Très cher fils
Astăzi e ziua ta și nu cred că mai e necesar să numărăm anii, și nici banii pierduți.
Mi-ar fi plăcut să trăiesc în România și să fiu un ilustru figurant politic și să-ți pot oferi o mașină de lux, să-ți pun la dispoziție titlul de beizadea răsfățata și de arogante.
Din păcate tatăl tău e un pierzător, un fel de tăietor de frunze la câini.
Nu am putut fi niciodată un Santa Claus perfect.
Ți-am lăsat în schimb exercițiul străzii și al lumii deschise.
Am simțit că ești fiul meu în momentul în care odată în loc să iei autobuzul școlar, ai preferat să fugi la restaurantul unde lucram, nu ca secretar de stat ori șmenar.
Am simțit că ești fiul meu când în urmă cu ani de zile, în Florida ai reușit să ne conduci acasă conducând pentru prima oară o mașină cu schimbător manual fără să fi mers la școală de șoferi.
Am simțit că vei supraviețui chiar dacă eu și mama ta nu vom mai fi în viață.
Au trecut aproape două decenii de când petrecem ziua ta împreună în Montreal.
Dragostea ea nu are nimic din falsetele de toamnă, cu imitații și cu lacrimi. Ne bucurăm de fiecare data când ne revedem și ne despărțim știind, că va fi o altă zi, o altă seară de toamnă.
Mă doare fiecare zi de absență din viața ta, așa cum mă doare fiecare zi de absență a ta din viața mea.
Bucuria însă nu se măsoară în rutină, în convenții, așa cum în urmă cu câțiva ani, ne am dat întâlnire în aeroportul din Muenchen. Tu veneai din Montreal, eu din Washington, și am băut o bere ca doi camarazi. Și apoi am întâlnit pe ce-al de-al treilea camarad, bunicul tău., la Sibiu.
Nu pot să te învăț nimic, ci doar să înveți din greșelile mele…
La mulți ani !
În aeroport la München
PS Nu am refuzat niciodată să accept tinereţea ta cu toate diferenţele de tinereţea mea de altădată:
Felicitări pentru frumoasa dv. familie!
Să ne bucurăm, cât de des avem ocazia, să ne vedem sau revedem părinţii, fraţii, surorile, copiii, nepoţii şi prietenii.
Cu nu foarte mult timp în urmă o parte din aceste întâlniri nu erau posibile. Ce bine că am lăsat în urmă acele vremuri negre şi că le putem da uitării!