In anii ’70, in Romania s-a luat hotarirea (secreta) de a nu se mai sapa tumuli.
Ba chiar sa se distruga discret,p rin tot felul de activitati antropice (in general lucrari agricole).
E greu de spus cine a hotarit asa ceva.
Se poate spune de ce.
In istoriografia noastra contemporana, au existat (si mai exista) doua mari grupari. Autohtonistii si „internationalistii”. (A doua denumire e artificiala si introdusa din motive metodologice.) Primii considera ca poporul roman s-a dezvoltat continuu pe aceste meleaguri, fara aport etnic din afara. Aproape ca afirma existenta unei „rase pure” romanesti. Ridicolul situatiei (in teoriile lor) este ca desi neaga -in general- venirea unor noi populatii, ridica in slavi simbiozele culturale dintre aborigeni (autohtoni) si …noii veniti (?!!!). A doua categorie considera teritoriu Romaniei ca un pasaj de trecere pentru altii. Autohtonii nu au voie sa existe.
Evident, ambele grupari gresesc.
In problema tumulilor, situatia era exasperanta pentru autohtonisti pentru ca ei documentau \intruziuni” „nord-pontice”. De la sfirsitul neoliticului (mai bine zis a epocii „aramei”), pina tirziu in epoca dacica.
„Nordul-pontic” era tratat in functie de locuitorii contemporani ai tinutului respectiv. Si asa se puneau bazele unei slavizari doctrinare.
Cei care au sapat -mai departe- tumulii (bulgarii, de exemplu) au avut surpriza placuta sa vada ca defunctii inmormintati in astfel de monumente erau insotiti de obiecte (metal, ceramica) ce apartineau -in proportie din ce in ce mai mare pe masura trecerii timpului- culturilor locale. (Culturi care la nord de Stara Planina sunt asemanatoare si uneori identice cu cele de la nord de Dunare.) Ivan Panaiotov, cu care am avut onoarea si placerea sa discut a facut astfel de descoperiri f. importante.
Noi, nu am avut astfel de ocazii.
Situatia este hilara, pentru ca si la vecinii nostri din sud, exista atitudini anti „nord-pontice”. (Dar, ei au avut taria sa continue cercetarea tumulilor.) Cind afirmam (la un congres international) ca in epoca bronzului exista intruziuni nord-pontice si la noi si la bulgari, o frumoasa colega din Bulgaria s-a ridicat ostentativ si a plecat din sala. Spre amuzamentul meu.
De ce? Pentru ca eu nu greseam, iar ea era orbita de teorii artificiale.
Pentru ca IMPERIUL rus, juca la cacialma.
Atunci cind vorbim de „nordul-pontic” din paleolitic pina in sec.V e.n., vorbim de populatie de origine caucaziana,iraniana,siberiana sau…. tracica.
Slavii se formeaza undeva in Europa Centrala, de unde migreaza treptat spre est. (PROBABIL, incepind din epoca timpurie a bronzului -ma refer la formare; migratia incepe mai tirziu-.) Si din proprie initiativa si impinsi de germanii cu care se invecinau nemijlocit. In nordul Marii Negre, ei ajung in sec. V-VI e.n. Nu mai devreme. Asupra acestui aspect, toate izvoarele epocii concorda. Fara comentarii.
In lumea slava, exista chiar doua scoli istorice diferite (inca din sec.XIX). Una (Sankt Petersburg) sustine aceasta idee, alta (Kiev) incearca sa dovedeaasca… autohtonicitatea slavilor in nordul Marii Negre.
Moscova nu a transat niciodata problema, ptr. ca nu avea intereseul. Ea utiliza ambele teorii pe teatre diferite, adaugind altele pentru Asia. (Si aici, avea teorii diferite pentru ca avea mai multe sectoare, pe o mare distanta.)
In Romania, eu nu am citit despre fenomenele acestea decit o scurta nota la Radu Florescu, scrisa in aparatul critic al reeditarii lucrarii „Getica” de V.Parvan.
In rest, nimeni nu a avut curaj sa scrie pe tema. Sau au avut, dar nu li s-a publicat. Poate din ’97 incoace, de cind eu am fost indepartat din arheologie.
Daca memoria nu ma inseala, in „Arheologia URSS”, scrisa de Mongait, se aminteste ceva in acest sens. (Am citit versiunea in franceza.)
Este evident ca publicul nu are cum sa cunoasca aceste amanunte,atita vreme cit specialistii doar le soptesc intre ei. Si atita vreme cit deciziile sunt luate de tot felul de servicii mai mult sau mai putin secrete, ai caror angajati stiu mult mai putin decit arheologii in functie. Chiar daca, uneori, angajatii respectivi sunt chiar arheologi, nu sunt din cei care stiu despre ce e vorba (in ciuda titlurilor), ci din cei „descurcareti”.
Aparitia unui nou stat: Ucraina, care vrea sa-si legitimeze existenta prin drepturi milenare, complica in loc sa simplifice ecuatia.
In sfirsit, germanii care nu sunt prea incintati de lupta ideologica cu slavii, accepta cu draga inima transferul „leaganului” slav din Europa Centrala in nordul Marii Negre.
Toate astea arata subiectivism,necunoasterea problemelor, eludarea rezolvarilor corecte. In cazul autorilor independenti (care nu fac parte din diferite servicii secrete) efectul poate fi devastator, caci a fi obiectiv si a incerca sa rezolvi o problema sau alta cind „centru” a aruncat anatema pe tema in discutie, se rezolva imediat prin etichetari si izolarea imprudentului. Care devine agent al nu se stie cui,dar agent. Eventual al mai multora, simultan. Aici, e si interesul colegilor care vor sa-l blocheze,pentru a urca ei in schema. Si cum se poate mai usor, daca nu prin prinderea de etichete? Nu mai vorbim de cei cu adevarat interesati in apararea unei teorii sau a alteia. Problema devine amuzanta atunci cind dorind sa rezolvi o problema, atingi „in trecere” mai multe zone declarate tabu de tot felul de indivizi care mananca o piine alba citind lucrarile altora, caci ei nu sunt in stare sa scrie. Si tot citind la ce au descoperit altii, incep sa creada ca si ei sunt descoperitori si ca au merite mai mari decit oamenii de teren.
Pina la urma, problemele istorice ridicate de prezenta tumulilor in zona, nu pot fi rezolvate corect decit prin studiul obiectiv „Sine ira et studio” al…. tumulilor.
