atunci când vrei să călătoreşti,
dar în buzunar nu ai
decât gândul…
te distrezi cu un trenuleţ
din pandişpan,
savurezi parfum de mere
şi te ancorezi într-un vis…
de fapt, te joci cu sufletul!
el te face să crezi în lumina
care se ascunde în căuşul palmei,
mulţumită… fericită…
absorbită de magia clipei!
sufletul e veşnicul prieten!
de câte ori te strigă…
ascultă-l… iubeşte-l…
măreşte-l… rotunjeşte-l…
el este poemul cel mai sfânt!

3 octombrie 2007, 13:27
pentru Florin Piersic
(Doimea materiei, Carminis, 2007)