Opinii ale lui Brian Whitmore, analist al postului Radio Europa Liberă/Radio Libertatea.
În ciuda Brexitului şi a unor opinii diferite dacă Rusia trebuie confruntată sau numai angajată, Alianţa transatlantică a făcut o serie de paşi importanţi la reuniunea la cel mai înalt nivel încheiată duminică la Varşovia. Analiştii privesc însă spre viitor şi semnele de întrebare pe care le ridică semnalele date Rusiei, atunci când intrarea Ucrainei şi a Georgiei, pentru a nu vorbi şi de Moldova, sunt amânate sine die. Brian Whitmore, analist al Radio Europa Liberă ia în discuţie primele consecinţe ale summitului şi viitorul climatului de securitate în regiunea est-europeană.
În cursul unei dezbateri la Forumul Experţilor Summitului de la Varşovia, desfăşurat în marginea convorbirilor liderilor Nato, John Herbst, director la Centru Eurasia „Dinu Patriciu” şi fost ambasador al Statelor Unite în Ucraina, declara: „Avem o problemă serioasă cu un Kremlin revanşard, iar acest summit a realizat lucruri excelente ocupându-se cu ea”.
Ajungând la o înţelegere pentru desfăşurarea unor forţe multinaţionale în statele baltice şi în estul Poloniei, NATO a dat asigurări aliaţilor săi în ce priveşte descurajarea adversarilor săi. Bocanci pe teren – în mod special cei americani, canadieni, britanici şi germani – ar trebui să liniştească îndoielile în privinţa pregătirii Alianţei de a-şi apăra membri cei mai vulnerabili de un atac potenţial din partea Rusiei, apreciază Brian Whitmore, analistul Radio Europa Liberă/Radio Libertatea.
Iar tot aşa cum clădirea unei forţe în est răspunde ameninţării „cinetice” venite de la Moscova, acordul pe care NATO l-a semnat la Varşovia cu Uniunea Europeană a fost un pas semnificativ pentru a răspunde aspectelor ne-cinetice ale războiului hibrid al Moscovei cu Occidentul.
Oricât de eficientă este alianţa militară NATO, ea este prost echipată pentru a contracara ameninţările provenite din transformarea militară a globalizării de către Kremlin: folosirea unor arme precum corupţia, crima organizată trans-naţională, finanţele internaţionale, şi dezinformarea menită să submineze fundaţiile societăţilor occidentale. Contracararea acestor tactici de tip hibrid, care formează o parte semnificativă din ameninţarea Rusiei la adresa Occidentului şi sunt integrate în strategia militară a Kremlinului, cere un efort coordonat nu numai al NATO, dar şi din partea instituţiilor civile ale guvernelor occidentale.
„UE şi NATO nu îşi pot permite să meargă pe căi separate în tratarea multitudinii de probleme cu care se confruntă”, scria Judy Demsey, cercetătoare asociată Centrului Carnegie Europe. „Ambele au expertiza necesară pentru a se completa una pe alta, NATO puterea militară (hard), UE pe cea soft.”
Într-o caracterizare a celor petrecute la Varşovia, Antoni Macierewicz, ministrul polonez al apărării, a denumit reuniunea la vârf „un punct de cotitură în istoria Alianţei”. Dar, procesul se află abia în punctul de plecare. Problema actuală este cum se vor petrece lucrurile după Varşovia.
Cu suplimentarea forţelor în estul continentului, devine clar pentru toată lumea că promisiunea de a respecta Articolul 5, cel referitor la apărarea colectivă a Alianţei, va fi onorată. Întrebarea este dacă NATO se poate mişca dincolo de prevederile teoretice ale Articolului 5 şă să găsească o soluţie practică de a asigura securitatea în vecinătatea sa.
Cu trupele americane ce se vor desfăşura în estul Poloniei, aşa numitul gol Suwalki, vital din punct de vedere strategic, este asigurată. Dar cum poate NATO asigura celelalte zone vide de securitate de la periferia Alianţei. Mai clar spus, cu eliminarea din discuţie pentru viitorul apropiat a calităţii de membru pentru Ucraina şi Georgia – pentru a nu mai vorbi de Moldova – ce se va întâmpla în zona gri dintre NATO şi Rusia?
John Herbst întreba la Forumul Experţilor: „Care este rolul NATO în relaţie cu aceste ţări? Cum va putea proiecta NATO stabilitatea dincolo de frontierele organizaţiei?” Problema este de departe mai mult decât o simplă întrebare academică, pentru teritorii aflate dincolo de umbrela Articolului 5, unde este foarte probabil ca instabilitatea şi conflictul să intervină în viitor. Iar orice instabilitate la frontiera NATO se poate transforma uşor într-o ameninţare de securitate pentru însăşi Alianţă.
„A nu da perspective pentru intrarea în NATO aduce prejudicii ambianţei de securitate. Iar faptul este un adevăr nu numai pentru Ucraina şi Georgia, dar şi pentru o arie mult mai largă, a spus la Forumul Experţilor, la Varşovia, Ivana Klympush-Tsintsadze, vicepremier al Ucrainei responsabilă cu problemele integrării europene şi euro-atlantice.
Căutarea unei alternative valabile devine una din problemele de viitor cele mai fierbinţi pentru NATO, dacă această zonă gri este creată, iar Vestul nu este pregătit să accepte de facto o Ialtă şi să cedeze aceste ţări Rusiei.
Victor Eskenasy, 9 iulie 2016
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere.