Editorialul lui Vlad Solomon “Mituri sfărâmate și beție de iluzii în Israel” din 19 aprilie a stârnit nenumărate reacții, unele dintre ele viscerale, care i-au atras insulte și calomnii de o josnicie greu imaginabilă, din partea unor oameni care se pretind educați.
Majoritatea acestora nu au putut oferi niciun singur contra-argument la cele scrise de Vlad Solomon și care de fapt nu erau decât o înmănunchere a unor afirmații care sunt făcute zilnic în presa israeliană.
Printre insulte și calomnii am mai auzit un pseudo-argument și anume „Acum nu era momentul” ca Vlad Solomon să scrie un astfel de articol, pentru că, chipurile, ar da apă la moară dușmanilor Israelului.
Am să mă leg în primul rând de aspectul formal al presupusei inoportunități a publicării unui astfel de articol. De când o publicație care se adresează vorbitorilor de limbă română (subliniez ca să nu existe niciun fel de confuzii) are obligația să apere presupusele interese ale Israelului (sau ale României sau ale oricărui alt stat)?
Au mai fost unii care au sugerat că Vlad Solomon trebua fi scris acest articol în ebraică și să-l propună publicațiilor din Israel. Dar Vlad Solomon, spre deosebire de criticii săi are simțul ridicolului și știe că există alții mult mai pricepuți decât el care să scrie astfel de articole (pe care le-au și scris de fapt) adresate opiniei publice israeliene.
Alții au spus că subiectul nu e de interes pentru cei din afara Israelului. Pe lângă faptul că situația din Orientul Apropiat și conflictul israelo-palestinian nu părăsesc niciodată avanposturile actualității (recent președintele Rusiei Dmitrii Medvedev avertiza că un atac al Israelului împotriva Iranului ar putea declanșa un război nuclear), o astfel de argumentație, prin reducere la absurd, ne poate duce la concluzia că nimic nu e de interes decât știrile locale, ceea ce reprezintă o enormă insultă la adresa audienței revistei ACUM, care provine în proporție de peste 90% din afara Israelului. Ca să nu mai vorbesc de ridicolul prin implicație al acestui pseudo-argument, acela că „rufele ar trebui spălate în familie”, iar publicarea acestui articol într-o revistă de limbă română ar avea un caracter „subversiv”.
Trecând la fondul exprimat de acest pseudo-argument, ar trebui să ne întrebăm dacă în istoria de 62 de ani a existat vreodată un moment în care „să fie momentul” unei dezbateri cu argumente critice la adresa consensului din Israel, stat amenințat în permanență cu „aruncarea în mare” a locuitorilor săi de către vecinii săi ostili.
Eu cred că nu și cred că nici nu va exista un astfel de moment, dacă ar fi să urmăn logica proponenților acestui pseudo-argument. Mă îndoiesc că ostilitatea din jurul Israelului va scădea cu timpul, iar tendințele demografice din Israel și Palestina nu sunt de natură să fie liniștitoare pentru cetățenii evrei ai Israelului.
Pe plan internațional, raportul de forțe se schimbă, și destul de vizibil, în defavoarea Statelor Unite și a Europei, care, teoretic, sunt aliații principali ai Israelului.
Diferența fundamentală dintre Israel și inamicii săi din regiune este tocmai prezența unei democrații reale, în care dezbaterea liberă a oricărei teme reprezintă unul dintre atu-urile societății israeliene. Din acest punct de vedere, pseudo-argumentul cu „Acum nu e momentul” este invalid.
Și uita așa am ajuns la genialul album de caricaturi cu acest nume al lui Mihai Stănescu, care ironiza această sintagmă folosită de politrucii comuniști ca să temporizeze și de fapt să îngroape orice inițiativă, cât de nevinovată, venită din partea simplilor cetățeni.
Iată că sintagma a fost preluată și în condițiile unei societăți libere, de data asta pentru a închide gura unui om onest și cu intenții onorabile.
Acum nu e momentul? Si cind este? Poti sa nu fii de acord, dar exista o conduita, cel putin ai celor 7 ani de acasa – oare am uitat-o? Consider ca redactia rvistei a facut foarte bine ca a publicat articolul si ca a apostrofat cititorii ce au uitat ce-i 7 ani de acasa.