de Peter BADESCO
Romania mea este o tara in care Comunismul a fost condamnat public. Cu toate astea, oamenii care au sustinut un asemenea regim criminal, zburda in mai toate structurile administrative ale Statului. Romania mea este o tara in care Constitutia nu serveste la nimic. In Romania mea nu pot alege pe cine vreu sa ma reprezinte in Parlament. In Romania mea oamenii au devenit simpli spectatori la nevoia disperata de a construi un Stat de Drept. In Romania mea politicienii mint fara impunitate. Traiesc intr-o tara in care nu exista justitie, o tara in care oamenii nu sunt egali. Romania mea, desi infestata cu corupti, nici unul nu e scos la iveala. In Romania mea politicienii rad de mine cand imi exprim nevoile. In Romania mea, oameni care m-au chemat la Securitate sa ma ancheteze, acum, ma reprezinta in Parlamentul European. In Romania mea, un om ales in functia de Presedinte, si in care speram sa ne rezolve toate problemele, este batjocorit zilnic de o hoarda de lachei corupti. Pentru o lume intreaga, totul merge inainte, iar pentru Romania mea mersul istoriei pare sa se fi oprit. Hienele intunericului ataca Romania mea neincetat. Europa, din care fac parte imi arata ca nu ma poate ajuta, si sincer as vrea sa pot sa ma ajut singur, dar constat ca nu sunt lasat. Politicienii corupti ma condamna la o viata de ‘capsunar’. Ei isi planifica econmia pe cat pot eu aduce din munca mea de salahor. O prapastie enorma s-a format intre mine si clasa politica. Vreau sa ma ridic deasupra ei si nu pot, nu sunt lasat s-o fac. Ce fel de tara este Romania mea/ De ce sunt sortit sa indur viata asta de cosmar? Cat timp va mai dura cosmarul in care se zbate Romania mea?
Lamentaţiile la modul general nu servesc la nimic. Cel mult s-ar putea scrie o elegie (stilizată).
Romania nu prea este a noastra. Este, din pacate, mai mult a LOR. Nu stiu daca „in veacul vecilor”, dar daca au supravietuit cu succes in fruntea mesei la toate schimbarile, n-o sa plece de acolo prea repede.