Ca o rugăciune
1.
Ca o rugăciune în plin deșert,
Astfel scriu, este un fel de biblie,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt doar o cărămidă din zidul cunoașterii,
O urmă neîndoielnică, iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, ora nu are soră,
Stelele nu întreabă de tine, bufnițele te privesc apatice,
Te duuuuci, unde? Adevărul este doar o părere.
2.
Un don Quijote blând și iertător,
Aproape sfânt, deși e muritor,
Visez noi aventuri în alte lumi,
Unde au dispărut cei răi și buni.
Nu am regrete, nu mă vait nicicum,
Tot ce-am iubit sunt flori, mere de aur. Drum.
3.
Zilele poetului se numără în versuri.
El moare cu fiecare vers.
Poetul nu plânge.
Existăm între semenii noștri?
Luptăm să fim printre ei.
În momentul când murim,
viața devine altceva,
Soare și Oțel, lumină și tărie.
O vrabie s-a așezat pe grilaj.
E jalnică. Noi suntem acea vrabie.
Lumea se schimbă și fără noi.
Artistul este un papagal al propriilor îndoieli.
Ce va fi mâine? Who knows?
* * *
Despre autor:
Boris Marian Mehr: S-a născut în 1941, în URSS. A studiat ingineria chimică la Institutul Politehnic București şi la Institutul de Chimie fină din Moscova. A lucrat la Întreprinderea de anvelope Danubiana din Zalău, în cercetare. Este membru al Uniunii scriitorilor din România. A publicat 16 volume de poezie, trei de eseuri. Este redactor la revista Realitatea evreiască (Bucureşti), colaborează la revista Contemporanul, la Jurnalul săptămânii (Tel Aviv) şi altele.