In decembrie 1947, odata cu Regele Mihai pleca ultima institutie care garanta democratia in tara noastra. Dar lovitura grea data Romaniei, in afara de impunerea comunismului, a fost zdruncinarea brutala a identitatii nationale, prin instalarea unei administratii cu raspundere limitata, care a inlocuit statul roman. Intre 40 de ani de comunism si decapitarea statalitatii este o deosebire echivalenta cu cea dintre confiscarea unei case si incendierea ei.
In decembrie 1989, dictatura comunista disparea. Dar odata cu ea se mistuita in flacari Biblioteca lui Carol I. De ce a trebuit sa arda biblioteca, facand scrum 500.000 de volume si nepretuite manuscrise si harti?
Din fericire, puterea unei societati nu sta doar in politica, destinul unui natiuni nu este scris doar de conducatorii ei, iar devenirea nu este creionata doar de mintile luminate.
Desi incendiata, Biblioteca Fundatiei Carol I continua sa fie, astazi, tot atat de puternica si de gratioasa ca in prima zi.
Biblioteca nu este doar o ctitorie, ci si un simbol al Casei Regale. Faptul ca Familia noastra are un rol de jucat in Romania de astazi nu se datoreaza nici simpatiei oamenilor politici fata de monarhie, nici nelinistii tarilor lumii fata de continuitatea statala sau identitatea noastra.
In momentul in care romanii au inteles ca patriotismul se masoara in infrastructura, ca rolul de model este tot atat de necesar ca si parlamentarismul, ca puterea exemplului personal este tot atat de valoroasa ca si prosperitatea, cand au simtit pe pielea lor ca legitimitatea data de voturi nu inlocuieste mandria, cand au intuit ca inteligenta societatii civile nu tine loc de generozitate si ca abilitatea politica nu poate suplini loialitatea, atunci romanii au inceput sa reconstruiasca peretii arsi de rusine ai Bibliotecii lui Carol I, pe care l-au declarat al doilea mare roman al tuturor timpurilor.
Unii au crezut, la inceput, ca reconcilierea regelui Mihai cu prezentul romanesc este un mestesug al politicienilor si un compromis confortabil al regelui.
Cu timpul, a devenit limpede ca regalitatea s-a intors in Romania pentru a pune umarul la statornicie. A inceput sa fie limpede ca exista un instinct al binelui national.
Casa Regala reprezinta un leadership tot atat de necesar pe cat este si identitatea nationala. Exista o diferenta intre intelepciune si inteligenta, intre statornicie si stabilitate, intre oameni de stat si politicieni, tot asa cum este o diferenta intre Ioan-Paul al II-lea si functionarii de la UE.
Uniunea Europeana poate sa desavarseasca una din cele mai binecuvantate epoci din istoria continentului, combinand virtutile institutiilor si valorilor transatlantice cu valorile identitatii natiunilor care o alcatuiesc. Aici, tarile noastre din centrul si estul european fost comunist, pot juca un rol important: prin energii conservate 40 de ani, prin talent si adaptabilitate izvorate din confluentele de neamuri si religii, prin romantism si credinta. De asemenea, prin sensibilitatea excesiva fata de chestiunea identitara.
Este suficient sa te uiti la Aula Bibliotecii Carol I, asa cum arata ea in iunie 2007, ca sa intelegi ca se poate construi o Romanie curata dar prospera, delicata dar bine dotata institutional, pasnica dar energica, eleganta dar pragmatica, frumoasa dar puternica. Pentru aceasta nu este nevoie de prea mult.
Este suficient daca, de maine, incepem cu gesturi simple: cerem politicienilor cu raspunderi administrative sa-si faca treaba lor si nu pe a altora; respectam institutia pentru care lucram si nu o folosim ca pe un obiect la cheremul nostru; ne gandim de doua ori inainte de a deschide gura; acceptam evidenta atunci cand gresim; ne scoatem din minte eroarea ca valoarea politicienilor sta in infrangerea adversarilor si consolidarea, prin manevre, a puterii dobandite; intelegem ca valoarea politicienilor sta in forta lor de a adminstra; le cerem sa-si tina, macar atunci cand sunt la putere, cuvantul dat. Rara interventie publica a regelui Mihai din ziua de 10 mai 2007 a avut ca scop atragerea atentiei asupra nevoii limpezirii cadrului Legii fundamentale, pentru a dobandi institutii ale statului limpezi, neechivoce si complementare.
Mesajul nu privea forma de guvernamant si nici politica romaneasca. Mihai I, ca si Carol I, indemna la respectarea institutiilor, a literei legii, a raspunderii luate; el indemna la loialitate intr-o Romanie in care tradarea, imoralitatea, minciuna si intarzierea sunt “sporturi nationale”. A fost un mod discret, dar ferm, de a face apel la instinctul binelui national.
Carol I a inteles ca peretii Bibliotecii lui nu sunt bucati de mortar, ci bucati de geopolitica. Acelasi lucru l-au inteles si cei care i-au dat foc in 1989. Astazi, Biblioteca tine loc de Memorie statala si daruieste mandrie nationala. La intoarcerea de la ceremonia de inaugurare a Aulei, am inteles ca “Viziunea pe 30 de ani pentru Romania” pe care am alcatuit-o impreuna cu Principesa Margareta este mai importanta decat am crezut noi, cand am scris-o. Prezenta noastra in tara, la Palatul Elisabeta, nu este o intamplare, nici o abilitate politica ori o alternativa monarhica, ci “mirabila” circumstanta istorica in care regalitatea primeste in dar sansa de a fi utila din nou.
Adevarul este total opus propagandei politrucilor comunisti care acum il invoca pana si pentru Isus Cristos ca sa le apere minciunile care le-au fost bagate in cap despre alungarea regelui din tara.
Am intrebat multa lume care a trait atunci, de la parintii mei la batrani, la minoritati nationale (evrei, unguri si germani) si a existat o quasi-unanimitate referitor la descrierea evenimentelor de atunci. Parintii mei se aflau in acel moment in Bucuresti, intr-o vizita.
Cand au auzit vestea au inceput sa planga, spunand: „de acum nu vom avea nici un fel de stavila pentru a ne opune comunismului! Vor urma vremuri crancene!”.
Un incident comic dar revelator s-a petrecut in tren, la revenirea lor acasa: mama ii cumparase tatalui meu o cravata visinie, pentru ca ii placea cum i se potriveste.
In primul moment toti au amutzit in compartiment, pana cand mama si-a dat seama de cauza acestei taceri si le-a explicat cum sta situatia.
Din acel moment toti calatorii au rasuflat usurati si au inceput sa vorbeasca, iar concluzia lor a fost aceeasi: vor urma vremuri foarte grele pentru tara.
Ce-i drept nici ei nu si-au putut imagina atunci lagarul de concentrare de la canal si altele ce urmau sa vina, sau metoda de convingere aplicata taranilor din Dobrogea sa-si dea pamanturile si vitele la colectiv, bazata pe injectii cu apa de la fantana facute ca sa doara cumplit si stfel sa semneze „adeziunea”!!!
O colega evreica mi-a spus ca toata familia ei a plans cu aceasta ocazie, inclusiv ea, care era prea mica atunci sa inteleaga de ce plang ai ei, iar un ungur in varsta mi-a spus cam acelasi lucru (desi pe atunci minoritatile erau curtate de comunisti, fiind folosite mai tarziu pentru implementarea comunismului!
Acelasi ungur i-a spus mai tarziu tatalui meu: noi, minoritatile, am fost folosite de comunisti, iar cand nu au mai avut nevoie de noi, ne-au dat cu piciorul in fund!)
sa facem putina distinctie:
-intre spaima de pericolul comunist si aprecierea casei regale…
-intre daramarea unui simbol, bun sau rau – simbol este ca si in alte tari care au inca monarhie si valoarea reala a contributiei adusa de Casa Regala
Monarhia,republica constitutionala, dictatura, sunt forme de guvernare pe care istoria le judeca dupa REZULTATE si nimic alceva.
Neputinta lor apare in momentul cand franele guvernarii apartin altor institutii.
De regula reapar cand se impart din nou favoruri sau sunt posibilitati de capatuiala,ca acest Radu.
Eu sunt de părere că mesajul transmis de articolul scris de Principele Radu este unul de restituire a adevărului istoric și de aceea l-am publicat.
Ecoul precedent este extrem de periculos, aproape cinic, în relativizarea diferenței dintre democrație și dictatură și nu este altceva decât o prelungire sub altă formă a mesajului care a tot fost vânturat pe toate canalele în ultimii 60 de ani, ale unui regim republican care nu a putut niciodată să-și dovedească legitimitatea.
Cât despre „căpătuiala” Principelui Radu, în primul rând e o acuzație care ar trebui dovedită și pe urmă, venind din partea cuiva care așează fără probleme dictatura lângă democrație, relativizându-le, tare aș fi curios să aflu despre alte exemple de căpătuială care au costat contribuabilul român mult mai mult, fără să-i aducă nici cel mai mic folos.
Radu Duda,pana in 1999 cand a fost „inobilat,a fost un obscur actor si sotul principesei Margareta.
Nu a avut nici-o activitate politica, sociala, umanitara.
Dupa inobilare si recunoasterea lui de catre casa regala,a devenit reprezentantul ei in Romania,sub denumirea de „reprezentantul special al Romaniei peste hotare (sic!!)
lucru nu tocmai rau daca raportam declaratia sa de avere la salariul de actoras ce il avea.
„…Principele Radu a încasat în 2007, în calitate de Reprezentant Special al Guvernului României, un salariu de aproape 47.000 de lei si diurne pentru deplasari în suma totala de 5000 de euro, iar de la Ministerul Apararii a încasat „drepturi salariale” de peste zece mii de lei. Salariul încasat de principe de la Guvern în 2007, în calitate de Reprezentant Special al Guvernului României, este de 46.992 de lei – aproximativ 4000 de lei pe luna. Printul Radu a mentionat în declaratia de avere si suma de 10.080 de lei (840 de lei lunar), reprezentând „drepturi salariale” primite de la Ministerul Apararii. Potrivit CV-ului afisat pe pagina de internet personala, Radu a absolvit în 2002 Colegiul National de Aparare, din 2006 este doctor în stiinte militare, iar în prezent are gradul de colonel în Armata României.
Pentru a reprezenta Casa Regala în 2007, Regele Mihai i-a oferit principelui Radu, cu titlul de donatie, 42.000 de lei. Sotia sa, principesa Margareta, a primit pentru aceeasi activitate dublul sumei alocate pricipelui – respecti
v 84.000 de lei – suma de asemenea mentionata în declaratia de avere.
Radu a mai încasat anul trecut 3200 de lei de la Editura Humanitas, reprezentând drepturi de autor si si-a completat averea personala cu doua tablouri reprezentându-i pe Regele Carol si pe Regina Elisabeta – în valoare totala de 3800 de euro – si cu patru tablouri înfatisând familia regala actuala, în valoare totala de 2000 de euro. Ultimele patru tablouri sunt realizate de Henri Mavrodin, profesor la Academia de Arte din Bucuresti….”
http://www.gandul.info/politica/principele-radu-renunta-la-postul-de-reprezentant-special-al-guvernului.html?3928;2421685
Așa cum mă așteptam, un atac la persoană, luat cu copy-paste din Gândul, urmaș al infamului Adevărul al începutului anilor ’90 (vă mai aduceți aminte de laudele aduse minerilor de Cristian Tudor Popescu sau de celebrul articol „Fir-ai al dracului majestate!” al lui Sergiu Andon?).
Dar dacă citești articolul nici măcar nu remarci ceva ieșit din comun, sumele menționate fiind minuscule pe lângă cât au furat foștii nomenclaturiști și securiștii, care nu par să-l deranjeze pe „barbu”.
Mai mult, sumele acestea sunt alocate legal de la buget pentru serviciile pe care le aduce familia regală, iar pentru știința autorului ecoului (care pune democrația și dictatura pe același plan) Principele Radu a fost numit de cabinetul Năstase „Reprezentant special al guvernului României” și menținut în funcție de cabinetul Tăriceanu.
Cât despre furtul la care s-a dedat statul român după 1948 din averea privată a familiei regale, niciun cuvânt.
Mi se pare jenant ecoul de sorginte neo-comunistă postat de acest „barbu”.
Punctul meu de vedere este oarecum diferit si as vrea sa-l expun. In primul rand faptul ca Radu Duda a fost un actor nu este un impediment in activitatea sa si nici nu trebuie sa fie.
Mutatis mutandis si pastrand proportiile, nici lui Ronald Reagan nu i-a prins rau ca a fost un actor. Din contra!
Nici trecutul sau modest si lipsa lui de acte eroice inainte de caderea comunismului nu este chiar un impediment, cand ma gandesc la faptul ca 99,999% dintre cetatenii romani nu au facut acte eroice inainte de caderea lui Ceausescu.
Iar unii dintre cei care au facut si au supravietuit nu au actionat singuri, ci avand presa occidentala bine tinuta la curent.
Cei care nu au avut acces la presa au murit de obicei fara sa stie nimeni de ce, ca elevul din Botosani care a facut brusc leucemie dupa ce a fost tratat in mod repetat de securitate cu „cafea”!!!
Sigur ca dl Radu Duda a avut noroc in viata, dar intr-o anumita masura a participat si el la norocul lui.
Socrate spunea ca intotdeauna trebuie sa ne gandim ca oamenii au doua feluri de noroc in viata: cel care vine odata cu nasterea lor sau mai bine zis cel independent de persoana plus cel la care contribuim si noi.
Eu sunt convins ca persoanele care il critica ar vorbi cu totul altfel daca ar fi ei insisi in situatia lui.
Dar indiferent ce a facut sau n-a facut, se stie ca a grabit intrarea Romaniei in NATO ceea ce este o performantza notabila.
Si apoi nu este deloc de neglijat faptul ca intotdeauna e bine ca Romania sa aiba legaturi de toate felurile cu restul lumii. Pana acum cred ca noul membru al casei Hohenzollern a jucat fara greseala noul sau rol.
Astept de la dansul sa aduca Romaniei un castig la fel de mare ca si Casa Regala a Angliei! Ii urez ca toti snobii din lume sa vina la Bucuresti sa se pozeze cu…familia sa, contra cost, bineinteles!
Anton,
Chestia asta cu „obscur actor” este altă marotă de tip neo-comunist.
Adică, vezi Doamne, trebuia să fie un actor cunoscut, vreo slugă a regimului de tip Ion Besoiu sau alți actori de curte ca să fie demn de stimă.
Asta e mentalitatea care domină încă România – invidia asta demențială insinuată în mințile oamenilor de regimul comunist.
Total de acord!
De fapt aceeasi „acuzatie” i s-a adus si lui Ronald Reagan!
Dar sa presupunem pentru moment ca ar fi asa.Ce legatura are una cu alta?
Ce daca Reagan ar fi fost un „obscur” actor? Ca presedinte a fost exceptional, nu-i asa?
Actoria i-a prins foarte bine. Nici un politician de profesie nu ar fi putut declama cu mai mult talent fraza: „Tear down this wall, Mister Gorbaciov!”.
Chiar si Gorbaciov a recunoscut (cu ciuda totusi) ca acolo Reagan a dat dovada ca este un actor desavarsit!!
Ceea ce ii doresc si dlui Radu de Hohenzollern: succes desavarsit in noul sau rol in care a pasit cu dreptul, totusi, referindu-ma la incercarea sa reusita de a accelera intrarea Romaniei in NATO.
Pentru binele Romaniei! Cu cat suntem mai integrati in adevarata Europa (cea civilizata), cu atat mai bine!!
Decat ruda cu Stalin sau Putin, mai bine Printz Nou de Hohenzollern, nu?!
Si din nou pun intrebarea retorica: ce are a face ….una cu alta? Ca sa ma exprim …elegant!
Adica prestatia ca actor cu prestatia ca membru al familiei regale si reprezentant al Romaniei in cercurile monarhice europene?
Monarhia Olandei aduce bani tarii, monarhia Spaniei a adus nu numai bani, dar si stabilitate politica; monarhia Angliei aduce nu numai „bani”, ci de-a dreptul sute de milioane (este altceva) statului, chiar si numai prin atragerea turistilor straini!
As sugera numai ca dansul sa se implice in organizarea unei „schimbari a garzii” simandicoase, sclifosite si baltzate la Palat, Parlament, whatever, la fel ca schimbarea garzii la Atena! Kitch-ul din Republica Elena aduce turisti!
Cu siguranta ca asta ar starni curiozitatea turistilor gura-casca si la Bucuresti! Din randul carora cred ca as face parte si eu in definitiv, de ce nu?
Anton Constantinescu
Constitutia de la 1866 si cea din 1923 stabileau cu strictete ordinea succesiunii la Tron din barbat in barbat, femeile fiind excluse in temeiul vechii (si demodatei !) Legi Salice.
Noi insa traim in anul de gratie 2008. In consecinta, in cazul unei eventuale redeschideri a discutiei asupra formei de guvernamant (cel putin, la romani, constitutiile nu sunt „batute in cuie”) electoratul ar putea decide, pe calea referendumului, daca monarhia mai poate juca un rol politic.
Acest lucru ar fi posibil numai prin eliminarea stupidului articol din actuala Constitutie, care proclama ca forma de stat doar Republica.
Cel putin, in cazul Familiei Regale, un lucru este demonstrat: Familia Regala se implica in viata societatii, foloseste resurse proprii si nu fonduri venite de la Buget, traieste discret si demn.
In toti acesti ani de cand Regele a revenit in Romania ca cetatean nu am auzit sau vazut in mass-media vreun scandal legat de coruptie, de scandaluri etc. Dimpotriva …
Aceste lucruri ar trebui sa dea de gandit !