iunie 1940). Justificarea lui Antonescu fost să „realizeze dezideratul istoric al neamului: purificarea rasei româneşti” în general şi de evrei şi ţigani în primul rând, urmând apoi ceilalţi (declaraţie la şedinta Consiliului de Aprovizionare din 6 octombrie 1941).
Ştim că „purificarea” din Bucovina/Basarabia era doar prima etapă de purificare totală. A doua îi privea pe evreii din Regat, urma să înceapă în a doua jumătate a lui 1942, dar nu a mai avut loc.
4. Scrieţi:
Cu privire la cântecul „salvării evreilor de către Mareșalul Antonescu” puteţi consulta o luuungă discuţie pe această temă pe care am avut-o eu cu unul din interpreţi, Teşu Solomovici, chiar pe ACUM: aici şi aici. Un comentariu central este acesta.
@Boris M. Marian
>Ni se par corecte concluziile autorului, în special atitudinea sa față de insuficienta preocupare a factorilor educaționali de azi de a explica noilor generații, care nu cunosc mai nimic din cele petrecute, cauzele și efectele violenței xenofobe.
Am impresia că vorbiţi în numele unei organizaţii. Este corect?
Criticaţi, bănuiesc că pe bună dreptate, faptul că „factorii educaţionali” nu explică „noilor generaţii” ignorante lucruri oribile petrecute în trecut. Permiteţi-mi să vă întreb de unde ar şti aceşti „factori educaţionali” despre „cauzele și efectele violenței xenofobe”? Sau, formulat altfel, ce au învăţat oare aceşti „factori”, acolo unde au fost formaţi, despre pogromurile încurajate de autorităţi, spolierile, deportările, fărădelegile, marea de suferinţe fără de margini a evreilor din România şi teritoriile reocupate, înaintea şi în timpul celui de Al Doilea Război Mondial?
Pot spune doar că generaţia mea, acum retrasă din „câmpul muncii”, nu a învăţat nicăieri despre aşa ceva. Atât manualele şcolare, cât şi presa, tăceau mâlc pe această temă. Până şi cuvântul „evreu” era cu consecvenţă eliminat de cenzura comunistă.
Ca dovadă a acestui val dens de ceaţă, am în faţă volumul intitulat „Jocul de-a vacanţa”, apărut în „Biblioteca pentru toţi” în 1965. Nici în prefaţă şi nici în „Tabel cronologic” nu apare originea etnică a lui Mihail Sebastian (despre care câţi ştiu oare că numele lui a fost publicat pe lista ostatecilor care urmau să fie executaţi sub regimul Antonescu în caz de atentate).
Multe din „minunile” lui Horia Sima si Ion Antonescu le am simtit pe pielea mea dar nu chiar asa de teribil ca altii. Deaceea nu ma consider survivor of the Holocaust si n’as indrazni sa cer despagubiri.
Am locuit la 75 de metrii de Sinagoga Mare, actualmente muzeu, si ne am ascuns la cineva in pivnita in timpul rebeliunii (revolutie???) legionare din Ianuarie 1941. Rabinul Gutman cu cei doi fii mai mari a fost luat de legionari si impuscati langa Jilava. Rabinul a supravietuit dar cei doi fii au fost omoriti. Acest fapt este bine documentat. Numai oameni de rea credinta neaga acest lucru.
Nu ca nu sunt destui care continua sa otraveasca mintea tinerilor de azi!
Mulțumesc participanților pentru precizări, domnului Leibovici pentru întrebări care fixează mai bine obiectul recenziei.
Da, este vorba de combaterea negaționismului prin cunoaștere obiectivă, fără patimă, deși este greu să uiți ce au pătimit aproape toate familiile evreiești din Europa, din România. Eu am avut doi bunici împușcați pe Bug.
Dacă, Doamne ferește, Hitler câștiga – temporar desigur, în Europa nu mai rămânea un suflet de evreu, poate că și romii, slavii, popoarele de gintă latină ar fi ajuns sclavi. Nici Atila, Genghis Han nu au pus în pericol atât de iminent civilizația europeană ca mașina ucigașă nazistă.
Am recitit și polemica din 2014 despre așa zisa salvare făptuită de automareșalul Antonescu. Am mai învățat ceva. Nu poți sta la mijloc când e vorba de crime dovedite.
@Boris
Nici Attila nu a pus in pericol civilizatia europeana. In schimb exista o noua „civilizatie” de tip islamist care poate va reusi sa faca ceea ce Attila n’a apucat!
Boris B. Marian a scris cu justeţe: „Nu poți sta la mijloc când e vorba de crime dovedite”.
Această afirmaţie cu caracter general este valabilă şi pentru acţiunile care duc la crime, cum a fost intervenţia Brigăzilor Internaţionale în Spania, trupe ale Cominternului care urmau să înfăptuiască bascularea Spaniei spre comunism.
Este cunoscut că regimurile comuniste au fost condamnate de justiţie ca fiind criminale în diferite ţări ale lumii.
Domnule Boris Marian,
Încerc să răspund întrebării dvs. care dă titlul acestui articol.
În primul rând, lupta, deși justificată, este totuși inegală, atunci când te confrunți cu oameni care nu și-au propus altceva decât deformarea unui adevăr istoric.
Este și cazul, printre multe altele, a unui individ sosit în Canada de 10 ani și a discipolului său, Marius Fincă, mentorul fiind Ion Anton Datcu, ambii stabiliți la Montreal. De altfel,nu am niciun dubiu că Marius Fincă este discipolul lui Datcu,anumite idei și afirmații făcute publice, se regăsesc la ambii, aproape identice.
Dacă vă amintiți,Marius Fincă a fost numit în anul 2015, președinte al Asociație Culturale din Canada, post din care a fost obligat să demisioneze în septembrie 2015, din cauza unor afirmații antisemite și negaționiste pe care le-a postat pe internet.
Ion Anton Datcu sub masca titlului de memorialist, publică tot felul de articole, cei drept, într-un mod cam voalat, articole cu caracter negaționist.
Lucru care nu trebuie să ne mai mire, din moment ce mi-a declarat mie că este un admirator al lui Ioan Coja, iar la un post de radio in limbă română, a declarat urmă toarele : „În România nu a existat Holocaust”. Ca o justificare, tot pe parcursul acelui program, citând din DEX,prima definiție a cuvântului (există acolo două definiții) a spus că holocaust inseamnă, de fapt, arderea toatală a unui animal, ca o ofrandă adusă zeilor, „omițind-o” pe aceea care se referă la genocidul celor 6 milioane de evrei victime ale războiului.
În continuare vă trimit un fragment din cea mai recentă găselniță a lui Ion Anton Datcu, referitoare la Holocaust. A fost scris pe 14. nov. 2016.
Vă rog să remarcați felul abil în care caută să justifice inexistența Holocaustului.
Patriotismul devenit metafora – Ion Anton Datcu
Posted by Marius on November 14, 2016 at 8:10 PM
Patriotismul devenit metaforă…
În structurile înalte ale organelor de partid şi la vârful Securităţii, după anul 1947, au lucrat o serie de români de origine evreiască, precum […]
[Din partea moderatorului: am suprimat restul textului articolului incriminat. Rog autorul comentariului să vină cu scurte citate şi un link/Moderator A.L.]
D. Mike Farkas
Nu șțiu unde locuiți, nu mă interesează părerea unor prieteni, îl cunosc pe Ion Coja, este total neserios la capitolul istorie, nu-l mai amintiți.
Holocaust înseamnă desigur ardere de tot. Evreii din Israel îl numesc SHOAH – CATASTROFĂ. Din evreii europeni o treime au fost ucuşi, nu credeți, verificați, în România Mare cam același procent. Cei din Nordul Ardealului au fost trimiși la Auschwitz și în alte lagăre. Nu credeți, mergeți la Muzeul Holocaustului din Washington, vorbiți cu dl. Radu Ioanid, există tone de documente.
Acum – partea a doua. De ce evreii peceriști nu au vorbit despre Holocaust. Pentru că Stalin a considerat că victimele nazismului nu trebuie să aibă o etnie sau alta – erau sovietici, o mare minciună, majoritatea evreilor uciși nu erau sovietici, iar însuși Stalin era un antisemit cam de aceeași natură cu Hitler. Pare incredibil, știind că mulți evrei l-au iubit pe tovarășul Stalin ca pe un zeu.
Dacă nu este ceva clar, citiți mai mult, vă veți lămuri.
Pe teritoriile sovietice ocupate de Germania şi aliaţii ei până la începutul anului 1942, care au inclus Belorusia, Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Moldova și majoritatea teritoriului rusesc la vest de linia Leningrad-Moscova-Rostov, locuiau aproximativ patru milioane de evrei, inclusiv sute de mii care s-au refugiat din Polonia în 1939.
Din 4 milioane, aproximativ un milion reușit să plece mai departe spre estul URSS şi să supravieţuiască. Restul de trei milioane a fost lăsat pe mâna naziștilor. …
Genocidul evreilor, săvârşit de Einsatzgruppen naziste, împreună cu colaboratorii lor locali, şi de trupele aliaţilor Germaniei (din care România a făcut parte), a dus la anihilarea aproape completă a populației evreiești de pe întregul teritoriu ocupat temporar de Germania și aliații săi.
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/The_Holocaust_in_Russia
Adevăratul motiv pentru care nici Stalin, şi nici comuniştii din România, nu au vorbit despre Holocaust a fost că URSS nu a fost capabilă să-i protejeze pe evrei, care reprezentau partea cea mai expusă a populaţiei aflate sub protecţia sa, de intenţiile binecunoscute şi apoi de faptele criminalilor nazişti. Rezultatul acestei politici se vede din cifrele oribile care rezulta din cele expuse mai sus.
@ Boris M. Marian
Fără acea parte din articol, care a fost suprimată,nu vă puteți face o idee justă asupra opiniei mele.
Deci, îl voi pune din nou, cu speranța că de data aceasta el nu va mai fi suprimat.
[Suprimat; v. comentariul următor/Mod]
Pentru a înțelege ce anume l-a determinat I.A.Datcu să insereze acest capitol într-un articol mult mai lung, am să postez aici un fragment dintr-o scrisoare pe care i-am trimis-o, urmată de reacția sa.
Citiți cu atenție fraza pe care am scris-o în mod special cu majuscule și veți înțelege legătura.
Mesajul meu către I.A Datcu (fragment)
„De mai multe ori, adică trei, o dată la radio și de două ori prin telefon, atunci când a venit vorba despre cuvântul Holocaust, ați citat dintr-un dicționar din 1998, care este definiția acestui cuvânt, folosind-o doar pe prima, care nu are nicio legătură cu adevaratul sens al cuvântului în zile noastre.
Nu cred că toate muzeele din lume pe acest „profil” comemorează animalele aduse jertfă zeilor ca pe un rituial al antichitații.
Între timp, domnule Datcu, lucrurile au mai evoluat și odată cu ele și semnificația acestui cuvânt.”
Răspunsul primit din partea lui I.A.Datcu (fragmente):
„De asemenea, nu am ştiut noua definiţie a Holocaustului, din DEX 2009, adăugată de Laura Gellner. Cred că este vorba de punctul 2. Dar, cum susţineţi că lucrurile au mai evoluat, evident că şi definiţia se modifică permanent, în pas cu revizuirea istoriei, pe măsură ce ne îndepărtăm de anumite evenimente rămase în urmă”
” vă asigur că, definiţia Holocaustului se va modifica şi pe viitor, într-un sens pe care nu-l anticipez. Deci, nu putem folosi o exprimare cu termen final”
Din partea moderatorului (A.L.):
@Mike Farkas
> Fără acea parte din articol, care a fost suprimată,nu vă puteți face o idee justă asupra opiniei mele. Deci, îl voi pune din nou, cu speranța că de data aceasta el nu va mai fi suprimat
Nu ştiu ce anume v-a dat speranţe că îmi puteţi forţa mâna.
V-a explicat d-na Wanda Lucaciu că nu dorim să publicăm articole negaţioniste pe ACUM, şi nici lungi fragmente. Mai înainte v-am trimis eu un mail privat cu următorul conţinut (că dv. nu citiţi mailurile mele este treaba dv. şi sunteţi răspunzător pentru consecinţe):
Scrieţi, adresându-vă d-lui Boris M. Marian:
„Fără acea parte din articol, care a fost suprimată,nu vă puteți face o idee justă asupra opiniei mele.”
Dl. Marian se afla deja în posesia părţii suprimate în momentul când a scris comentariul său. Am avut eu grijă de asta.
Si de unde era sa stiu eu ca domnul Boris Marian a citit partea suprimata ?
E bine totusi ca admiteti ca textul lui Datcu este negationist.
Dar ce facem cu ceilalti eventuali cititori care nu stiu la ce ma refer ?
Domnule Farkas, veniți cu abordări discutate de foarte multe ori în România după 1989. V-aș îndsruma să discutați și cu dir Muzeului Holocaustului din Wahington, DC, dr. Radu Ioanid.
Din totalul evreilor au fost uciși în Holocaust – SHOAH (Catastrofă în ivrit) circa 30%, același procent se regăsește în rândul evreilor din fosta Românie MARE. Prof Ion.Coja îmi este bine cunoscut, este neserios, nu vă bazați pe ce scrie.
De ce evreii comuniști nu au vorbit de Holocaust? Simplu. Tov. Stalin a considerat că victimele nazismului nu au etnie, el însuți fiind un antisemit bine definit.
Citiți sute de cărți serioase, nu vă luați după ziare proaste. BMM
@Mike Farcas
> Si de unde era sa stiu eu ca domnul Boris Marian a citit partea suprimata ?
Dar cum aş fi putut eu să vă informez despre asta, dacă ştergeţi mailurile mele? Iar d-lui Marian i-am scris că, în caz că comentează, poate să specifice că este în posesia textului suprimat.
> E bine totusi ca admiteti ca textul lui Datcu este negationist.
Eu am preluat diagnosticul dv. Vă las pe dv. să-l argumentaţi.
> Dar ce facem cu ceilalti eventuali cititori care nu stiu la ce ma refer ?
Îi aveţi pe conştiinţă, deoarece eu am adăugat la primul dv. comentariu, ca moderator, invitaţia „Rog autorul comentariului să vină cu scurte citate şi un link”. Ceea ce n-aţi făcut (nici până acum!), preferând să vă luaţi la harţă cu mine că de ce am suprimat textul – calificat chiar de dv. ca fiind negaţionist!
Deci eu am făcut mult mai mult decât eram obligat ca moderator.
@Mike Farcas
> Dar ce facem cu ceilalti eventuali cititori care nu stiu la ce ma refer ?
Nu prin publicarea unui text pe care îl calificaţi, poate pe bună dreptate, ca fiind negaţionist, mă lămuriţi de exemplu pe mine, ci prin câteva citate scurte şi bine alese, urmate de comentariile dv. pertinente.
Aţi fost invitat în mod explicit de moderator să o faceţi, dar ceva vă tot reţine, ceea ce mi se pare de neînţeles din partea cuiva care şi-a propus să contribuie la articolul d-lui Marian.
Să fie orgoliul că ACUM a refuzat să publice ceea ce aţi ţinut dv. morţiş să se facă, dar care contravine Regulamentului, care vă ţine acum în loc?
Cam aşa arată pe moment lucrurile, privite dinspre partea mea, eu fiind cineva care nu ştie de ce este important ce susţine un oarecare (pentru mine) domn Datcu. Nu exclud însă că pentru dv. dânsul ar putea fi foarte important şi, de aceea, merită să acordaţi multă atenţie spuselor sale.