Cel mai important Salon Internaţional de Invenţii şi Tehnologii inovative din Federaţia Rusă, „ARHIMED”, care se desfăşoară anual, a întrunit în acest an, între 30 martie şi 1 aprilie, la ediţia a XIX-a, peste 700 de invenţii şi tehnologii inovative din 18 ţări participante, reprezentate de 300 de organizaţii naţionale şi inventatori individuali.
Salonul Arhimed-2016 a fost dedicat în acest an aniversării a 55 de ani de la primul zbor în Cosmos al lui Iurii Gagarin, iar ca Preşedinte de Onoare al Juriului Internaţional a fost invitat pilotul-cosmonaut, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe al Federaţie Ruse, I.M. Baturin.
Ţara gazdă a Salonului a fost, evident, cel mai bine reprezentată, cu cele 38 de regiuni teritoriale, din care au prevalat Universităţile, Institutele de Cercetare şi marile unităţi industriale, care şi-au prezentat rezultatele din domeniul inventicii obţinute în anul precedent, 2015.
Dintre ţările participante la salonul Arhimed-2016 remarcăm Asociaţiile de inventatori din Republica Taiwan, Croaţia, Polonia, România, Republica Coreea, Italia, Spania, Egipt, Malayezia, etc.
Cele mai bune invenţii au fost premiate (la ruşi se foloseşte expresia ”награждается” care înseamnă ”este decorat cu”) cu Medalii de Aur, Argint şi Bronz.
România a fost reprezentată de Domnul Profesor Universitar Doctor Boris Plahteanu, Preşedintele Salonului Internaţional „INVENTICA” şi Preşedinte al Institutului Naţional de Invenţii din România, şi de Domnul Profesor Universitar Doctor Ion Sandu, Preşedintele Forumului Inventatorilor din România „EUROINVENT” şi Preşedinte al Salonului European de creaţie şi inovaţie, din Iaşi.
Ambele aceste personalităţi marcante au făcut parte din Juriul Internaţional şi din Comisia de Experţi. Merită de subliniat că în general participarea cu invenţii a României la acest Salon a fost destul de slabă, exceptând participarea la al XIV-lea Salon Internaţional al Invenţiilor şi Tehnologiilor Inovationale “ARCHIMEDES 2011”, Moscova, când pentru invenţia „Echipament de hidroformare dinamică a tuburilor la înalta presiune şi vibraţii” autorii, Dr. Ing. Mircea Frunză şi Prof. dr. Ing. Boris Plahteanu, au primit o medalie de Aur, precum şi organizaţia MIŞA (Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut), care a obţinut o medalie de Argint pentru un aparat care măsoară undele alfa ale creierului, interpretate ca fiind aura cerebrală a unui om.
În acest an însă România a fost reprezentată, cu 4 invenţii, de un inventator independent neîncadrat în vreo organizaţie oficială, respectiv subsemnatul, la categoria „fără frecventa”, subsemnatul nefiind în posibilitate de a fi prezent fizic la Salon, pentru a-mi prezenta în direct, aşa cum a făcut majoritatea participanţilor la acest eveniment. Prezentarea invenţiilor mele am făcut-o cu postere în limba rusă şi engleză, care au fost atârnate undeva pe la marginea acestui Salon.
Cu toate că am fost dezavantajat prin lipsirea posibilităţii susţinerii directe a lucrărilor prezentate, aprecierile Juriului Internaţional mi-au fost favorabile, şi am fost „decorat” cu o Medalie de Aur şi două Medalii de Argint pentru trei din cele patru invenţii prezentate, a patra invenţie fiind o „jucărie” care poate uşor să fie transformată în armă antitero şi care a trecut neobservată (zic eu !).
Iată medaliile şi diplomele obţinute(pe fiecare din diplomele respective existând menţiunea ţării de origine – ROMÂNIA) !
Toate cele peste 700 de invenţii au fost înregistrate într-un Catalog Memorial; ale mele se pot vedea înscrise şi descrise în limba rusă în următoarele poziţii din acest catalog:
1. Invenţia cu titlul „Procedeu şi pompă pentru circulaţia sângelui” – la poz. 64 din domeniul Medicinei şi protecţiei sănătăţii – (v. aici), onorată cu MEDALIE DE ARGINT;
2. Invenţia cu titlul „Metodă şi aparat de produs energie electrică pe baza respiraţiei” – la poz. 54 din domeniul Securităţii, Protecţiei şi Salvării omului – (v. aici), onorată cu MEDALIA DE AUR;
3. Invenţia cu titlul „Mecanism pentru transformarea mişcării rectilinii alternative în mişcare de rotaţie” – la poz. 33. din domeniul Construcţii de Maşini – (v. aici), onorată cu o MEDALIE DE ARGINT.
Posterele cu explicaţiile respective în limba engleză se pot vedea aici:
România este o ţară cu un potenţial inovativ foarte mare, şi este de regretat faptul că neînţelegerile pe planul politic şi mental românesc, atât din trecutul istoric, cât şi mai ales din prezent, se reverbereaza într-un domeniu, cel al creativităţii, care nu are absolut nicio legătură cu aceste dihonii. Este foarte inspirată inscripţia de pe reversul medaliilor Salonului –Moscova-ARHIMED: «ВМЕСТЕ СОЗДАЁМ БУДУЩЕЕ», adică „ÎMPREUNĂ – CREĂM VIITORUL” !!
Acolo unde Pasiunea şi Inteligenţa se întâlnesc, rezultă ceea ce ne arată D-l Pincu. În România aceste calităţi se văd mai greu datorită combinaţiei dintre Şmecherie şi Prostie, ocupante, cu coatele, ale unor roluri principale în societate.
Dl. Sfartz, Va felicit pentru medalile de aur si argint, primate la Salonul Internaţional de Invenţii şi Tehnologii inovative din Federaţia Rusă, „ARHIMED”.
MAZAL TOV PINCU!
Felicitari pentru… inventivitate si munca depusa pentru a pregati minutios inventia pina la capat la Moscova, cu prezentari sugestive in engleza!
Multummesc tuturor pentru aprecieri
Domnul Ştefan Maier a rezumat perfect situaţia inventatorilor individuali, (Şmecherie şi Prostie !), neîncadraţi în vreo instituţie finanţată cu bani europeni sau publici din bugetul naţional.
Ministerul Educaţiei Naţionale, care patronează activitatea de cercetare şi inovare ştiinţifică prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare-ANCSI, acordă o prioritate aproape absolută reprezentării României la Saloanele de invenţii unităţilor de cercetare pe care le finanţează cu bani europeni şi publici ,având la dispoziţie un buget de 2,174 miliarde lei pentru anul 2016 (http://www.research.ro/uploads/bugetul-a-n-c-s/buget2015-2019.pdf)
Ca să scape de inventatorii individuali dornici să participe sub tutela oficială a statului român (care plăteşte taxele de participare !), ANCSI a inventat nişte bariere birocratice absurde şi fără nicio legătură logică cu fondul creativ, cum sunt: să prezinte chitanţele că a plătit taxele la OSIM, că OSIM-ul a publicat rezumatele invenţiilor, că a trecut prin comisia de triere, că are o vechime mai mică de 3 ani, etc.
Când am prezentat cereri de participare la Salonul de la Bruxelles, m-au respins sub motivul că rezumatele invenţiilor nu au fost publicate. Dar eu le-am prezentat dovezi că OSIMUL le-a programat deja pentru publicare, cu copii după machetele tipografice pe care mi le-a trimis mie OSIMUL spre aprobare, si deci in mod cert vor aparea in editiile urmatoare ale Buletinelor Oficiale ale OSIM!!
Altă absurditate. O condiţie de acceptare a participării la Saloanele de Invenţii a inventatorilor independenţi sub tutela oficială a ANCSI este ca invenţia să nu fie mai veche de 3 ani. Dar prin regulamentul de brevetare al OSIM,(http://www.osim.ro/brevete/taxe_brev.html), suma timpilor pentru diferitele faze ale patentării este de 36 de luni, adică cei trei ani condiţionaţi de ANCSI că să te accepte fără taxe la Salon ! Deci practic-din start, tu individ inventator independent, nu ai acces !
Şi într-adevăr, dacă se uită cineva pe listele participanţilor din partea ANCSI, va vedea că majoritatea invenţiilor româneşti sunt create de instituţii – bine plătite din fonduri europene şi publice româneşti, şi prin care ANCSI îşi justifică cheltuielile (şi existenţa) !
PS. Ca-i „smecherie” – cum spune Domnul Stefan N. Maier – o dovedeste urmatorul fapt:
Anuntul pentru participare la expozitia de la Bruxelles, pentru „altii”-decat cei ai „casei”, conform Regulamentului, ANCSI trebuia sa-l faca cu cel putin 2 saptamani inainte de data limita pentru depunerea dosarelor.
In realitate anuntul a aparut in buletinul ANCSI, la rubrica „Instrumente suport-targuri si expozitii”, chiar in ziua inchiderii primirii dosarelor, dar ANTEDATAT cu cele 2 saptamani !
Ca sa nu fie nici un dubiu, am urmarit aproape ora cu ora data anuntului.
Mă alătur la felicitările celorlalţi participanţi.
Aş dori să împărtăşesc câteva idei proprii, legate de cererea de brevet intitulată: Procedură şi aparat portabil pentru producerea de energie electrică prin folosirea ciclului de respiraţie a oamenilor şi animalelor.
Este desigur o invenţie ingenioasă, doar că observ că ea presupune purtarea pe termen lung a unei centuri („corset” în engleză), cu un dispozitiv inserat în ea. Când vorbim de termen lung, vorbim de săptămâni, deoarece intervale mai scurte de timp pot fi acoperite prin utilizarea unor acumulatoare de rezervă, furnizate de cei care produc dispozitivele a căror funcţionare îndelungată trebuie asigurată.
Cei care au trebuit să poarte centuri, de exemplu din motive medicale, stiu că nu sunt de regulă uşor de suportat, chiar şi pe termen scurt-mediu. Iar cei care au de exemplu câini stiu cât de greu este să fie „convins” acest animal să nu sfâşie orice la care are acces, la prima ocazie favorabilă care i se prezintă.
Ca în toate cazurile, şi în acest domeniu au apărut soluţii concurente. De exemplu dispozitivele bazate pe tehnologia „fuel cell”, folosite de ceva vreme în spaţiu, dar care au coborât pe pământ, inclusiv cu preţurile. Au avantajul că pot fi puse direct în rucsac, nu sunt grele sau voluminoase, nu au piese mecanice în mişcare, au capacităţi relativ mari de producere de energie electrică şi nu sunt „simţite” pe propriul său corp. Am văzut câteva oferte pe web.
Dintre categoriile de utilizatori menţionaţi în descriere (mineri, alpinişti, exploratori de peşteri, supravieţuitori, turişti, soldaţi) cred că invenţia s-ar potrivi mai degrabă soldaţilor, dacă i se poate asigura fiabilitatea cerută.
Aveţi perfectă dreptate,domnule Victor Manta ! În viaţa „normală”, în zonele civilizate şi integrate în viaţă globalizată nu este nevoie de altfel de surse decât cele la dispoziţie pentru câţiva bănuţi.
Eu, şi ca mine mulţi alţii care au trecut prin crize de tot felul, avem în noi înrădăcinată o „frică” pentru revenirea acestor crize. De aceea m-am gândit şi la o sursă de energie pentru situaţiile excepţionale, când nu mai ai la dispoziţie o sursă de curent pentru a comunica unde eşti, în ce stare eşti, şi nu în „ultima” situaţie, dacă mai trăieşti. Simplul fapt că nu mai respiri şi ţi se opreşte posibilitatea de a comunica că eşti în viaţă (aici se pune întrebarea Dvs:-şi dacă aparatul este fiabil!)-înseamnă că nu mai produci curent cu această centură, şi deci-dă de ştire că nu mai exişti.
Dl. Sfartz Pincu a scris: „Eu, şi ca mine mulţi alţii care au trecut prin crize de tot felul, avem în noi înrădăcinată o „frică” pentru revenirea acestor crize. De aceea m-am gândit şi la o sursă de energie pentru situaţiile excepţionale… »
Invenţia dl. Sfartz este un caz interesant care exemplifică consecinţele filosofiei de viaţă asupra activitaţii ştiinţifico-tehnice. Pe scurt, frica de viitor duce la o repliere în trecut, care are drept consecinţă, oricât ar fi ele de ingenioase, la realizarea unor aplicaţii de o utilitate practică discutabilă.
Tot dânsul scrie: „În viaţa „normală”, în zonele civilizate şi integrate în viaţă globalizată nu este nevoie de altfel de surse decât cele la dispoziţie pentru câţiva bănuţi”.
Să vedem ce se găsește în România, o zonă care, după dl. Sfartz, parcă nu ar face parte dintre cele civilizate şi globalizate.
După o foarte scurtă căutare pe Web-ul românesc am găsit ceva utilizabil: http://www.emag.ro/acumulator-extern-a-13000-mah-black-blue-pbm13-bl/pd/D9ZJMMBBM/
Este vorba de un acumulator extern, cu o capacitate de 13 Ah, care, odată încărcat, este în stare să menţină în funcţiune un smartphone gurmand (!) timp de cam 4 zile. Are un indicator cu LED-uri pentru a arata gradul de încărcare. Preţul lui este de 90 lei (RON), iar a unuia uşor zgâriat este de 60 lei.
Mă îndoiesc profund că invenţia d-lui Sfartz, odată bine cunoscută (deocamdată exponatul nu este studiat şi testat) va putea fi vândută mai ieftin decât atât.
Cu destule piese în mişcare, soluţia d-lui Sfartz este mai puţin fiabilă decât produsul de mai sus. Necesitatea de a purta o centură pe torace-abdomen, centură care conţine un „arc pretensionat”, şi are şi o cutie inserată în ea, nu o face chiar user friendly.
În final două informaţii despre expoziţia de la Moscova.
1. „Я убежден, что Салон «Архимед», собравший гостей из России и других государств, станет своевременным и важным импульсом для технического перевооружения отечественной экономики…”
[Sunt convins că „Salonul Arhimede”, la care au participat invitați din Rusia și alte țări, va fi un impuls oportun și important pentru reînarmarea (!) tehnică a economiei patriei …]
Președintele Federaţiei Ruse V.V. Putin
http://www.archimedes.ru/
2. Стенды иностранных участников. Ховатия, Румыния, Босния-Герцеговина.
(Standurile participanţilor străini. Croaţia, România, Bosnia-Herţegovina)
http://www.innovexpo.ru/video.php?YR=07&NUM=48#video
O frumoasă companie, dar nici măcar în ea dl. Sfartz, fiind un expozant individual, nu a fost admis.
O scurta parere despre ,,Autoritatea…”
Ca orice stat care are obsesia… autoritatii, trebuie sa existe si asa ceva, cu usoara tenta parazitara, de controlat, de pus bête in roate. Ce ghinion pe Edison, pe Tesla, pe toti ceilalti ca nu au beneficiat…
Sa vedem ce misune are ANCSI:
http://www.research.ro/ro/categorie/949/despre-ancs-prezentare-misiune-rol-si-functii
Cel care viziteaza pagina respectiva gaseste o descriere scurta si concise a misiunii, roului si functiei: Nimic! E o pagina goala. Poate si o aluzie la necesitatea de a se autodizolva.
In ce priveste tehnica medicala, inclusiv comentariile despre ergonomie ale lui Victor.
Din ce am mai intilnit (proteze, dispositive etc) ai o tot o vaga impresie ca preocuparea pentru ergonomie nu e prea mare. Unele produse arata exact cum trebuie sa fi fost descoperite acum un secol. Sunt dispositive care unele dintre ele se introduc sau au contact cu parti ale corpului. Si o fac introducind probleme suplimentare.
Sa luam un banal ,,film” pentru radiografie dentara. Oare s-a gindit vreun producator sau stomatolog cum e sa stai cu asa ceva in gura? Aluneca tot timpul, daca stringi din dinti ca sa-l tii tisneste afara din gura (sau in faringe). In plus, iti cotonogeste gingiile pentru ca e prevazut cu muchii rigide si de o forma geometrica a nucii in perete (sau a peretetului in nuca).
Aceste produse nu le comanda pacientul ci sunt intr-un fel sau altul subventionate, asa incit producatorii sa se simta liberi ca monopolist sa-si puna preturi comode pe ele. Cercetare si dezvoltare? Pai de ce, daca au functionat 100 de ani?
La fel e si in alte domenii. Inginerii au unii din ei toanele lor. Daca ar putea sa produca un ceas care sa arate ora cu cifre hexadecimale nu s-ar sfii.
Un romantic de IT-ist odata s-a gindit ca ar fi misto ca in programare sa inveti computerul sa deosebeasca litere mari de mici. Si asa s-a dainuit ca in sisteme de cautare pentru public nu gasesti ceva doar pentru ca l-ai numit Stejar in loc de stejar. Inginerul (si eu sunt tot inginer) isi freaca palmele multumit – ,,Sa invete programare mai intîi fraierii!”.
Clasicul extinctor ,,portabil” cu tragaci si siguranta tip ,,grenada”. Nu e facut sa fie folosit de pompieri ci de novici, atunci cind e panica. Daca ai ,,noroc” il folosesti o singura data in viata sau deloc. Eu am facut exercitii la serviciu.
Nu se pune problema sa dai iama sa stropesti cu el. Trebuie sa interpretezi mai intii ilustratiile nesugestive, sa citesti tot felul de texte printre alte inscriptii si avertismente ca sa vezi daca merge la tipul de incendiu. Apoi poate iti vine in panica sa apesi in sfirsit pe tragaci. Greseala! L-ai blocat de tot, pentru ca nu ai scos splintul de siguranta. De ce trebuie sa se blocheze in loc ca o apasare energica pe tragaci sa rupa cit colo acest splint? „Asa le-am produs de cind am stiut si nimeni nu s-a plins”. Nu au mai apucat, probabil, din cauza arsurilor.
O alta provocare tehnica (sau SF) este sa completezi magazinul golit cu coale A4 cind mai ai 30 de secunde pina la sedinta cu toata conducerea.
Exista pachete cu 500 coale perforate pentru indosariere si alte pachete cu neperforate. Arata la fel! Sunt pline de texte, simboluri, sigle, reclame „Since 2005” si lauda ca e „Green green”. Greutatea hirtiei e trecuta minutios, desi intreprinderea nu iti pune la dispozitie decit aceleasi coale.
In 2-3 minute, grabit, nu ai nicio sansa sa gasesti micul text in engleza care arata daca sunt sau nu perforate.
„Fricф de viitor”,Domnule Manta, nu duce la o „repliere în trecut”, cum vreţi Dvs. să trageţi o concluzie imediat negativă,-asupra unor invenţii apreciate de specialiştii în materie.Frica de viitor, duce la necesitatea să te pregăteşti din timp,pentru a face faţă acelui viitor.
Că aveţi o atitudine negativa din „principiu”,o spune următoarea Dvsю frază: „şi are drept consecinţă, oricât ar fi ele de ingenioase, la realizarea unor aplicaţii de o utilitate practică discutabilă.” O spuneţi,fără să cunoaşteţi în întregime aceste invenţii.
V-aş putea obiecta,că centurile folosite nu se ţin închise decât numai când este cazul şi nu tot timpul, că nu faceţi deosebire între un acumulator epuizabil,pe care-l înjură utilizatorii care folosesc telefoane mobile şi alte aparate cu surse epuizabile,-şi un generator continuu de curent, că nu ştiţi că o pompă „modernă de compensare a unei insuficiente circulatorii”,costă 100.000 de dollari,iar o pompă conform invenţiei,ar costa cel mult 50 de dollari,fiind făcută din materiale plastice şi cauciuc-foarte ieftine.
Şi traducerea Dvs. tendenţioasă,sub imperiul faptelor agresive de azi,a lui Putin, v-a condus la o traducere gresuta, –moţ a moţ, a termenului: „перевооружение” , aşa cum face cineva care a învăţat limba rusă „cântând”, sau la Institutul „Maxim Gorkii”,- ca insemnând : „reînarmare”, şi nu cu termenul care corespunde corect ,cum cere contextul-de „reinzestrare# sau „retehnologizare”,pentrucă Puţin vorbeşte despre –„…economia noastră”(…нашей экономике..), şi nu despre „armata noastră !
Şi apoi,nu aţi observat,că alocuţiunea lui Puţin,nu este din anul 2016,după agresiunea asupra Ucrainei , ci datează de la inauguraea Salonului Arhimed,din anul……2000 !
Cumulat cu critica făcută de Dvs., în acelaşi stil „de a pune la îndoială”, şi cu ocazia anterioarei medalii de aur primite de subsemnatul, şi afişate la ACUM, îmi permit să trag concluzia mea personală,că practicaţi „critica”, după principiul stalinist: „dacă există 5% adevăr”-critică !!
Cei care se ascund,sub bifa cu „deştu” in jos,îmi puteţi mâcar explica, cum funcţioneazâ pompa de sânge ? Va fi instructiv, (şi este de bine,sa înţelegi-înainte de a critica) ! Mulţumesc.
@Sfartz Pincu
Unul dintre cei care v-au dat notă proastă sunt eu.
În acest comentariu dv. nu descrieţi INVENŢIA, de aceea mi se pare straniu că intrepretaţi nota ca fiind o evaluare a invenţiei.
Nota la un comentariu este o evaluare a conţinutului şi a calităţii COMENTARIULUI.
Iar comentariul l-am evaluat negativ din cauza:
– tonului iritat al acestuia,
– din cauză că vă concentraţi pe persoana interlocutorului, iar nu pe ceea ce spune
– şi pentru că faceţi speculaţii cu privire la motivaţiile acestuia – de care nu puteşi fi sigur decât dacă ştiţi să-i citiţi gândurile.
Credeţi în mod greşit şi nejustificat că nota se referă la calitatea INVENŢIEI dv. şi că deci, pentru a da o notă comentariului, trebuie înţeleasă invenţia însăşi.
As vrea sa scriu citeva cuvinte de principiu despre soarta unei inventii. Nu sunt inventator, dar la serviciu m-am lovit de situatii in care trebuia sa folosesc un plus de inventivitate ca sa solutionez o problema. In plus, am urmarit soarta unor produse de-a lungul timpului.
Comentariile mele de mai sus despre ergonomia unui produs nu se refera la inventiile prezentate.
Cred ca in faza in care se afla inventiile prezentate in articol (premiate la un salon international si in curs de patentare – am inteles bine?) ne necajim putin prea tare.
Soarta unei inventii este ca aceea a unui copil in viata. Unui copil, la fel ca unei inventii, nu i se pretinde sa fie complet pregatit pentru viata. Viata inventiei e produsul si pina la el mai sunt citiva pasi care trebuie initiate si efectuati cu succes sub protectia si indrumarea cuiva.
In acest parcurs, imperfectiunile produsului reies si se face corectia lor. Multe imperfectiuni apar la teste, ceeace e normal. Apar de multe ori cind ,,altcineva” (in loc de ,,parinte”) minuieste produsul. Dar si asta e benefic. Produsul, in etapa lui de constructie, se maturizeaza.
Uneori se releva noi moduri de folosire care duc ori la imbunatatirea produsului ori la abandonarea lui si reincarnarea in noua functiune descoperita (un dispozitiv antitero vindut in 1000 de exemplare devine o jucarie cautata vinduta intr-un milion de exemplare).
E ca si cum vorbim de copilul nostru ca la maturitate are sa-si ia doctoratul, sa aibe numite succese sociale etc. Nu avem cum sti! Momentan ne ocupam de cresterea si supravietuirea lui.
In cazul unui inventator care nu dispune de mijloace de a ,,productifica” inventia, este nevoie de un ,,tutore” care sa o ,,adopte”. O noua posibilitate dar si un factor de risc.
In general, au existat inventii sau produse care au stat in stare latenta o vreme dupa care au explodat. Sau invers, produse de succes enorm (telefoanele Ericsson, Nokia) care apoi au sucombat. Ca asa a vrut piata sau pentru ca firmele care le produceau au dat dovada de aroganta si au ignorant nevoile pietei.
Din prima categorie, dau exemplu folosirea SMS-ului. In 1996 cind am inceput sa lucrez la o mare firma suedeza am fost singurul care am incercat sa comunic cu seful meu (aflat in sedinta) prin SMS. Nu mi-a raspuns, iar cind l-am intilnit mi-am dat seama ca nu intelegea la ce ar fi buna joaca asta cu sms-ul. Peste nu mai mult de 5 ani sms-urile au explodat. Devenise o moda furibunda incit tinerii din Suedia considerau ca e o rusine sa vorbesti la telefon in loc sa scrii mesaje.
Prin 2007 m-am jucat si eu cu o idee, pe care am specificat-o destul de detailat. Dar nu am pus-o in practica. In 2009 cineva din USA (fara sa stie de mine) a pus-o in practica cam la jumatate din ambitiile pe care eu le stabilisem pentru ideea mea. Aceasta firma, atunci anonima, e cotata acum la citeva zeci de miliarde de dolari.
Intrucit inventiile d-lui Pincu au trecut examenul de admitere la ,,gradinita” sau ,,scoala primara” (e doar o metafora) in acest moment e un motiv de a sarbatori. Cind ecourile sarbatoririi se sfirsesc, parintele grijuliu va reveni la preocuparea pentru copiii sai. Sa vedem ce se va intimpla in continuare cu ele.
In masura in care insa criticile ajuta la ,,calirea” si maturizarea inventiilor, acestea ar fi de salutat si ele, la fel ca si laudele.
As spune, si ca suporteri si ca patroni ai unei idei, e de folos o anumita smerenie.
Succesul depinde 1/3 de posibilitatile initiale, 1/3 de mobilizare, coordonare si colaboari/asocieri si 1/3 de hazard. Desi ultimul factor poate deveni dominant asupra celorlalte doua asftel incit sa faca sa sucombe prosusul.
@ Alex. Leibovici
De ce Va substituiti celui care a „apreciat” inventiile,cu fraza: „aplicaţii de o utilitate practică discutabilă”. Intelegeti altceva decat o apreciere negativa, din ea ?
Tonul iritat,a fost din cauza lui „ma ocup eu!”-din care eu am inteles, ca o sa raspundeti Dvs. in locul Domnului Manta,caruia ii apartine aprecierea cu fraza de mai sus.Daca am inteles gresit,imi cer scuze!
Oricum cred ca Domnul Manta nu intelege nimic despre specificul si unicitatea acelei pompe,si s-a grabit cu aprecierile.
George ai mai mult decat dreptate! In România dinaintea Revoluţiei (ce-o mai fi şi asta?), o invenţie ca sâ meargâ,trebuia completatâ cu coautori suspuşi,pânâ ce, (asta-i glumâ!),numele autorului,dispârea de pe listâ!
Realizarea unei invenţii,este muncâ de Sisif! Aşa câ nu am nicio speranţa de relizare,in timpul cât mi-a râmas, las posteritaţii-sa decidâ.(deci-nicio şansaâ!).
Iar la un produs pentru medicinâ-drumul este şi mai lung,din cauza multiplelor omologâri,cerute de normele sanitare!
Eu am lucrat din inerţie,sâ-mi ocup timpul cu ceva plâcut mie.Dacâ se va gâsi cineva sâ finanţeze-bine,dacâ nu-tot bine,mi-am ţinut activ creierul!
@Sfartz Pincu
> De ce Va substituiti celui care a „apreciat” inventiile…
Vă referiţi la comentariul meu datat (2-6-2016 la 07:26) ?
Eu nu mă substitui nimănui, eu am explicat doar, la cererea dv., de ce am notat negativ comentariul dv. anteior.
> Tonul iritat,a fost din cauza lui „ma ocup eu!”-din care eu am inteles, ca o sa raspundeti Dvs. in locul > Domnului Manta,caruia ii apartine aprecierea cu fraza de mai sus.Daca am inteles gresit,imi cer scuze!
Era vorba de un comentariu care aştepta moderarea, adică aştepta să fie aprobat pentru apariţie. Asta face moderatorul. „Ma ocup eu!” însemnă că îi spun Wandei, care este celălalt moderator pe ACUM, că o să dau eu drumul la comentariul respectiv.
Deci iată, problema s-a lămurit, nu este nevoie să ne supărăm unii pe alţii.
> cred ca Domnul Manta nu intelege nimic despre specificul si unicitatea acelei pompe…
Am verificat: dl. Manta n-a făcut nicio remarcă cu privire la pompă. Cuvântul „pompă” nu apare deloc în comentariile lui.
Am bifat cu placere (pozitiva !), raspunsul de mai sus ! Problema cu pompa am ridicat-o pentruca rezolvarea ei mi-a dat intradevar-serios de lucru,si fiecare element din ea, a fost un element dintro cursa cu obstacole! Daca un investitor ar realiza un prototip,si l-ar incerca mai intai pe apa,in exteriorul corpului,ar fi un pas esential,in realizarea unei revolutii, in rezolvarea zecilor de milioane de oameni, care sufera de insuficienta circulatorie,in primul rand pentru batranii,care isi pierd memoria,atentia,concentrarea,etc., si nu numai,din cauza reduceriia fluxului de sange spre cap.Nemai vorbind de un ajutor pentru inimile slabite.
Oricine,in locul meu si care intelege aplicarea vasta a acestei posibilitati de a face un bine omenirii,s-ar fi suparat,de o apreciere superficiala, de genul câ „…are o utilitate practica discutabila” !
PS.Sunt la dispozitia oricui,pentru explicatii si raspunsuri,legate de aceste „gaselniţe”.
@Sfartz Pincu
Dv. ne-aţi anunţat ştirea deosebită că aţi fost recompensat cu mari premii la o expoziţie la Moscova, şi aţi reprodus şi posterele descrierilor invenţiilor premiate. Eu am scris de la bun început : « Aş dori să împărtăşesc câteva idei proprii, legate de cererea de brevet intitulată: Procedură şi aparat portabil pentru producerea de energie electrică prin folosirea ciclului de respiraţie a oamenilor şi animalelor », şi în consecinţă acest aparat este în continuare subiectul comentariilor mele.
Deoarece aţi publicat posterul respectiv pe ACUM, conţinutul lui a devenit şi el un subiect legitim de discutie pentru toţi comentatorii. Eu, pe bază de ce am înţeles din poster, mi-am exprimat nişte nedumeriri şi îndoieli, şi mi-am permis să menţionez nişte soluţii alternative. Nu văd nimic vexant ca o persoană cu cunoştinţe şi experienţă în materie de fizică şi electronică să se exprime cu privire la perspectivele unei invenţii, indiferent de cui îi aparţine ea şi cât a fost ea de premiată.
Nu am aflat pana acum de la dv., adică persoana care desigur că ştie mai bine decât oricine ce a inventat, nimic care să-mi spulbere îndoielile (ceea ce m-ar bucura sincer!). Urmează câteva întrebări, raspunsurile la care ar care putea să mă convingă pe loc:
– Care este curentul de încărcare mediu al acumulatorului din schemă, şi la ce tensiune, presupunând un ritm normal de respiraţie al unui adult?
– Care este capacitatea acestui acumulator? În cât timp se încarcă complet şi în cât timp se descarcă atunci când nu este folosit?
– Poate aparatul să furnizeze energie unui consumator extern dacă acumulatorul intern este descărcat? Dacă da, ce curent poate furniza în aceste condiţii?
– Care este greutatea cutiei montate pe centură, ea fiind echipată şi cu acumulatorul?
– Cum se menţine centura pe torace-abdomen?
– Care este preţul estimat al aparatului?
Vă multumesc dinainte pentru o contribuţie pozitivă la răspândirea cunoştinţelor despre posibilităţile invenţiei dv.
@Victor
> Care este curentul…
> Care este capacitatea…
> Poate aparatul…
> …
Dar în acest stadiu – brevet – trebuie neapărat să existe deja un prototip? Nu se poate breveta o idee/principiul şi fără prototip?
Adăugat: văd mai sus, în ultimul comentariu al d-lui Sfartz, că de exemplu pentru pompă NU există încă prototip. Deci se poate breveta şi fără prototip. Pentru centura de generare poate că situaţia este aceeaşi, şi atunci datele pe care le ceri nu pot exista, sau sunt doar proiecţii
@Alex
Am încercat să aflu dinainte răspunsul, de aici:
http://www.osim.ro/brevete/Intrebari-frecvente-domeniu-PI-inventii.php
„Răspunsul B3”
B.3. Este necesar ca înainte de depunerea cererii de brevet de invenţie să se experimenteze invenţia respectivă sau să se prezinte la OSIM vreun model experimental sau un prototip al acesteia ?
însă la mine nu merge.
Mă întreb ce rost ar avea însă să ceri un brevet pentru o invenţie de acest gen, cu un dispozitiv care ar trebui să ajute la protejarea vieţii (aşa cum a subliniat dl. Pincu), dacă nu te asiguri cumva dinainte, măcar prin estimări teoretice, dacă dispozitivul este capabil, prin transferul de energie de la om spre aparat, să menţină în funcţiune un smartphone modern.
@Victor
Nici la mine nu se deschide răspunsul, dar l-am găsit altfel. Iată-l:
Răspunsul B.3
Nu este necesară prezentarea realizării fizice a invenţiei. Este suficientă depunerea documentaţiei de brevet conform ghidului „Cum înregistraţi la OSIM o cerere de brevet de invenţie” şi a răspunsului la întrebarea B.2, iar invenţia trebuie să fie corect concepută din punct de vedere tehnic şi ştiinţific De altfel în reg 20 13 din Regulamentul de aplicare a Legea 64/1991 privind brevetele de invenţie republicată în 2007 se stipulează că produsul realizat, macheta sau proiectul de execuţie, nu pot face parte din depozitul unei cereri de brevet de invenţie. Desigur însă că realizarea unui model vă poate fi utilă dacă doriţi să verificaţi viabilitatea unei soluţii.
Logica este probabil următoare: se brevetează – adică se fixeaxă prioritatea – ideii, a conceptului, a principiului.
Şi apoi: ce să facă OSIM cu aparatul?
Nu cred că lui Einstein i se puneau pe masă dispozitive perpetuum mobile, că era prea uşor să vezi cât de perpetuum sunt 😉 I se punea sub nas un dosar cu principiul şi eventual schiţele, iar examinatorul trebuia să găsească hiba.
========
Iată ce trebuie să depui la OSIM:
B.1. Ce documente sunt necesare pentru înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie ?
Răspunsul B.1.
Pentru înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie trebuie să se depună la OSIM, formularul „Cerere de brevet de invenţie”, completat în 3 ex. (îl puteţi accesa la link-ul „Formulare”) şi o documentaţie (tot în trei exemplare) care cuprinde: descrierea invenţiei, una sau mai multe revendicări, desenele la care se face referire în descriere sau revendicări (dacă acestea sunt necesare pentru înţelegerea soluţiei tehnice propuse) şi un rezumat.
PS: am fost şi eu pus odată coautor la un brevet, dar cred că asta a creat mari greutăţi celorlalti autori când am evadat din RO – cred că ăsta este cuvântul potrivit 😉
@Alex
Mersi pentru informaţiile suplimentare.
Pe mine nu m-a interesat dacă cererea de brevet a fost elaborată în conformitate cu dispoziţiile în vigoare.
Ai observat desigur fraza: „Desigur însă că realizarea unui model vă poate fi utilă dacă doriţi să verificaţi viabilitatea unei soluţii”.
Eu mă mulţumesc să aflu câte ceva despre bazele experimentale ale aplicaţiei descrise de dl. Sfartz.
Nu pot să îmi imaginez că nu a făcut nişte măsurători preliminare, folosind traductoare de pe piaţă, ale potenţialului energetic al centurii care furnizează energia primară, acea energie mecanică ce va fi transformată în una electrică, iar apoi înmagazinată şi/sau transmisă mai departe.
Cât de mare este oare această energie? Intuiţia îmi spune că ea nu va fi suficientă pentru a compensa inevitabilele pierderi din aparat şi a alimenta în permanenţă un smartphone modern. Tot intuiţia îmi spune că aparatul, dacă funcţionează în general, va fi mai scump şi mai puţin fiabil decât soluţia pe care eu am găsit-o pe web.
Sper ca dl. Sfartz în persoană, care ştie mai mult despre aparat decât noi doi, să-mi demonstreze asap că mă înşel.
Ca un inventator mai puţin naiv decât cei care vin cu idei neverificate în practică, mai puţin ştiinţifice, năstruşnice chiar ,dar patentabile (se poate patenta orice dacă nu este deja patentată de altcineva !!), eu nu mă lansez la înregistrarea unei cereri de patent dacă nu verific fezabilitatea ideii care stă la baza unei invenţii.
În cazul invenţiei: „Procedeu şi aparat pentru producerea energiei electrice”, o prima asigurare că este fezabilă mi-a dat-o existenţa pe piaţă a unui produs chinezesc, o lanternă de tip „muncă şi luminâ”, folosită de nemţi încă din WW2, şi acum patentată din nou de chinezi -ca noutate- pentru simplul fapt că i-au adăogat un acumulator tip buton de 2000 mAh. Când încarci acumulatorul pompând cu mîna timp de câteva minute, ai lumină (becuri tip led) cel puţin o jumătate de ora, şi energia acumulată se conservă peste 2 săptămâni (am verificat!)
Acum să facem un mic calcul ca să vedem dacă această invenţie este fezabilă.
Mai trebuie să menţionez că tensiunea realizată de puterea tangenţială dintro centură strânsă pe zona care oferă cursa cea mai mare din ciclul respiratoriu- poate fi enormă,(de ordinul a 200-300kg.F), fapt verificat de mine, (pe când făceam sport rupeam curele strânse pe torace,la o inspiraţie puternică!).Posibil, ca de aici să fi plecat ideia utilizării energiei ciclului respiratoriu.
Dar în realitate forţa necesară producerii curentului,la lanternele „muncă şi lumina”,nu depăşeşte 5-10kg.F
Considerăm o forţă de 5 kgF. şi o cursa de 2 cm (alungirea circonferintei centurii):
-5kgfx2cm.x 2curse=20kgf.cm/per un ciclu de repiraţie (dus-întors)
-20x16cicluri/min.=320kgf.cm./min
-320x1440miń/zi=460800 kgfcm/zi=4608kgf.m./zi=46080JX0,0003Wh/J=13,824Wh-energie.
La o tensiune de 1,55 V-a bateriilor pentru telefonia mobilă:
-13,82 Wh : 1,55=9,82 Ah=9820mAh
Teoretic este o enegie mult mai mare decât cea necesrâ încărcării complecte a unui acumulator de 2000 mAh.
Diferenţa pînâ la 9820mAh se va duce pe pierderile menţionate de Domnul Victor Manta.
În principiu ,utilitatea practică este indiscurtabila, spre deosebire de afirmaţia Domnului Manta că „utilitate practică este discutabilă”
Faptul că şi mecanismul din invenţie este o copie a lanternei chinezeşti, cu adăogarea unui emiţător de unde radio sau/şi un detector GPS, eliminâ îndoielile Domnului Manta şi asupra fiabilitaţii.
În cazul invenţiei „Procedeu şi pompă pentru circulaţia sângelui”, calculele orientative făcute au confirmat că acea pompă specială poate asigura cu uşurinţă un debit suplimentar de sânge mergând până la 2 l/minut, faţă de debitul normal de 4-4,5 l_/min al unei inimi naturale,- la doar o cursa de 6mm a pistonului dublu al pompei şi la un diametu de 100mm. al acestuia.
Creierul uman consumă a treia parte a sângelui sistolic din circulaţia sangvină, iar în cazul unei insuficiente circulatorii în acest organ este nevoie de un supliment de 0,3-0,5 l/min de sânge ,ceea ce impune o pompă cu doar 63 mm. în diametru !
Mulţumiri d-lui Sfartz pentru răspuns.
> … eu nu mă lansez la înregistrarea unei cereri de patent dacă nu verific fezabilitatea ideii care stă la baza unei invenţii.
Oare fezabilitatea ideii a fost verificată cu un prototip?
Analogia cu lanterna îşi are limitele ei. Lanterna este „alimentată” de nişte muşchi foarte puternici. Spre exemplu dinamometrele de mână din comerţ au scala gradată până la 130 Kgf.
Consumul surselor de lumină ale lanternei este determinat de caracteristicile LED-ului de culoare alba: 3 V, 20 mA. La 5 LED-uri puterea absorbită este de 0,1 A * 3 V = 0,3 Watt.
Spre comparaţie încărcarea unui smartfon cere (conform caracteristicile interfeţei USB 3.0) 0,9 A * 5 V = 4.5 Watt, adică de 15 ori mai mult decât lanterna. Energia îi este furnizată dispozitivului invenţiei d-lui Sfartz de muşchii diafragmei (+ vreo alţi 12) care sunt făcuţi să lucreze într-un regim mult mai relaxat decât cei ai mâinii/braţului, aceasta deoarece primii lucrează în permanenţă, de la naştere şi până la moarte.
Breaking News 1
Vom vedea că 5 Kgf * 2 cm ale d-lui Sfartz sunt în realitate mai degrabă 2.5 Kgf * 1 cm.
Eu am măsurat elongaţii toracice-abdominale de 2 cm între min si max, la două persoane de sexe diferite, folosind un banal metru de croitorie, pe care l-am tensionat manual. Diferenţa între minima şi maxima elongaţiilor măsurate cu metrul, la expiraţie şi inspiraţie, au fost mai uşor de măsurat, deoarece sunt date statice. Am împărţit rezultatul la 2 (probabil insuficient) deoarece subiecţii supuşi măsurătorilor (repetate) au respirat forţat în timpul măsurării. Desigur că măsurări dinamice, cu centura din invenţie, ar fi fost de preferat.
Invenţia a menţionat şi câinii ca surse de energie pentru aparat. La câinii fiicei mele rezultatul măsurătorilor a fost 0, deşi ei au participat de o manieră cooperativă la experiment. Am două explicaţii: că sunt relativ mici şi au o blană lungă şi deasă.
Folosind analogia d-lui Sfartz, o forţă de 5 Kgf pe tangenţiala la toracele uman mi se pare mare în comparaţie cu cerinţele lanternei şi puterea muşchilor mâinii, care o acţionează. De aceea am împărţit valoarea dată de dl. Sfartz la 2. Dacă dânsului nu i se pare corectă cifra, ar fi fost preferabil să prezinte rezultatele unor măsurători reale, ceea ce însă nu a făcut.
Apropo, Lordul Kelvin spunea (în rezumat) că atunci când poţi să măsori ceva despre care vorbeşti, şi exprimi rezultatul în cifre, atunci ştii ceva despre acel lucru (when you can measure what you are speaking about, and express it in numbers, you know something about it). A fost prima învăţătură de-a mea de la primul curs de măsurători din facultate.
Cele 10 Kgf * cm ale d-lui Sfartz au devenit astfel 2.5 Kgf * 1 cm = 2.5 Kgf * cm. În consecinţă rezultatul final al d-lui SP ar fi de împărţit cu 4.
> „La o tensiune de 1,55 V-a bateriilor pentru telefonia mobilă: -13,82 Wh : 1,55=9,82 Ah=9820mAh”
Interfaţa USB 3.0 prin care se încarcă bateriile smartfonurilor şi sunt menţinute acestea în funcţiune trebuie să asigure 5V, 0,9 A. Tensiunea de vârf a bateriei nu este 1,55 V, ci 4 V. Voltul în plus al interfeţei asigură compensarea pierderilor în electronica de încărcare şi protecţie a bateriilor. Rezultă astfel încă un factor de corecţie al rezultatelor d-lui Sfartz, de 1/3.
Breaking News 2
Factorul general de corecţie a rezultatului dl. Sfartz a devenit 1/4 * 1/3 = 1/12.
Astfel capacitatea de încărcare pe timp de 24 ore a aparatului ajunge de la 9820 mAh, calculaţi de dl. Sfartz, la cam 818 mAh. Nu am luat in consideraţie inevitabilele pierderi din partea mecanică, ceea ce ar deteriora în plus rezultatul.
Capacitatea unui acumulator de smartfon (phablet = phone tablet, cazul defavorabil) este de 3000 mAh. Ar rezulta că încărcarea la vârf a bateriei smartfonului cu dispozitivul din invenţie ar dura cam 3,5 zile. Să porţi dispozitivul 3,5 zile pentru a încărca la vârf un smartfon pare exagerat ca timp şi incomod dpdv ergonomic.
Şi mai defavorabil este că un smartfon ce are bateria la limita de jos a funcţionarii (worst case), trebuie să fie utilizabil imediat după punerea centurii şi conectarea ei la smartfon. Smartfonul nu va funcţiona un timp cat de cat acceptabil, deoarece bateriile smartfonului se vor descărca mai repede decât vor fi ele încărcate, iar energia furnizată de invenţie nu va putea menţine smartfonul în funcţiune. După ce bateriile s-au descărcat sub o anumită limită, circuitele de protecţie vor deconecta de regulă bateria de la smartfon şi acesta va trebui să aştepte până când bateria s-a încărcat suficient pentru a fi reconectată şi smartfonul repornit.
Reamintesc că bateriile de rezervă din comerţ (90 lei, 4 zile de cam 10 ore de rezervă de funcţionare pe zi), pe care le-am găsit rapid înainte pe webul românesc, sunt imediat utilizabile, după încărcarea lor de la reţea (un timp estimat la o oră).
http://www.emag.ro/acumulator-extern-a-13000-mah-black-blue-pbm13-bl/pd/D9ZJMMBBM/
Nu am nici o legătură cu acest business; este doar un exemplu printre altele.
Apreciez că ele sunt mai ieftine decât ar fi dispozitivul invenţiei şi sunt mai fiabile decât acesta prin lipsa pieselor în mişcare.
>În principiu ,utilitatea practică este indiscurtabila, spre deosebire de afirmaţia Domnului Manta că „utilitate practică este discutabilă”
Prin prisma celor prezentate de mine această afirmaţie a d-lui Sfartz rămâne discutabilă 🙂
Mulţumesc Domnului Manta, pentru atâta muncă şi oboseală, ca să poată demonstra cu atât efort că afirmaţia Domniei sale, precum că „utilitatea practică ar fi discutabilă” – este adevâratâ !
Nu aţi ţinut seama de următoarele aspecte:
– centura cu aparatul se pune (are curele cu reglare pe poziţie) în locul unde elongatia este maximă pentru persoană respectivă
– lanterna „muncă şi lumina”, se încarcă 1 minut şi funcţionează o ora !
– localizarea prin GPS se face cu unde radio, impulsurile de emisie durează cam 20 milisecunde în fiecare secundă, deci se consumă energie în doar 1/50 din timpul curent de emisie.
– aparatul are ca funcţie principala localizarea prin „bip”uri, şi nu neapărat prin convorbiri sau transmitere de imagini.
Invenţia a fost clasificată la Saloanele de invenţie în grupa „salvarea omului”, şi nu la telecomunicaţii.
Sunt convins că dacă ar fi fost vorba de susţinerea de către Domnia Voastră a acestei invenţii (neomologată, nerealizată, nepatentata încă), aţi fi reuşit mai bine decât mine să demonstraţi că funcţionează perfect!
Oricum, Va mulţumesc pentru efort, şi Mulţumesc în mod deosebit partea femenina din familie pe care aţi implicat-o în experiment (pentru care am un respect şi o stimă deosebită, am văzut o fotografie cu ele şi, sincer, Va invidiez pentru această triplâ bogăţie !!).
Indiferent de opiniile pro sau contra, invenţia este copilul meu şi o să-l apăr până în pânzele albe, că aşa sunt toţi cei care scornesc ceva !
@Sfartz Pincu
Înţeleg că un model, un prototip funcţional, nu aveţi încă. Corect?
Aspectele de care nu a ţinut cont V. Manta şi pe care le-aţi enumerat: fac ele ca estimările numerice pe care le-aţi făcut să rămână încă valabile? Eu, nefiind specialist, nu pot să judec, în orice caz nu rapid şi nu fără efort.
> indiferent de opiniile pro sau contra, invenţia este copilul meu şi o să-l apăr până în pânzele albe…
Aici nu este vorba de simple opinii, ci de fapte, respectiv estimări mumerice – în lipsă de prototip. Iar faptele contează! Sau nu contează?
Dar dacă e vorba de „până în pânzele albe”, argumentele nu contează şi sunt inutile…
Argumentele contează ! Şi le-am expus, în limite minime necesare, pentru a face ca o invenţie să merite să i se facă un prototip, că un sistem de cercetare de pe lângă o industrie specifică să execute un prototip, să se facă modele succesive şi din ce în ce mai bune şi mai fiabile, într-un cuvânt, aşa cum se spune în definiţia unui patent: ” prezentarea trebuie să ofere un număr de date suficiente- pentru ca un executant să poată proiecta şi executa un prototip.
Nimeni nu cere ca în prezentarea unei idei de invenţie să se dea un PROIECT DE EXECUŢIE ! Nu are rost acum să despicăm firul în patru, putem să credem că comisiile de experţi de pe lângă saloanele de invenţii nu sunt formate din ageamii şi nu acordă medalii de aur de dragul cuiva – doar pentru că se numeşte Sfartz, sau Manta!
Pe lângă argumente de ordin general – la nivel de schiţâ, siguranţa mea că invenţia este valida se bazează şi pe cunostiinte specifice accesibile doar unui specialist în materie, şi pe care nu are sens să le dezvoltăm în cadrul unei reviste de altă specialitate. Dacă ţineţi neapărat, pot să Va spun, doar ca un exemplu, că există nişte posibilităţi mai ascunse unui observator dinafara specializarii pe un domeniu specific, cum ar fi „efectul vaselor cu pereţi subţiri” din teoria şi calculul la rezistenţă a vaselor sub presiune.
Nu i-am cerut Domnului Manta să se lanseze intr-o analiză detailată, am vrut doar să nu se exprime împotriva părerii unei comisii internaţionale de experţi în materie.
Dacă Dvs., Domnule Alex. Leibovici, sunteti curios şi vreţi să ştiţi cam la ce ordin de mărime a forţei se poate conta la o centură de acţionare a aparatului din cererea de patent pentru invenţia respectivă, o să va satisfac cu plâcere această curiozitate, repetând o afirmaţie de mai sus, care a trecut neobservată, şi anume că orice om poate rupe o curea strânsă pe piept. De ce? Să luăm în considerare o centură lată de 5cm. de exemplu, şi să presupunem că putem exercita o presiune locală (p) pe interiorul acestei centuri de doar 0,5 kg/cm.p.
Formula de calcul pentru tensiunea din pereţii unui cilindru (vas sub presiune- în cureaî n cazul nostru) este
pxD=2xtxs,
în care: D-un diametru mediu al omului în zona de plasare a curelei, t-tensiunea specifică pe un centimetru pătrat din secţiunea curelei, s-grosimea curelei (în cm.). În cazul că în mediu onsideram: D=30cm., s=0,3cm (3mm), tensiunea tangenţială în curea (t), ar fi de 25kg.f. pe un centimetru lăţime din curea şi la o lăţime de 5 cm a curelei, de 125kg.f. ! Se compară cu ipoteza domnului Manta de 2,5 kg-forţă din centură, care operează ca baza pentru lucrul mecanic care se poate obţine. ?
Eu nu am nicio reţinere să întru în discuţii şi dispute-când sunt corecte ca intenţie, dar este normal să mă supere îndoieli exprimate, cum se spune mai popular-„În baschalie”, sau la un nivel ceva mai intelectual „cu nuanţă malefică”.
@Sfartz Pincu
1. Deci aţi confirmat că un model/prototip funcţional nu există. În acest caz dicuţiile şi calculele de fezabilitate sunt perfect legitime.
> Domnul Manta … să nu se exprime împotriva părerii unei comisii internaţionale de experţi în materie.
– cât timp au putut să consacre experţii internaţionali invenţiei dv., una din 700 acceptate, să facă nişte calcule de plauzibilitate ca cele pe care le-aţi prezentat aici (şi le-a pus la îndoială V.M.)?
– dar au ţinut experţii internaţionali cont de „posibilităţile ascunse” şi accesibile numai celor iniţiaţi privitoare la „efectul vaselor cu pereţi subţiri”?
2. V-am întrebat dacă aspectele de care ziceţi că nu a ţinut cont V. Manta şi pe care le-aţi enumerat – fac ele ca estimările numerice pe care le-aţi făcut dv. să rămână încă valabile.
V. Manta a argumentat că 5 Kgf * 2 cm ai dv. sunt mai degrabă 2.5 Kgf * 1 cm (adică un factor de 1/4)
Răspunsul dv. este că la o adică un om poate face şi 125 Kgf. Se poate, dar centura urma să fie utilizată nu pentru o inspiraţie unică după care omul să trebuiască să fie trezit din leşin (glumesc, desigur), ci la respiraţii normale de 10 pe minut timp de multe minute. Nu aţi argumentat că valoarea 2.5 Kgf * 1 cm este greşită.
A mai vorbit V. Manta de un factor 1/3, dar n-aţi comentat…
Însă, cum am spus, dacă spuneţi că o să vă apăraţi „copilul” „până în pânzele albe”, atunci argumentele lui şi întrbările mele nu contează şi sunt doar pierdere de vreme şi surse de enervare pentru toată lumea, inclusiv pentru dv.
Deci eu spun Pass!
Şi eu mulţumesc pentru raspuns.
>Nu aţi ţinut seama de următoarele aspecte:
> – centura cu aparatul se pune (are curele cu reglare pe poziţie) în locul unde elongatia este maximă pentru persoană respectivă
Greşiţi, am tinut seama când am măsurat.
> – lanterna „muncă şi lumina”, se încarcă 1 minut şi funcţionează o ora !
Mi-aţi mai spus. V-am socotit că lanterna consumă o energie de 15 ori mai mică decât telefonul şi am afirmat că este alimentată de muşchi mult mai puternici. In plus lungimea drumului mecanic este de cel putin 5 ori mai mare la lanternă decât la centură.
> – localizarea prin GPS se face cu unde radio, impulsurile de emisie durează cam 20 milisecunde în fiecare secundă, deci se consumă energie în doar 1/50 din timpul curent de emisie.
Aţi sărit la o altă categorie de consumatori. Eu am ales de pe posterul dv. «communication with people», iar dv. aţi acceptat, de exemplu făcând un calcul (greşit) pentru alimentarea telefoanelor mobile («La o tensiune de 1,55 V-a bateriilor pentru telefonia mobilă: …»). Mai înainte aţi vorbit despre o persoană care nu mai putea comunica folosind invenţia, deoarece nu mai respira, şi a înţeles astfel cel cu care vorbea evenimentul tragic.
> – aparatul are ca funcţie principala localizarea prin „bip”uri, şi nu neapărat prin convorbiri sau transmitere de imagini
Descrierea invenţiei, cea în limba rusă, nu spune aşa ceva. Este specificat explicit “для комуникаций”, adică pentru comunicaţii. Invenţia nr. 54.
http://www.innovexpo.ru/index3.php?RUB=02&YR=16
> Invenţia a fost clasificată la Saloanele de invenţie în grupa „salvarea omului”, şi nu la telecomunicaţii.
Tehnicile de comunicaţie pot duce şi ele la salvarea oamenilor. Nu este nici o contradicţie.
Referitor la răspunsurile dv. către Alex, pe aceeaşi temă.
> … o să va satisfac cu plâcere această curiozitate, repetând o afirmaţie de mai sus, care a trecut neobservată, şi anume că orice om poate rupe o curea strânsă pe piept.
Nu a trecut neobservată de mine, dar nu am comentat, deoarece nu este relevantă.
Spre ştiinţă afirm că ceea ce scrieţi nu este adevărat, din cauza lui « orice om ». Cum îmi face plăcere să experimentez, am încercat azi să fac ceea ce spuneţi, şi nu am reuşit. Am strâns peste piept o curea, din ce în ce mai mult, până la durere, dar nici măcar nu a scârţâit la inspiraţie. Desigur că există oameni care pot face acest lucru.
Aţi indicat prin acest experiment ceva despre muşchii pectorali, pe când respiraţia este determinată, în principal, de muşchii diafragmei. De unde lipsa de relevanţă. Prin urmare aţi procedat corect că nu aţi luat o valoare apropiată de ruperea curelei, cea de 125 Kgf, ci una cu mult mai mică.
>Nu i-am cerut Domnului Manta să se lanseze intr-o analiză detailată, am vrut doar să nu se exprime împotriva părerii unei comisii internaţionale de experţi în materie.
Nu v-am reproşat că mi-aş fi pierdut timpul. Am făcut-o din interes ştiinţifico-tehnic. Experţii s-au exprimat pe baza existenţei unei cereri de brevet la OSIM (Заявка на патент …). Cred că pe ei i-a interesat originalitatea ideii (la care subscriu!) şi nu realizabilitatea ei.
Nu aţi răspuns la întrebarea mea, şi nici a lui Alex, dacă aţi verificat fezabilitatea aparatului pe un prototip. Am toate motivele să cred că nu aţi făcut-o.
Dintre cei 3 parametri de intrare în calculele dv., aţi acceptat în mod implicit corecţia făcută de mine a doi dintre ei, unul redus la 1/2, iar celălat la 1/3. Era greu să nu o faceţi, deoarece la unul am ajuns prin niscaiva măsurători proprii, iar celălalt rezulta din datele interfeţei USB 3.0. Am luat deci factorul cel mai « convenabil » pentru invenţia dv., si am redus forţa de 5 Kgf la 2,5 Kgf.
> Eu nu am nicio reţinere să întru în discuţii şi dispute-când sunt corecte ca intenţie, dar este normal să mă supere îndoieli exprimate, cum se spune mai popular-„În baschalie”, sau la un nivel ceva mai intelectual „cu nuanţă malefică”.
Vă rog să precizaţi unde au fost băşcălie sau nuanţe malefice în cele scrise de mine.
Cum dispozitivul dv., ziceţi acum, are ca rol principal localizarea prin GPS, dar nu are decât un rol de alimentator (îi lipseşte un modul GPS în interior), m-am uitat rapid ce ar putea alimenta. Am găsit un aparat, care pare foarte interesant şi are preţuri rezonabile:
http://www.amazon.com/dp/B01EDWGE5U?psc=1
Poate fi încărcat prin USB. Viaţa bateriei în standby este de 6 zile…
> Indiferent de opiniile pro sau contra, invenţia este copilul meu şi o să-l apăr până în pânzele albe, că aşa sunt toţi cei care scornesc ceva !
Subscriu la răspunsul lui Alex: Dar dacă e vorba de „până în pânzele albe”, argumentele nu contează şi sunt inutile… .
@ Alex. Leibovici,
(implicit şi Domnul Victor Manta)!
Domnul Manta poate să va confirme,fiind practician şi nu teoretician,ca Dvs., că un specialist,expert intro materie,nu are nevoie de mult timp, pentru a vedea,”esenţa” unei probleme,şi eventual când se cere,să dea şi o soluţie !
De câte ori eram chemat pentru o problema din aria mea de cunostiinte teoretice şi practice,am „văzut” imediat şi am dat pe loc soluţia.Şi au fost sute de astfel de probleme.
Şi un expert chemat să analizeze inovările, nu are nevoie mai mult de câteva minute,pentru a decide,şi în special,pentru a alege! Nu uitaţi,că cele 700 de inventii,erau pe 38 de domenii de specialitate,deci un expert,nu avea de selcţionat,în mediu decât din aprox. 20 invenţii/specialitate !
Dvs. credeţi, că eu nu am văzut,toate aspectele plus şi minus, dintro „găselniţă” ?
Le-am văzut,şi sunt cu mult mai multe decât cele câteva observate de Domnul Manta şi Dvs. !! Dar ştiu, că eu nu sunt decât iniţiatorul,cel cu ideia. Ca să comparăm „viaţa” unei invenţii, cu ciclul profesional de realizare a unei idei, ea (invenţia),trebuie sâ treaca exact prin întregul ciclu profesional de faze,şi anumə: ideie-studiu teoretic-studiu de fezbilitate-proiect tehnic-proiect de execuţie-prototip-omologare-avizare-lansare în producţie ! Aşa că nu mai continui,să dezbat detalii. Important este pentru mine,să se găsească un realizator,dispus să preia şi să finanţeze întregul ciclu pomenit mai sus. De aceea,există mii de invenţii,care stau în arhive,şi aşteaptă,aşteaptă până,la „sfântul aşteaptă”, să le vină rândul.
Ştiţi,cât costă realizarea unui prototip? De mii,zeci de mii de ori mai mult,decât acelaşi produs de serie.
Există câi de simplificare,câ de exemplu,pentru o pompă de sânge- ea poate fi simulată în exterior,în modul cel mai banal,cu apă sau o saramură. Costă mai puţin,şi este fără riscurile,de a implică sănătatea unei persoane.
Domeniul de aplicare a unei invenţii,nu este neapărat cel din prima descriere.Acest domeniu,poate fi şi îngustat,dar şi lărgit,în funcţie, de rezultatele obţinute pe un prototip! Să nu avem nevoie de vreo invenţie de a mea !
@Sfatz Pincu
> Dvs. credeţi, că eu nu am văzut,toate aspectele plus şi minus, dintro „găselniţă” ?
Am avut impresia că unele dintre justificările dv. au venit deoarece v-am întrebat, şi că v-aţi gândit abia atunci la răspunsuri.
> Le-am văzut,şi sunt cu mult mai multe decât cele câteva observate de Domnul Manta şi Dvs. !!
Dar oare de unde ştiţi ce altceva am mai observat eu?
> Aşa că nu mai continui,să dezbat detalii.
Unele aşa zise detalii pot să compromită de la început şansele de realizare ale unei invenţii. De exemplu lucrurile pot fi compromise de o energie insuficientă provenită de la « sursă », care nu permite alimentarea aparatelor «consumatoare».
Desigur că, aşa cum scrieţi: «Acest domeniu (de aplicabilitate – vm) poate fi şi îngustat». Atunci riscaţi însă ca o cercetare de piaţă să arate repede că nu aveţi destui «clienţi», adică să constataţi că invenţia nu este necesară.
> Ştiţi,cât costă realizarea unui prototip?
Mult. De aceea multe eforturi, urmate de eventuale dezamăgiri, pot fi evitate prin realizarea simplificată a unei părţi mai puţin scumpe, dar esenţiale, precum a cordonului, la care se ataşează nişte sensori de forţă. În acest fel se poate afla cam pe câtă energie se poate conta la intrarea în aparat.
> De aceea,există mii de invenţii,care stau în arhive,şi aşteaptă,aşteaptă până,la „sfântul aşteaptă”, să le vină rândul.
Poate că invenţiile aşteapă şi deoarece nu se poate vedea la ce sunt bune, sau că se poate vedea faptul că promit prea mule lucruri. Oricum ar fi, mult succes în continuare!
Se vede că Vâ pricepeţi! Întradevâr nu este necesară o executare imediată a unui prototip !
Întâi este necesară o verificare-că merge! Am verificat cu lanterna „muncă şi lumina”,cu acumulatorul descărcat complect, şi cu o reîncărcare-cu curse scurte,de 1cm.,tiomp de 2 minute,Şi s-a încărcat !
Recent am aflat de apariţia motorului electric linear,care produce curent şi la deplasări scurte ale miezului, puterea lui depinzând strict de doi parametri-1.puterea magneţilor permanenţi,şi 2.cursa. Avantaj-nu necesită nici un mecanism de amplificare!
La fel aş propune acelui care este interesat să fabrice pompe pentru compensarea insuficienţei circulstorii,să încerce pompa pe exteriorul abdomenului(dacă respiraţia este de tip abdominală, sau toracico-abdominală-ceva mai sus),-pentru a calibra arcul de revenire la poziţia iniţială, si a debitelor,-pe apă,sau o saramurâ cu densitate identică cu a sângelui.
Şi este ştiut că de exemplu Ford,cumpără orice invenţie,privitoare la automobile,dar le stochează în arhiva lor !
Imipare rău,că nimeni nu a comentat ceva,despre pompa de sânge, şi mecanismul de transformare a mişcării lineare-în mişcare de rotaţie continuă.Oricum,mulţumesc pentru discuţie !
@Sfatz Pincu
>Întâi este necesară o verificare-că merge!
Iată-vă în sfârşit de acord că o testare prealabilă ar fi fost necesară.
>Am verificat cu lanterna „muncă şi lumina”,cu acumulatorul descărcat complect, şi cu o reîncărcare-cu curse scurte,de 1cm.,tiomp de 2 minute,Şi s-a încărcat !
Deci aţi făcut o testare indirectă, nu cu o centură care serveşte la măsurarea directă a forţei tangenţiale, care permite apoi un calcul al energiei produse de invenţie.
V-am mai scris că metoda dv. indirectă nu demonstrează mare lucru. „Şi s-a încărcat” semnifică faptul că LED-urile lanternei s-au luminat. Nu ne-aţi spus cât timp au emis lumină. Nu aven nici alte date. Faptul că LED-urile lanternei consumă estimativ de 15 (!) ori mai puţină energie decât este necesar pentru un telefon portabil(pe care l-aţi inclus în descrierea invenţiei ca pe un aparat ce poate fi alimentat) nu pare să vă deranjeze.
>Recent am aflat de apariţia motorului electric linear, …
Desigur că vorbiţi despre un generator (!) electric linear, pe care îl ştim, de altfel, de pe băncile şcolii. Acolo ni se demontra apariţia unei tensiuni electrice la bornele unui solenoid, în interiorul căruia se deplasa un magnet permanent.
„The simplest type of linear alternator is the Faraday Flashlight.”
https://en.wikipedia.org/wiki/Linear_alternator
Ca să vezi, exemplul cel mai simplu de aplicare a principiului este chiar o lanternă (care era scuturată în mână).
> Şi este ştiut că de exemplu Ford,cumpără orice invenţie,privitoare la automobile,dar le stochează în arhiva lor !
Este cunoscut că istoriile despre marile firme care ar cumpăra brevete pentru a împiedeca folosirea acestora sunt poveşti. Avantajul economic de a fi primul pe piaţă cu rezultatul unei invenţii valoroase, care aduce rapid profituri substanţiale, conjugat cu concurenţa puternică între firme, împiedică acest gen de comportare păguboasă. Acest reproş fără de temei adus capitalismului (care ştiu că nu vă este pe plac) l-am auzit tot pe băncile şcolii, sub Dej.
Îmi pare rău că nu am comentat ceva despre pompa dv. de sânge, dar acesta este un domeniu în care mă declar incompetent.
Am scris clar,ca acumulatorul s-a incarcat,nu ca -ledurile s-au aprins- !
Atatea comentarii, cand era suficient sa Va uitati la :
https://www.bizoo.ro/firma/neramo/vanzare/15026032/lanterna-cu-dinam-btu1w
un produs care in doar 5 minute de actionare ,gen munca si lumina,incarca un acumulatot de 1000mAh la 3,8 V. !
cu doua acumulatoare, si o munca de 10 minute,se pot asigura cei 2000mAh,necesari telefoniei mobile,deci aparatul este feyabil si fiabil.
>Am scris clar,ca acumulatorul s-a incarcat,nu ca -ledurile s-au aprins- !
Înainte aţi scris: „Am verificat cu lanterna „muncă şi lumina”,cu acumulatorul descărcat complect, şi cu o reîncărcare-cu curse scurte,de 1cm.,tiomp de 2 minute,Şi s-a încărcat !”.
Să rămânem deci la lanterna dv., cea cu mai multe LED-uri, şi care v-a inspirat.
Cum aţi stabilit că acumulatorul era complet descărcat? Întreb deoarece circuităria electronică ar fi fost de aşteptat să preîntâmpine acest lucru.
Cum aţi stabilit că acumulatorul s-a încărcat, şi în special cât de mult, cu curse de 1 cm, timp de 2 min?
Repet că folosiţi în mod eronat o lanternă ca referinţă, pentru a evita realizarea centurii toracico-abdominală de măsurare a forţelor generate de respiraţie, singura care ar fi direct legată de invenţia dv. şi ar da informaţii relevante.
Lanternele sunt ceva diferit, o cu totul altă mâncare de peşte, în special datorită faptului că sunt acţionate în mod diferit.
În modul banal,ţinând lanterna cu contactul apâsat,până nu mai luminează deloc -Este descărcat acumulatorul?. Şi la fel de banal este că după câteva zeci de secunde de acţionare,să măsori timpul cât lanternă luminează !
Priviţi ce curse scurte,de ordinul a 1-1,5cm,practică aceste lanterne,care funcţioneazâ:
http://edukid.ro/jucarii/lanterna-cu-dinam-meade-instruments/
http://www.clubafaceri.ro/30308/lanterna-cu-dinam-si-led-uri,-fara-baterii-624601.html
Şi acumulatori de lanternă ,capabili să susţină o telefonie mobilă,se găsesc deja pe piaţă-fabricate de Panasonic,cu 3400 mAh, la 3,8 V., vezi:
http://www.easylight.ro/blog/cei-mai-buni-acumulatori-pentru-lanterne-18650 acumul.panasonic
Dvs. ocoliţi un fapt,pe care sigur că-l ştiţi,şi nu vreţi să-l recunoaşteţi, pentrucă,nu v-ar da satisfacţia că,cu orice preţ, de a demonstra că „nu merge”,şi anume,-că intro situaţie extremală,un om are destul timp,să inacarce(dacă e nevoie)-şi vreme mai îndelungată decât câteva minute necesare-ca fiind MINIM necesare !
Şi fiindcă nu v-a interesat invenţia unui mecanism special de transformare a unei mişcări rectilinii alternative, în mişcare de rotaţie (e prezentat-mai sus), nu aveţi cum să ştiţi, că l-am inventat-exact pentru această centură de produs curent,cu ajutorul ciclului respirator !!
Spre deosebire de mecanismele din lanternele cu mâner oscilant,existente pe piaţă,care produc curent la mişcarea activă pe sensul „dus” (nu şi pe -cursa de „întors”,care ar insemna o rotaţie, cu sens inversat),mecanismul din invenţie,realizează o rotaţie în acelaşi sens,pentru oscilaţia de acţionare şi pe „dus” şi pe „întors” ! Nu este vina mea,că nefiind de specialitate mecanic, nu aţi înţeles modul de funcţionare a acelui mecanism.
@Sfartz Pincu
Am făcut ipoteza într-un comentariu că dv. determinaţi starea de încărcare sau descărcare a acumulatorului după cum LED-urile luminează sau nu. Mi-aţi răspuns: „Am scris clar,ca acumulatorul s-a incarcat,nu ca -ledurile s-au aprins- !”.
Drept care v-am întrebat cum aţi determinat starea de încărcare. Mi-aţi răspuns: „Şi la fel de banal este că după câteva zeci de secunde de acţionare,să măsori timpul cât lanternă luminează !”.
Sper că în acest fel veţi înţelege de ce este atât de dificil dialogul cu dv. şi de ce nu trebuie să daţi vina pe alţii pentru aceasta. Un exemplu apare în ultimul dv. comentariu: „… nu vreţi să-l recunoaşteţi, pentrucă,nu v-ar da satisfacţia că,cu orice preţ,…” etc.
Văd că continuaţi să studiaţi acumulatorii şi lanternele de pe piaţă, în loc să vă concentraţi atenţia asupra subiectului discuţiei noastre, şi anume măsurarea cantităţii de energie care stă la dispoziţie prin folosirea mecanismului de respiraţie al oamenilor şi animalelor, care este însăşi esenţa invenţiei dv.
Cred că acum înţeleg ce a însemnat afirmaţia dv. că pentru copilul dv., adică invenţia, veţi merge până în pânzele albe. Vă doresc o călătorie plăcută, deoarece eu nu am de gând să vă însoţesc până acolo!
Constat că iarăşi încercaţi, fără succes, să ghiciţi ce ştiu eu şi ce nu. Iată un exemplu:
> Nu este vina mea,că nefiind de specialitate mecanic, nu aţi înţeles modul de funcţionare a acelui mecanism (este vorba despre o altă invenţie prezentată de dv. la Moscova – vm).
Am văzut imediat un coeficient 2 pus în calcule şi nu l-am comentat, deoarece am bănuit de unde vine.
Într-adevăr nu este vina dv. că nu sunteţi Mafalda. Nu este nevoie să vă faceţi probleme, deoarece am văzut cu zeci de ani în urmă mecanisme care fac *în principiu* ceva asemănător, şi anume încarcă arcul indiferent în ce sens se roteşte masa oscilantă a unui ceas mecanic automatic.
Îmi amintesc din spusele unor specialişti elveţieni în ceasuri că invenţia a fost brevetată prin anii 30 ai secolului trecut şi îi aparţinea bunecunoscutei firme elveţiene Rolex. Între timp invenţia a căzut în domeniul public şi poate fi întâlnită în cam orice ceas mecanic automatic.
@ Victor Manta
Dacă comentariul de mai sus este făcut numai de Dvs. (fără un sprijin de solidaritate,care bifeaza la degetul in jos,simultan cu Domnia Voastra), atunci-prietenul Dvs. a scăpat de ruşinea afirmaţiilor „GRATUITE”, tipice celor care afirmă că ştiu totul. Măcar cunoaşteţi cum funcţionează un ceas mecanic ? Dacă nu,de ce vreţi să daţi impresia unui Mafalda,şi încă criticând maliţios,de pe poziţia unui profesor,o invenţie pe care evident că nu aţi înţeles-o ?
Va trimit o schemă a unui ceas mecanic,poate că „în al doisprezecelea ceas”-o să înţelegeţi ceva din ceeace au înţeles experţii din comisia internationala,a unui Salon de invenţii. http://www.universalinternetlibrary.ru/book/54968/chitat_knigu.shtml
De unde se vede,(dacă veţi înţelege însfârşit ceva despre mecanică!), că încărcarea unui arc motor de ceas,se face NUMAI pe sensul „ÎNAINTE”-de rotaţie al butonului de încărcare-,mişcarea „înapoi” fiind o cursa în gol.! Aşa cum îi stă bine unui simplu „mecanism cu clichet”,acela descoperit în anii 30,ai secolului 19 !
Şi deci,nu aţi înţeles nicio „iotă”,din invenţia pe care o criticaţi cu atâta „competenţă”. Ca să Vâ luminez asupra mecanismului din invenţie,o să Vaâ spun,şi trebuie să mă credeţi „pe cuvânt”,că mecanismul din invenţie, permite rotirea unui ax întrun singur sens,în timp ce acţionarea se face în ambele sensuri, si ca este o formâ nouâ de mecanism pentru aceasta funcţie !
@Sfartz Pincu
> Dacă comentariul de mai sus este făcut numai de Dvs. (fără un sprijin de solidaritate,care bifeaza la degetul in jos,simultan cu Domnia Voastra), atunci-prietenul Dvs. a scăpat de ruşinea afirmaţiilor „GRATUITE”, tipice celor care afirmă că ştiu totul.
Eu înţeleg că insinuaţi că cineva (şi cum aţi vorbit de „duet”, îl arătaţi cu degetul pe Alex) ar fi contribuit la comentariul meu. Aţi observat oare că numele meu apare în comentarii în verde, ceea ce semnifică faptul că au postez direct, fără să trec prin moderator? Banuiesc că nu aţi observat, sau că dacă aţi observat, că nu aţi tras concluziile ce se impuneau.
>Dacă nu,de ce vreţi să daţi impresia unui Mafalda,şi încă criticând maliţios,de pe poziţia unui profesor,o invenţie pe care evident că nu aţi înţeles-o ?
Eu nu am criticat această invenţie a dv., pe care nici nu am citit-o. Am răspuns doar la o interpelare de a dv., care îmi reproşa că nu i-am acordat atenţia cuvenită, la care v-am răspuns că în mare ideea îmi este cunoscută.
>De unde se vede, … , că încărcarea unui arc motor de ceas,se face NUMAI pe sensul „ÎNAINTE”-de rotaţie al butonului de încărcare-,mişcarea „înapoi” fiind o cursa în gol.!
Acest lucru banal este adevărat, dar nu are nici o legătură cu ceea ce am scris eu. Mă citez: „… am văzut cu zeci de ani în urmă mecanisme care fac *în principiu* ceva asemănător, şi anume încarcă arcul indiferent în ce sens se roteşte masa oscilantă a unui ceas mecanic automatiĉ”.
Se vede că eu nu vorbesc despre încărcarea manuală, prin coroană, a ceasurilor cu întoarcere manuală, ci despre cea efectuată de masa oscilantă din ceasurile automatice. De ce sunteţi oare atât de neatent?
Pentru ca să nu reveniţi la această informaţie tehnică, o completez acum cu o referinţă.
Les inverseurs automatiques
La masse oscillante d’une montre à remontage automatique susceptible de tourner de plus de 360 degrés, donc sans limitation (rotor), provoque généralement le remontage automatique de la montre „dans les deux sens”.
C’est en intercalant entre la masse oscillante et le rouage réducteur un dispositif mécanique nommé ” inverseur ” que le rotor peut opérer le remontage automatique, quel que soit le sens de rotation de la masse oscillante.
http://www.horlogerie-suisse.com/technique/les-complications/les-inverseurs-automatiques
Traducere liberă: Inversorii automatici
Masa oscilantă a unui ceas cu întoarcere automată (rotorul) se poate roti mai mult de 360 de grade, deci fără limită. Ea produce de obicei întoarcerea automată a ceasului „în ambele sensuri” de rotaţie.
Prin interpunerea între masa oscilantă și mecanismul de reducere a unui dispozitiv mecanic numit „inversor”, rotorul poate efectua întoarcerea automată, indiferent de direcția de rotație a masei oscilante.
>Ca să Vâ luminez asupra mecanismului din invenţie,o să Vaâ spun,şi trebuie să mă credeţi „pe cuvânt”,că mecanismul din invenţie, permite rotirea unui ax întrun singur sens,în timp ce acţionarea se face în ambele sensuri, si ca este o formâ nouâ de mecanism pentru aceasta funcţie !
Se vede de mai sus că nu era nevoie să mă luminaţi şi că nu existau motive să vă cred, sau nu, „pe cuvânt”. Am înţeles de la început ce face invenţia dv., şi nu m-am mirat, deoarece cunosc de multa vreme din orologerie un mecanism cu o funcţie asemănătoare.
>De unde se vede,(dacă veţi înţelege însfârşit ceva despre mecanică!)…
Paranteza sună vexant. Îi atacaţi într-un mod nepotrivit pe alţii, dar vă plângeţi în permanenţă că dv. sunteţi cel care nu este tratat corect, că există un complot împotriva dv., că unii dintre comentatori vă scriu sub numele altora, etc.
Ar fi fost mai util să-mi puneţi întrebări înainte să începeţi să mă „luminaţi”, dar dv., aşa cum v-a scris Alex, faceţi cu reputaţia dv. ceea ce doriţi.
Asta este metoda Dvs. „dialectica” de a combate-(totdeauna-ultimul cuvânt ! ): eu vorbeam despre un mecanism de transformare a mişcărilor RECTILINII alternative,Dvs. veniţi cu oscilatorul unui ceas,care execută o mişcare de ROTAŢIE alternativă, (i se spune şi:” balansor”),pe care o transformă tot în mişcare de ROTAŢIE ! Să ne oprim aici,se vede că insistaţi pe cunostiintele Dvs.- de mecanică, deşi sunteţi de altâ specializare!
În ceeace priveşte solidaritatea Dvs. cu Alex. o găsesc normală: şi buni prieteni,şi ELVEŢIENI! Eu am avut impresia că m-am împrietenit cu Alex. dar iluzia a durat, până ce aţi apărut Dvs. pe ACUM.Am dat dovadă de o sensibilitate stupidă şi neavenită ! Îmi cer scuze.
@Sfartz Pincu
> … eu vorbeam despre un mecanism de transformare a mişcărilor RECTILINII alternative, …
Aşa am înţeles şi eu, un mecanism de transformare a unei mişcări rectilinii dus-întors într-o mişcare de rotaţie într-un singur sens, pentru a roti corect alternatorul din invenţie. Cine cunoaşte, de exemplu, partea electrică a automobilului, ştie că alternatorul este rotit într-un singur sens.
≥… Dvs. veniţi cu oscilatorul unui ceas,care execută o mişcare de ROTAŢIE alternativă, (i se spune şi:” balansor”),pe care o transformă tot în mişcare de ROTAŢIE !
Iarăşi greşiţi, iarăşi vorbiţi despre altceva. Eu *nu* am vorbit despre „oscilatorul unui ceas” mecanic, care este un consumator de energie, ci despre arcul din butoi (barillet), cel care este încărcat de purtătorul ceasului fie prin coroană, fie prin mişcarea masei oscilante, aceasta în cazul ceasurilor automatice. Inversorul de sens de rotaţie este situat între masa oscilantă şi butoi, deoarece butoiul la încărcare trebuie rotit într-un singur sens, cel prin care se strânge arcul.
> Să ne oprim aici,se vede că insistaţi pe cunostiintele Dvs.- de mecanică, deşi sunteţi de altâ specializare!
Scopul meu a fost, şi în acest comentariu, şi în cele dinainte, să arăt unele nepotriviri în afirmaţiile dv., care ar putea înduce în eroare cititori neavizaţi. Eu vorbesc despre ceea ce ştiu, bazat pe o viaţă profesională lungă şi în domenii foarte diverse.
>În ceeace priveşte solidaritatea Dvs. cu Alex. o găsesc normală: şi buni prieteni,şi ELVEŢIENI!
Iarăşi încercaţi să pescuiţi informaţii, într-un mod cumva naiv.
>Asta este metoda Dvs. „dialectica” de a combate-(totdeauna-ultimul cuvânt ! …
Eu intervin atunci când cred că pot afla, sau contribui, cu ceva util.
>Eu am avut impresia că m-am împrietenit cu Alex. dar iluzia a durat, până ce aţi apărut Dvs. pe ACUM.
Care este legătura cu discuţia noastră pe teme tehnice? Cred că relaţiile dv. cu oricine sunt condiţionate de dv. şi nu de mine.
Şi eu „vorbesc despre ceea ce ştiu, bazat pe o viaţă profesională lungă şi în domenii foarte diverse”-asa cum scrieti Dvs.! Ceva mai lunga si ceva mai diversificata ca a Dvs.!
Toata disputa este d efapt inutila,tema principala ,la discutarea unei inventii, este „noutatea ei” 1 Dvs. ati comentat pe langa acest aspect,probleme care de fapt urmeaza a fi rezolvate,adaptate,experimentate,omologate,modificate,extinse.dar nu atiputut dovedi-lipsa de „noutate”. Cu asta -basta! „Pace pe Pamant”-(cum spun blondele-la concursurile de frumusete !)
@Sfartz Pincu
> Şi eu „vorbesc despre ceea ce ştiu, bazat pe o viaţă profesională lungă şi în domenii foarte diverse”-asa cum scrieti Dvs.!
Este foarte bine. Vă felicit!
> Ceva mai lunga si ceva mai diversificata ca a Dvs.!
Cu partea a doua iar încercaţi să mă trageţi de limbă…
> Toata disputa este d efapt inutila,tema principala ,la discutarea unei inventii, este „noutatea ei”
În opinia mea scopul principal al unei invenţii este să aducă ceva folositor unor viitori utilizatori. Eu v-am cerut informaţii despre fezabilitatea invenţiei dv. şi nu am primit răspunsuri convingătoare.
>Dvs. ati comentat pe langa acest aspect,probleme care de fapt urmeaza a fi rezolvate etc.
Dacă energia preluată din subsistemul muscular de respiraţie umană nu se dovedeşte a fi suficientă pentru ceea ce se promite în descriere, lucru pe care nu l-aţi putut demonstra, atunci invenţia dv. riscă să aibă o problemă de bază.
> … dar nu atiputut dovedi-lipsa de „noutate”
Nici nu mi-am propus acest lucru, ba chiar dimpotrivă, am afirmat că este o idee interesantă şi originală!
> … Cu asta -basta!
Va depinde de ce veţi afirma dv. în continuare. Până acum aţi susţinut multe lucruri incorecte.
> „Pace pe Pamant”-(cum spun blondele-la concursurile de frumusete !)
Conţinutul parantezei, chiar şi spus în glumă, reprezintă o formă de sexism. Prin aceasta înţeleg ce spune DEX: „Discriminare sexuală care funcționează, de regulă, în defavoarea femeilor și în favoarea bărbaților, la nivel individual, dar și instituțional”. De altfel nu sunt numai blondele cele care stabilesc regulile de selecţie în concursurile de frumuseţe.
Oricât de mic ar fi dinamul care produce curentul electric pe baza energiei ciclului respirator, parametrul „timp” va permite acumularea unei cantitati suficiente de energie intr-un acumulator-prin CREŞTEREA timpului de incarcare, si deci ideia care sta la baza acestei inventii-o face fezabilă !
@Sfartz Pincu
>… parametrul „timp” va permite acumularea unei cantitati suficiente de energie intr-un acumulator-prin CREŞTEREA timpului de incarcare
Aţi luat-o de la capăt. Am scris înainte că: „Să porţi dispozitivul 3,5 zile pentru a încărca la vârf un smartfon pare exagerat ca timp şi incomod dpdv ergonomic”.
Nu revin la discuţie, deoarece mă întreb şi eu ce rost a avut să vă iau în serios, cu atât mai mult cu cât am fost avertizat chiar de dv. că veţi merge „până în pânzele albe”. Mult succes!
Nu pot sâ Vâ las ,sa aveţi ultimul cuvânt,care Vâ place atât de mult!
Nu este vorba de „zilė2 ci de „orę”,cel mult ! Exageraţi, ca sâ aveţi dreptate!
Nu merg „pânâ în pâanzele albe”-din ambiţie,ci doar pe linia justificârilor de ordin tehnic. Ori la 16 cicluri repiratorii, sunt 32 de impulsuri spre generator, mai mult decât se face cu mâna,la lanternele „muncâ si Luminâ”,deci probabil, zic probabil, pentru ca trebuie experimentat, cel mult câteva ore, ar fi mai mult decât suficiente,pentru scopul,acestei invenţii.
>Exageraţi, ca sâ aveţi dreptate!
Vă invit să recitiţi cele scrise de mine înainte, în care am folosit calculele dv., cu corecţiile de rigoare ale datelor de intrare.
„Breaking News 2
Factorul general de corecţie a rezultatului dl. Sfartz a devenit 1/4 * 1/3 = 1/12.
Astfel capacitatea de încărcare pe timp de 24 ore a aparatului ajunge de la 9820 mAh, calculaţi de dl. Sfartz, la cam 818 mAh. Nu am luat in consideraţie inevitabilele pierderi din partea mecanică, ceea ce ar deteriora în plus rezultatul.
Capacitatea unui acumulator de smartfon (phablet = phone tablet, cazul defavorabil) este de 3000 mAh. Ar rezulta că încărcarea la vârf a bateriei smartfonului cu dispozitivul din invenţie ar dura cam 3,5 zile. Să porţi dispozitivul 3,5 zile pentru a încărca la vârf un smartfon pare exagerat ca timp şi incomod dpdv ergonomic”.
Dvs. vreti ca o semnalizare de salvare,in conditii exreme,sa se transforme intro situatie de comunicatie de lux,cu smarthfon,cu ecran de televizor,cu 30 de functii de internet,video,televiziune,etc !!
Dar daca un telefon mobil simplu, cum sunt de exemplu:
un Nokia 105,cu baterie de 800mAh, care poate sustine 12,5ore de convorbiri (!),vezi:
(http://www.cel.ro/telefoane-mobile/telefon-mobil-nokia-105-black-l/)
sau- un telefon GSM DUAL SIM M-LIFE, cu un acumulator de 700mAh- si un timp de 7 ore de convorbiri, vezi : (http://www.cel.ro/telefoane-mobile/telefon-mobil-m_life-ml0529.1-dual-sim-l/),ambele depasind cu mult necesitatea de comunicare,din situtiile de urgenta,cand este suficienta o emisie de 1 minut pe ora,timp de cel mult o saptamana,timp suficient pentru o actiune de salvare, rezulta , ca si o baterie-acumulator de 240 mAh-este suficienta. Chiar calculul facut de Dvs. cu cei 840 de mAh,este deja de peste trei ori mai acoperitor decat nevoia minima de energie.
Asta pe langa faptul, ca nu ati luat in calcul si „latimea centurii”, care poate fi si de 10 cm. sau chiar mai mult ,si nu latimea metrului de croitorie,si deci se poate miza pe mai multa energie,decat am facut amandoi calculele,care oricum,nu au o valoare definitorie,pana ce nu se executa un prototip fiabil.
Este evident,ca aparatul are sanse bune de viata, dupa cateva modificari normale la crearea unui produs nou.
Deoarece nu ştiţi dinainte ce foloseşte utilizatorul, fie trebuie să luaţi în calcul cazul cel mai defavorabil (phablet), fie, ceea ce nu aţi făcut, trebuie să limitaţi gama aparatelor utilizate.
V-am mai scris şi că trebuie să consideraţi că încărcarea va începe, tot în caz defavorabil, când acumulatoarele telefonului sunt aproape descărcate, iar dispozitivul dv. trebuie simultan să încarce acumulatoarele şi să asigure energia pentru telefon.
>Asta pe langa faptul, ca nu ati luat in calcul si „latimea centurii”,…
În testele mele de cursă posibilă a centurii, lăţimea metrului de bucătărie nu avea nici o importanţă.
>Este evident,ca aparatul are sanse bune de viata …
Depinde cu ce limitări, pe care nu le-aţi semnalat până acum. Vorbeaţi înainte despre persoane care comunică până nu mai pot să respire. Ce faceţi cu ele, le rezervaţi o soartă crudă?
>Nu merg „pânâ în pâanzele albe”-din ambiţie,ci doar pe linia justificârilor de ordin tehnic.
OK, eu rămân politicos şi vă mai răspund o bucată de vreme.
Dar cu această afirmaţie de a dv. cum se împacă oare pânzele dalbe : „Nu pot sâ Vâ las ,sa aveţi ultimul cuvânt,care Vâ place atât de mult!”? Una din două: fie nu vreţi să-mi lăsaţi ultimul cuvânt, şi atunci scrieţi doar acest lucru, după care nu vă mai răspund, fie continuaţi „pe linia justificârilor de ordin tehnic”, şi atunci mă opresc când mă plictisesc.
Nimeni nu a inteles si nu a stiut,ceeace Domnul Alex.Leibovici a stiut si a inteles imediat! O inventie nu este un proiect de EXECUTIE! Este o ideie,o solutie bruta,la cel mult în faza de proiect tehnic.Multumesc de comentarií,cautand raspunsuri,am mai invatat cate ceva, (in special-despre acumulatorii mici)!
> O inventie nu este un proiect de EXECUTIE! Este o ideie,o solutie bruta,la cel mult în faza de proiect tehnic.
Sunt la curent, dar vă mulţumesc. Aşa cum ştiţi dinainte am şi eu câteva invenţii în cont.
>Multumesc de comentarií,cautand raspunsuri,am mai invatat cate ceva, (in special-despre acumulatorii mici)!
Mă bucur că discuţia a fost folositoare. Vă doresc mult succes în continuare cu această invenţie interesantă!
Multumesc! Este o placere deosebita,cand o munca,este recunoscuta.
>Multumesc! Este o placere deosebita,cand o munca,este recunoscuta.
Plăcerea recompensării printr-o medalie la o expoziţie internaţională este, desigur, mare şi stimulantă. Satisfacţia adevărată a unui inventator apare însă din momentul în care îşi vede premizele de bază testate cu succes, iar apoi cândva şi invenţia realizată.
Aţi aflat cumva între timp ce energie reală puteţi recupera din sistemul de respiraţie uman? Nu pare un lucru dificil de aflat şi nici costurile legate de un brâu de măsură experimental nu par a fi prohibitive.
Îmi imaginez că nişte studenţi electronişti sau fizicieni electronişti ar face-o chiar cu plăcere, din curiozitate ştiinţifică şi, de ce nu?, pentru a primi o notă bună la studiile lor practice. Doar o idee.
Astfel de personalitati – indraznesc sa spun somitati – ne fac cinste si ne propulseaza imaginea in afara mediului balcanic. Felicitari si mult succes in continuare.
@carmih
> Astfel de personalitati … ne fac cinste …
Cinstea îi revine inventatorului. Eu, de exemplu, nu cred că aş avea vreun drept să pretind că strălucirea gândirii sale s-ar reflecta cumva şi asupra mea.
> Felicitari si mult succes in continuare.
Le merită! De la dl. inventator am aflat însă, de pe ACUM, că această invenţie nu va fi vreodată realizată de acesta. În aceste condiţii nu este de mirare că nu a dat curs sugestiei mele, făcute în postarea mea din acest fir de discuţie (13-7-2016 la 22:43).