Politicienilor le cresc urechi de elefant… Se laudă că ascultă o ţară întreagă, dar fac asta doar pentru imagine… O imagine care ţine prea puţin, căci fiecare om obişnuit are ochii plini de asfalt, palmele pline de vise care nu mai zboară!
Politicienii cred că au dreptul la munţi de bani… Şi-atunci încep să le crească piei fine, de mănuşi care au pretenţii… Şi punctul lor îi aleargă pe un drum nebun!
Oare… ce-şi doreşte un politician? Oare… ce crede el despre pământeni?
Poate că noi ar trebui să ne ferim de ziua când politicianul îşi pierde ochii şi sufletul într-o lume răsturnată peste firesc… Poate că noi avem cheia de la sertarul cu pagini noi… Poate că noi ar trebui să creăm o lume nouă, nu politicienii!
10 martie 2007, 19:19
Doimea materiei, Carminis, 2007
Aveti dreptate! ba mai mult, in afara politicienilor si a clientelei lor politice, nimeni nu are voie sa desfasoare o activitate de succes.
Articolul are, totusi, o mica limita.
Cine sunt acesti „noi”?
Si care sunt caile de a schimba actualul circ?
Adica de a obliga politicienii sa se ocupe de politica (sa se si priceapa, evident) si sa lase restul sectoarelor in seama muritorilor de rind. Si mai ales, sa nu se mai poata implica in actul de justitie…