Colaj cu Marina Nicolaev-Paris
***
niciun sat nu se mai ridica cu acoperisurile gandurilor
peste comete
nici o icoana nu mai poarta numele meu de veghe
in aceasta lume
ostenim prin trupuri
lipsite de osaturi doar holografii suprapuse
din alte vieti
prin somn caut alt chip din care am mai fost
pecete si carne si strigat
ale unui alt barbat
***
Mi-ai luat-o azi inainte
ca o cometa in trecerea ei blanda
peste satul ostenit
peste garduri de iasomie somnolenta
ai vazut cum dorm cu icoana ta in brate?
pe cararile toate ce duc spre inima
am pus copaci inalti sa iti fie umbra
fantanile izvorasc pentru tine miere
caii albi tropaie sforaind in nerabdare
treci tu…
si restul are gust de sarutare…