Imi simt aura neglijata
undeva nimeni nu mai sterge praful,
si ochiul meu ce nu gaseste zenul
culcusul lacrimilor pripite
vederea-mi ce pe tablouri
zabovea la nustiuce detaliu
cantarind fragezimea unui sfante
care explica despre dumnezeire
cu trupul, fara vorbe..
ah pacatele mele nenumarabile
zeul poligonal ma urasate
de vreme ce scarbit de mine
isi intoarce capul de marmura
numar clipele vietii
de la placenta pana azi
capat o cifra egala
cu neantul
cu prea putine zerouri
si stiu ce nu sunt
si ce nu voi mai fii