Dna Dirctoare Madeea Axinciuc si Riri Sylvia ManorLansare de carte, lansare de trairi si emotii….
12.03.2008, Institutul Culural Roman,sediul nou.
Lume multa,eleganta,multi cu buchete de flori in mana, asa cum se cuvine pentru a cinsti
bucuria sufleteasca ce ne-o aduc protagonistii.
Majoritatea se cunosc intre ei si fac incalzirea in discutii.
Grupuri-grupuri.
„- Shaul, pleci in Romania am auzit…
– da plec, plec pi 4 aprilie.
– pe 4 ti-ai gasit sa pleci ?
– da ci-i pi patru ?
– cum nu sti? ai uitat ?
– zau de stiu… ce-a fost?
– 4 aprilie, primul bombardament al nemtilor in Romania…”
Trecerea de la discutii la poezie,la roman,la esseuri se face simplu,se face firesc.
Asa cum se face trecand de la ivrit la romana si invers, cum iata, esti la Tel Aviv-iar peste 3 ore la Bucuresti…
Asta datorita si exceptionalei gazde a serii, d-na Madeea Axinciuc, calda si zambitoare, miscandu-se impecabil printre meandrele robotitorilor condeiului din Israel, scriitorii de limba romana invitati la prezentarea ultimei lor carti.
Este placut, este leger, este familiar asta seara aici, ca si in alte seri.
In deschidere, dl. Andrei Fischof prezinta cartea de versuri a Marlenei Braester Oublier en avant / Uitarea dinainte.
Se spune ca un maestru este cel ce merge pe nisip fara sa lase urme…
Marlene Braester insa lasa urme, minunate urme, ramanand deopotriva maestra, maestra a simbolurilor.
Regal filosofic, asezand memoria desertului ca entitate, spaţiu metafizic ce adună în profunzimile sale destinele muritorilor, in insasi Univers.
Desertul Marlenei nu e Neghev, nu e Sahara, nu e Gobi, nu e Colorado; este desertaciunea insasi a vieţii omenesti in care nici o valoare ideologica sau sentimentala nu e destul de puternica pentru a nu se pulveriza erodata de timp asemeni unei stanci erodate de vantul pustiului.
Mesajul este ca la început in noi si apoi in afara noastra, a fost Desertul.
In continuare: Madeleine Davidsohn: Femeile nopţii prezentată de dl. Prof. Dr. Andrei Strihan.
Aflam din calda si obiectiva prezentare ca Madeleine Davidsohn se dovedeste înca o data nu doar un fin psiholog, dar si o buna cunoscatoare a lumii spirituale, a credinţelor, tradiţiilor şi mentalitaţii locuitorilor de pe cateva continente.
Citim in roman aspecte interesante despre Anzi şi tarile sud-americane, despre europeni si americani, despre Israel.
Emigratia si dificultaţile ei,relatia crestin -evreu,adaptarea si permanenta, dorurile, regretele, totul se regaseste în aceasta carte cu oameni, despre oameni.
Primul ei roman, se scrie cu dragoste, din dragoste si recunostinta pentru marele dar care este viata.
Gina Sebastian Alcalay: Înainte de a fi prea târziu. Are sansa unei prezentari absolut memorabile facute de D-l atasat cultural al ambasadei Romaniei in Israel dl Octavian Serban.
Cu claritate, cu exactitate si cu piosenie chiar, Domnia Sa ne arata fascinantul din opera D-nei Alcalay, deosebita cunoastere a naturii umane, excelentul dar de a extrage esentialul, de a releva diamantul ascuns sub un munte de carbune.
Permanent in actualitate, stapanind perfect realitatiile Israeliene si Romanesti deopotriva, Gina Sebastian Alcalay este o foarte autentică prozatoare.
Chiar ranile, dezamagirile, neimplinirile au lasat urme ce dau sensibilitatii care se exprima in scrisul ei, au nota lor particulara, tonul lor, parfumul lor.
Prolifica poeta, nu mai necesita nici o prezentare, cu atat mai mult cu cat aproape in fiecare noua placheta sau volum de versuri-aduce cititorului oglinda realitatii, dura cateodata, calda si optimista de multe alte ori.
Bianca Marcovici – Impactul virtualului prezentata de Gina Sebastian Alcalay:
Unele din cele mai emoţionante poeme raman dedicate Israelului ca ”pamant roscat”, sursa de inspiraţie poetică personală – si în special Ierusalimul, denumit “Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitatea atat de aproape-unde dispare aroganţa spirituala apare gradina noastra in lumina feerica, revelaţia Zidul Plângerii – noastre- singura scena din viata lumina – te simti tu însuti, umbra ta e cu tine- cu inima pe zidul de granit- te rogi pentru copiii noştri- şi zidul impietrit iti da speranţa ”
Ce poate fi mai frumos? ce poate fi mai aproape de suflet?
Finalul serii, final in crescendo-forte, Riri Sylvia Manor: Save as … numita astfel dupa titlul uneia dintre poezii, in care descrie contrastul dintre descompunerea treptata a corpului si capacitatea de a ramane intr-o vesnica tinerete spirituala.
Sunt greu de descris frumusetea si ecourile de dincolo de cuvinte ale limbii ebraice, mai ales in poezie.
Ebraica este limba in care s-au scris primele poezii, „Cantarea cantarilor”, iar Riri Manor ne aduce aminte de asta cu fiecare vers, cu fiecare rima
Nu am avut: mame care lucreaza/ divorteaza etc./ card,/ pasaport,/ masina de spalat si/ masina de uscat rufele, vasele,/ aer conditionat,/ termopan,/ calculator si weburi,/ posta electronica si internet,/ telefon care merge ca un catel dupa tine,/ DVD,/ Mazda,/ Moluri si Gimma,/ mancaruri congelate,/ confectii fara probe la croitoreasa,/ „Weekend” in loc de sfarsit de saptamana,/ ziare de weekend pentru care iti trebuie un hamal,/ cuptor cu microunde,/ „rating” la televiziune,/ carti americane cu retete de fericire sigura. Am avut: Optsprezece ani …………….
Spune Riri Manor si cata dreptate are…………..
Acesta este finalul serii, ne ridicam in picioare, ne privim, ne zambim, dar nu plecam inca.
Ca intr-o bucatarie calda cu miros de cozonac, cu miros de mancare draga si dorita uneori. Stam in continuare in picioare, stam sa mai gustam din atmosfera de bun, de profund,de dragoste de origini si de dragoste de locul unde traim.
\”- vi,draga ? ca pierdem trenul la Haifa…
– zau ,da cat e ceasul ?
– vezi sa nu uiti florile….
– nu uit,ai vorbit cu Haia ?
– nu ,da ce, a fost aici ?
-sigur draga ,las ca o s-o suni de acasa…\”
Lansare de carte ,lansare de trairi si emotii….
12.03.2008, Institutul Culural Roman,sediul nou.
mihai barbu