25 Decembrie 1996
Ziua de Craciun se deschidea cu o lumina nefireasca, aveam senzatia unei incaperi supraluminate. Prima zi dupa ani de zile cand nu aveam incotro sa merg sau ce sa intreprind. Am iesit cu Sebastian. Oceanul – albastru-verde inchis si linistit, palmierii deasupra unei fasii de plaja ingusta pe alocuri cu gramezi de scoici.
Plaja din Boca era mai degraba un parc intins de-a lungul oceanului, cu locuri de picnic, loc de facut gratar (BBQ), vegetatie abundenta, voluptoasa. La intoarcere am strabatut Mizner Park, locul de lux al orasului Boca Raton. Parcul si piateta poarta numele arhitectului Addison Mizner, al carui vis era sa transforme Boca Raton intr-un St.Tropez al Americii
Ne-am intors la noul domiciliu si nu as putea sa o numesc casa. Ma simteam strain, insingurat, indepartat si pentru prima oara nesigur de cand parasisem Romania. La intoarcere am gasit un bilet de la Felaine, ce ma anunta ca ea e plecata cu fratele ei sa viziteze niste rude. Sebastian a iesit sa mai inoate in piscina din incinta comunitatii. Nu dupa mult timp veni in fuga si-mi spuse:
-Tata, hai sa vorbesti cu niste romani, sunt jos.”
Am facut cunostinta cu o familie – vecini si tocmai din Sibiu. Sebastian, auzind doi baieti vorbind limba romana a intrat in vorba cu ei. S-au cunoscut, iar cei doi baieti – Bogdan si Rares – l-au invitat acasa la ei. Tatal baietilor era o veche cunostinta din Sibiu. Ce mica e lumea!
Caius Dumitrescu, medic stomatolog in Germania si sotia lui Amalia, cu cei doi baieti intalniti de Sebastian locuiau in apatamentul de sub noi, la parter. M-au invitat la ei in casa si am cinstit din nou, de aceasta data cu muzica romanesca, sarmale si tuica din Ardeal.
Ne-am intors din nou tarziu, neschimband multe cuvinte cu Felaine si nici cu fratele ei.
26 Decembrie 1996
A trecut Craciunul si de acum ma confruntam cu o noua realitate, cu viata intr-un loc extrem de costisitor. Nu aveam rezidenta americana, dreptul la lucru, pe nimeni sa ma ajute sau sa ma indrume. Aveam in schimb o femeie frumoasa, tanara pe nume Felaine..
FELAINE
O cunoscusem in Montreal intr-un complex comercial in preajma unei parfumerii. Halatul alb apretat ii punea in relief supletea – o frumusete exotica, de abanos. Nu vazusem niciodata o femeie de culoare de aproape si eleganta, distinctia liniei ma tulburau. Ii cazuse jacheta de pe umeri. M-am oferit sa i-o ridic si sa i-o pun pe umeri.
Imi multumi si se aseza la una din mesele din incinta cladirii. Mi-a multumit intr-o franceza impecabila si isi deschise o revista pierzandu-se dincolo de copertile ei. Neintreband-o i-am adus un cappucino si fursecuri cu migdale. M-a refuzat instinctiv intr-o franceza impecabila, eu insistand o intrebai daca e din Paris la care mi-a spus ca e de nationalitate haitiana, insa cetateanca americana si aflata la studii in Canada.
– Mai mult ca sigur tu nu esti canadian si esti printre putinii barbati politicosi intalniti in ultimul timp.
Intr-adevar nu eram sosit de mult timp in Quebec din Germania. Lucram ca manager intr-un restaurant vegetarian.
I-am sugerat ca oricand e binevenita in restaurantul Santal, unde lucram si consumatia va trece in contul meu.
I-am cerut numarul de telefon in ideea de a ne reintalni.
Imi ramasese in minte zambetul ei dezvelind o strungareata enorma…
Ne-am revazut la cateva zile.
S-a nascut intr-o suburbie haitiana, CapStMarc. Vorbea creola, un amalgam de elemente africane, portugheze interpuse intr-o franceza arhaica.
A copilarit alaturi de alti frati si surori, dupa mama, insa cu tati diferiti. Mama ei avusese cativa soti sau amanti, printre care si unul danez.
Felaine a ramas fara mama la varsta de paisprezece ani. Era convinsa ca decesul ar fi fost provocat de o uneltire vrajitoreasca voodoo. Una din cumnatele ei nu fusese acceptata in familie si ca atare s-ar fi razbunat pe mama soacra folosind o otrava exotica, un fel de practica Borgia in varianta creola, foarte raspandita in Africa si in Caraibe.
Impreuna cu bunica ei au plecat in Florida mutandu-se la tatal ei in Little Haiti, un cartier haitian in Miami.
Tatal pe care nu-l vazuse de peste zece ani, muncea cu ziua intr-un cimitir de masini demontand piese si revanzandu-le unor ateliere. Putinii bani castigati se duceau pe bautura si mai ales pe femei. In Little Haiti Felaine a intalnit o alta serie de frati si surori, dupa tata de aceasta data.
Pentru a-si putea acoperi cat de cat cheltuielile de subsiztenta si de taxe scolare trebuia sa deretice in cateva case, sa fie dadaca a catorva copii si mai ales sa fie menajera tatalui ei. Gasea mangaierea sufleteasca doar in prezenta bunicii si in rugaciuni.
Intr-o buna zi si-a adunat cele cateva haine si cu bunica de mana a parasit Little Haiti cu prima cursa de autobuz Greyhound inspre New Jersey stabilindu-se in casa unei sore dupa mama, pe nume Kremely. Acolo avea sa reziste cativa ani in curatenia casei, dadacitul nepotilor reusind sa invete engleza, sa absolve cu succes liceul.
Frigul, postura de dadaca si menajera, dependenta de mila cumnatului, un parvenit autocrat, afemeiat ce tuna si fulgera, o determinau sa ia din nou drumul.
Dupa cateva zeci de ore istovitoare de Greyhound cu aceeasi bunica tenace revin in Florida. Si-a gasit un job ca vanzatoare intr-un magazin duty free ca in scurt timp sa devina manager. I se deschisese o ascensiune promitatoare… pana cand un ofiter inalt, cu voce aproape soptita, zambet seducator al barbatilor din insule dand impresia ca te sorb cand le vorbesti, ca sunt topiti, truc ieftin nelipsit la nicio intalnire cu vreo femeie. Isi aroga suprematia de masculi omnipotenti prin numarul de amante si al legaturilor numeroase, extraconjugale. Poate o natura donjuanista in varianta afro a creat o traditie poligama, iresponsabila tinand cont de copiii crescuti fara tata, marginalizati.
Ofiterul puse ochii pe managera cu trup subtire de trestie si intra cu ea in vorba. El lucra ca pilot principal pentru Delta. Umblase in toata lumea si nu i-a fost usor sa impresioneze o provinciala abia patrunsa in capacanele metropolei.
A invitat o in South Beach in cluburi costisitoare spunandu-i ca si el este un copil al nimanui, lipsit de afectiune crescut printre straini imigrat dintr- o alta insula, Barbados. Kedner, pilotul cuceritor, ii strangea mana, in lacrimi ii derula viata unui tanar ambitios doritor sa ajunga cineva in America trebuind sa curate si sa spele zeci de avioane pana la obtinerea brevetului de pilot.
El o numea suflet pereche, o Cenusareasa unica si eterna.
Romanta a inflorit in pasiune si Felaine, la cei 19 ani ai sai ramane insarcinata.
Kedner a inchiriat un enorm apartament, Felaine renuntase la jobul din aeroport si deveni o rasfatata in noul decor. Dupa catva timp Kedner revenea tot mai rar acasa sub pretextul multor zboruri, cursuri de specializare. Bunica ei privea tacit, fara comentarii.
Felaine rasfoise zeci de reviste de moda, programele tv nu o mai atrageau. Devenise prizoniera propriei mari iubiri. Kedner ii interzicea sa iasa singura sub pretextul criminalitatii din Miami, sa telefoneze pana si rudele apropiate si sa intretina orice conversatie cu vecinii.
De cateva ori Felaine descoperi urme de ruj pe camasile presupusului sot, care amana mereu casatoria oficiala.
Lui Kedner ii placea sa iasa cu Felaine prin strazile sarace ale Little Haiti-ului facand parada de uniforma sa de pilot. Mangaia patern adolescentele si tinerele femei oferindu-le cadouri si bani. Situatia in sine o irita. Tinerele antileze din mizeria cocioabelor o priveau cu invidie, chiar ura pentru ca reusise sa se ridice din lumea lor.
Au sosit si primele simptome ale nasterii si fu internata de urgenta. A venit pe lume un baietel frumos, de aproape 4 kg, cu numele de Armando.
O asistenta o anunta:
– Miss Felaine, ce coincidenta. O alta superba fetita s-a nascut ieri si are acelasi nume de familie cu Armando. Parca ar fi frati….
Presimtirile, lacrimile, neastamparul gandurilor isi gaseau explicatia acum. Kedner devenise tata de doua ori.
O cuprinse un tremur puternic, si tipa acoperind palierul spitalului, incepu sa arunce cu florile primite, cu tot ce intalnea in cale. S- a trezit intr-un tarziu, cu mainile imobilizate si in perfuzii…
(va urma)