ACUM.TV

Intervenţie prezentată de Ioan Z. Boilă la comemorarea lui Iuliu Maniu de la Cluj, din 9.02.2008

Suntem aici pentru a comemora 55 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu şi mai bine de un secol de când student fiind a intrat în lupta neamului său pe care doar moartea din temniţa comunistă a Sighetului a curmat-o.
Dacă ne gândim astăzi la viaţa şi chiar la moartea lui Iuliu Maniu ni se impun două constatări
1. Nu s-a spus, nu se spune şi nu se cunoaşte adevărul întreg privindu-l pe acest om politic care, cu siguranţă va rămâne în istoria politică a României ca un unicat.
2. Este acum o evidenţă faptul că, în tot cursul vieţii sale, şi după moarte până astăzi, el a fost urât, duşmănit, calomniat, marginalizat, persecutat şi în ultimii şase ani întemniţat şi exterminat.

Se poate spune că a fost unul dintre cei mai iubiţi oameni politici, de către poporul român (în istoria politică a României, niciodată un om politic şi un partid nu a primit ca şi Maniu şi PNŢ 78% şi 80% din voturi în 1928 respectiv 1946, iar în 1945 era numit „părintele Patriei”, dar paradoxal în acelaşi timp a fost şi cel mai duşmănit, de oameni politici, regi, conducători şi dictatori).
Iată un motiv care ne face datori pe noi, care l-am cunoscut şi i-am cunoscut viaţa, să mărturisim adevărul vieţii sale şi să descoperim cine şi pentru ce l-a urât şi îl urăşte şl astăzi.
Ne îndeamnă la aceasta şi dragostea de adevăr, dar şi convingerea că adevărul despre Iuliu Maniu va permite păstrarea în tezaurul istoric al acestui popor a unui exemplu şi model pentru toate generaţiile ce vor veni.
Există infinite modalităţi de intervenţie a lui Dumnezeu în istoria neamurilor. Una dintre cele mai importante este să ridice din mijlocul lor oameni cu har, dăruiţi cu calităţi excepţionale, care au reprezentat pentru ţările şi popoarele lor adevărate pietre de hotar, răscruci de drumuri glorioase, făuritori de destine. Să ne gândim la poporul „ales”, la Moise, la patriarhi, profeţi, regele David!
A fost Iuliu Maniu un astfel de om a lui Dumnezeu ales de providenţă pentru a-şi servi neamul? Răspunsul la această întrebare îl găsim în adevărul privind viaţa, lupta şi moartea sa.
Pentru a putea judeca şi înţelege activitatea sa publică, este necesară cunoaşterea caracteristicilor perioadei în care a trăit.
Iată-le: apogeul luptei de unire a românilor din Basarabia, Bucovina şi Transilvania; cinci mari puteri care au ameninţat această unire şi apoi suveranitatea şi integritatea României mari: imperiul austro-ungar, imperiul ţarist şi comunismul sovietic, şi imperiul german şi nazismul. Se adaugă duşmănia şi iredentismul altor vecini. Au fost apoi cele două războaie mondiale şi criza economică din 1938 – 1939.
În acest context un bun patriot şi luptător devenea inevitabil în acelaşi timp, realizator şi opozant.
Iată înşirate în câteva cuvinte aspectele şi împlinirile cele mai importante din activitatea lui Iuliu Maniu: liderul luptei naţionale din parlamentul maghiar (a fost ales şi de celelalte minorităţi din imperiul austro-ungar ca lider al lor); principalul artizan al unirii de la Alba Iulia; preşedintele şi conducătorul Consiliului Dirigent („cel mai dificil guvern din istoria românilor” cum spune Iuliu Maniu) a întemeiat împreună cu Ion Mihalache cel mai patriot, cel mai curat, mai democratic şi erou partid pe care la avut ţara: PNŢ; opozant al unor partide corupte şi antidemocratice în perioada de până la 1938; opozantul principal al dictaturii lui Carol II (el a spus ca şi Ioan Botezătorul lui Irod: „nu ţi se cuvine Maiestate să ai amantă şi nu regină”); prim ministru al unor guverne care cu toate greutăţile enorme (criză economică mondială) au întărit legalitatea organizând o justiţie cinstită şi independentă, a reformat toate instituţiile culturale şi administrative; şi în sfârşit a fost principalul lider în lupta împotriva dictaturii carliste, antonesciene şi comuniste.
Toate aceste realizări şi lupta eroică terminată cu martirajul de la Sighet au fost posibile datorită unor însuşiri şi calităţi umane şi de om politic de excepţie. Voi înşira câteva: verticalitate şi principialitate morală bazată pe morala creştină, caracter de granit, dragoste fierbinte de neam şi ţară, disponibilitate totală la jertfă, crez democratic autentic, incoruptibilitate, umanism integral, dragoste de adevăr, dreptate şi legalitate şi mai presus de toate o totală libertate interioară prin faptul că nu era subjugat de nici un „idol”: avere, putere, mărire, vicii, plăceri trupeşti.
Aceste realizări şi calităţi i-au adus dragostea şi simpatia populară imensă, de care aminteam. El a fost pe drept cuvânt pentru neamul său, modelul omului politic moral, modelul omului politic curajos şi jertfelnic până la moarte, model de luptător, de vizionar şi de modestie.
Cu toate acestea cum am spus, el a fost şi este unul dintre cei mai duşmăniţi oameni politici români.
De către cine şi pentru ce?
– de către maghiari care vedeau în el principalul lider ce lupta pentru libertatea şi independenţa neamului său.
– de oameni politici şi partide politice corupte care făceau orice pentru a obţine şi păstra puterea pe care o foloseau în interesul personal sau de grup, pentru care Iuliu Maniu reprezenta opozantul şi democratul incoruptibil
– dictaturile de orice fel care vedeau în Iuliu Maniu opozantul lor principal.
– cei care îl urau din invidie pentru că nu se puteau ridica la nivelul său moral şi intransingent
– organismele oculte din ţară şi străinătate care îl urau pentru că la oferta lor de a li se alătura Iuliu Maniu a răspuns: eu am jurat credinţă lui Isus Cristos şi nu mai pot jura altcuiva şi voi urma politica mea şi a partidului meu şi nu o politică ce mi se impune
– cei care îl percepeau ca un reprezentant puternic al taberei lui Isus Cristos. Isus a spus „Eu am venit să aduc sabia nu pacea, arătând că oamenii se vor împărţi în două tabere: mica turmă a Sa şi lumea anticristică. „Cei din lume” era normal să îl urască pe Iuliu Maniu .
– ura şi duşmănia împotriva lui Iuliu Maniu, au luat forme diverse: denigrare, calomniere, dispreţ; interpretări tendenţioase şi false ale istoriei; marginalizare; „campania tăcerii” folosită mai ales de comunişti; procese mincinoase împotriva rudelor apropiate (ex procesul Skoda), judecătorul Petrescu a mărturisit la Jilava avocatului Liciniu Faina că a fost obligat de Carol II să „aranjeze” prin fals procesul Skoda; persecuţii, arestarea şi exterminarea fizică.

Cu siguranţă istoria adevărată a acestui om politic român se va scrie odată şi odată. Atunci toţi aceşti calomniatori şi mincinoşi vor fi vădiţi ca atare, iar Iuliu Maniu va fi lăsat să-şi ocupe locul de model unic al istoriei românilor.
Iuliu Maniu nu are nevoie de statui. Singura statuie pe care o merită este cea a adevărului privind viaţa, lupta şi moartea sa.

Acest articol a fost publicat luni, 10 martie 2008 la rubrica Marturii.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.