Să nu plângi ruinele,
Privește berzele cum mândre
Se duc înaripând văzduhul,
Orhideele ce amintesc de femeie,
Dudele, sfârcuri materne,
Cucii numărând anii rămași,
ruinele au poveștile lor,
nu ai ce plânge, miere și fum,
nectar și scrum,
precum viețile noastre
ce se strecoară printre aștri,
gata să explodeze aici ori departe.
Ruinele noastre albastre.