Zbor de rândunică – bucurie de viaţă! Zbor vesel peste o lume care a pierdut măsura naturalului, care a renunţat la pagina sufletului… Şi codiţa mărului nu se mai învârte, şi gustul copilăriei nu se mai simte… Parcă distanţa de la cer la pământ îngheaţă într-o pojghiţă de lacrimi de îngeri!
Doar săracii îl mai votează pe Dumnezeu, şi-au rămas puţini… Ochii lor sunt ploaia care se strânge în cercuri de suflet, ochii lor plâng mereu… Şi timpul săracului tremură într-o parte de lume, atât de mică şi atât de lipită de scoarţa pământului!
Da! Şi eu îl votez pe Dumnezeu, şi ochii mei sunt prea verzi şi prea uzi, şi timpul meu, subţire, tremură într-o rugăciune, care se scrie pentru secunda întoarcerii, pentru simpla iubire din ceasul vieţii!
Şi plouă…
20 mai 2007, 08:50
Doimea materiei, Carminis, 2007