In Memoriam Ioan Gyuri Pascu
Cămaşa lui era vară şi stropii de ploaie,
nu ştiu dacă mi-l amintesc pe fratele drumeţ să fi purtat o altă culoare decât
trenul şerpuind în Valea Hârtibaciului,
l-am ştiut cântând şi vagoanele se înveseleau,
mocăniţa abia îşi trăgea suflul,
nimănui nu-i păsa dacă trenul întârzia, ba chiar voiau ca timpul să-şi oprească cadenţa,
el cânta şi ne spunea glume. Beam ca feciorii pe rând din aceeaşi sticlă, şi toţi eram egali în cântecul lui.
Am fi vrut să călătorim cu el în tot Ardealul şi mai departe.
Am adormit cu toţii ca purtaţi de leagăn,
şi el trubadur grăbit să ajungă şi la alte case,
a coborât din tren fără să-l fi auzit.
Am rămas cu frunţile lipite de geamul trenului şi privim în gol.
Cutia de chitară e întreg trenul, şi muzica mai stăruie puţin printre noi.
Trenul îşi urmează calea, unul câte unul coborâm
şi ne vine rândul.
Privesc miriştea galbenă şi sârmele de telegraf înşiruite precum strunele
păsările negre înşiruite,
trubadurul credea că sunt o partitura, un nou cantos.
Era ultima încercare de a-şi acordă chitara,
însă corbii cei grei
i-au îngropat cântarea.
Mai tremură frunza şi cântecul,
lumina plecată în lume după căderea stelei.
M-a durut dispariția lui Gyuri Pascu, iar incompetența unor medici de la Salvare este revoltătoare, totală indiferență.
Acum doua saptamini , m-am intors din Romania. Prietena mea, a suferit cumplit cu un atac de bila. Normal, am intrebat-o de ce nu s-a dus la urgenta.
Raspunsul ei a fost, ca mai de graba sufera , decit sa fie internata la spital sau tratata la urgenta.
Romanii au cumparat din Occident o solutie pentru dezinfectat instrumentele de chirurgie, si alte lucruri din spitale.
Unui (sau la mai multi) imbecil(i) i-a venit o idee , sa dilueze aceasta solutie, pentru ca era foarte scumpa.
Oamnenii internati sau care se duc la urgenta, ieseau afara sau mai bolnavi sau la cimitir.
Problema „antisepticelor diluate” a fost prezentată şi discutată în articolul publicat pe ACUM sub:
http://acum.tv/articol/76380/