Sunt unii care cred în horoscop şi în toate prostiile astea… Eu nu dau un ban pe previziuni, dar de citit le citesc, mai ales în autobuz, in drum spre casă, că doar nu am ce face altceva. Aşa că mă uit, ia să vedem ce scrie la zodia leului. Profesional – o săptămână de succes, şefii vă apreciază. Nu vă lansaţi în cheltuieli inutile. Sentimental-romantic – un telefon şi o vizită din străinătate vă vor face fericitul beneficiar al unui influx planetar excepţional. Asta chiar e o tâmpenie…
Ajung acasă, pun sacoşele cu legume şi fructe în terasă, abia apuc să-mi spăl mâinile şi nevasta imi spune:
– Ai avut un telefon… Te-a căutat unul Prisăcaru, de la aeroport.
– Prisăcaru..?! fac eu. Nici nu am auzit de unul Prisăcaru…
– Omul spunea că aţi fost colegi, cei mai buni prieteni… Lasă că ai să-l recunoşti când o să-l vezi.
Aici este cazul să mă mir:
– Cum adică o să-l văd? Cu ce ocazie?
– Cu ocazia că peste circa o oră i-am invitat la masă, pe el şi pe soţia lui. Oamenii au venit din străinătate, special ca să te vadă pe tine…
Aici este cazul să mă mir încă o dată. Ce o fi cu soţia mea că învită la masă nişte necunoscuţi pe bază de telefon, fără să fi auzit de ei? O fi înfluenţa astrelor? Jupiter o face credulă şi naivă? Dar nu vreau să mă enervez, la urma urmei sunt şi eu curios, cine o fi individul?
După circa o oră fix, se sună la uşă. Deschid. Pe culoar, fericiţi, îmi zâmbesc un el şi o ea, cu mâinile ocupate de valize. Poftiţi, poftiţi, intraţi în casă, luaţi loc, bine aţi venit în ţara noastră.
Prisăcaru e un domn înalt, solid, cu părul tuns scurt. Româneasca lui e de moldovean, ar putea să fie botoşănean, ca mine…
– Am fost colegi de liceu, mă îmbrăţişează el generos. În clase paralele. O dată am jucat şi fotbal în echipa şcolii. Îţi aminteşti?
– Eu n-am jucat, spun timid.
– Nu tu, râde el, eu am jucat.
Adevărul e că nu ştiu de unde să-l iau. Încerc să schimb o vorbă, două, de politeţe şi cu doamna lui, în timp ce doamna mea se agită prin bucătărie.
– Ah, precizează Prisăcaru, soţia mea nu ştie deloc româneşte. E finlandeză. Noi locuim acum in Finlanda, de fapt eu am ajuns acolo, m-am refugiat la ea. O cheamă Astrid.
Astrid e o femeie la care merită să te refugiezi. Blondă, înaltă, puţin căloasă, dar pare caldă, felină, expertă… Şi în timp ce Prisăcaru îşi toarnă un păhărel, ea îmi face cu ochiul. Ce o fi asta? Mi s-a părut mie sau chiar!? El se uită la televizor, ea priveşte peste umărul lui, dar din când în când mă priveşte şi îmi face cu ochiul. Mi se uită drept în faţă şi-mi face semne vizibile, foarte romantic.
Hm… Eu, mă înţelegeţi, nu sunt genul care… dar dacă îţi apare aşa, deodată, o zeiţă scandinavă… Cum pot să interpretez? Probabil că există totuşi ceva în astrologia asta. Cum scria acolo? „Fericitul beneficiar”. Să vedem. Că telefon şi vizită sunt exact ca în previziune.
Dar Prisăcaru? Înţeleg că mănâncă omul, că bea, că vrea să ştie totul despre foştii colegi, dar să nu te uiţi la femeia ta, să vezi ce face timp de două ore? Păi, e posibil? E drept că şi ea a gustat, a chicotit din când în când, dar de cum îmi prindea privirea, îmi făcea complice cu ochiul şi imediat după aia zâmbea nu ştiu cum, părea puţin fâstâcită dar dacă trecea un minut şi mă uitam la ea, iar îmi făcea cu ochiul.
Prisăcaru ăsta, naiba să-l ia, avea vreo doi metri şi cu toată mentalitatea lor scandinavo-liberală, putea să-mi scape o labă, deşi eu nu aveam nici o intenţie. Mai ales că uite cum bea, e la al nu ştiu al câtelea pahar de votcă şi nici nu se cunoaşte.
Ba, parcă da… Omul s-a incălzit, se simte în largul lui şi-mi spune:
– Stii de ce am venit în Israel? Din cauza specialiştilor voştri mondiali. Noi căutăm un neurolog sau un oftalmolog, sau ce o fi, pentru Astrid. Că de vreo doi ani de zile face tot timpul cu ochiul!
Ştiţi ceva? De cum am auzit cuvintele astea am simţit un influx planetar excepţional. O uşurare dumnezeiască. Deşi, pe undeva, mă rog, mă încearcă şi o uşoară dezamăgire.
