Suntem dispuşi în formă de stea de mare. De fapt, madam Gurnişt e steaua, în jurul ei ne aflăm numai vecinii bărbaţi şi o ascultăm curioşi.
– Prietenei mele din Ierusalim i s-a întâmplat o nenorocire mare, ceva de necrezut. Soţul ei era într-o deplasare în Cipru… Nu ştiu ce şi cum devine cazul şi se întoarce dumnealui mai devreme… Tocmai când se afla la ea în vizită un prieten din tinereţe, un turist din America…
– Cunoaştem noi, zice sec Boris Glazpapier. Capitaliştii ăştia, dacă au bani, cred că totul e de vânzare… Femei, sentimente, apartamente… Ştim noi!
– Da’ de unde, îl întrerupe madam Gurnişt. O veche dragoste… Dar soţul nu-l cunoştea şi de aici toată nenorocirea. Ia să văd dacă ghiciţi ce s-a întâmplat.
– I-a împuşcat pe amândoi! presupune Eliahu Iliescu. A mai fost aşa un caz acum doi ani, s-a spus şi la televizor, pac, pac şi gata.
– Crezi matale, punctează steaua. Altcineva? Cine are altă părere?
– Păi, opinează Leopold, presupun că soţul i-a iertat, dar ca să-i pedepsească pentru toată viaţa, s-a sinucis.
– Tu să taci, îi strigă nevasta. Mormolocule… S-auzim o variantă logică.
– Eu cred, zice Simon Şeinerovici, că dacă era un om inteligent, l-a obligat pe american s-o ia pe respectiva soţie de nevastă. Cea mai bună răzbunare asta ar fi… Ha, ha, ha… S-o ia ăla!
– Ha, ha, ha, îl îngână madam Gurnişt. Crezi că americanii sunt fraieri? Ce părere ai matale? se adresă lui Menaşe.
– Păi, ştiu şi eu, bolboroseşte Menaşe. Întâmplarea asta e adevărată?
– Cum mă vezi şi te văd.
– Atunci, probabil că tipul care era în vizită s-a retras discret şi de atunci soţul o omoară cu reproşuri. Cum femeia vrea ceva, să-şi cumpere pantofi, sau o bluză sau mai ştiu eu ce, dânsul îi închide gura cu aventura cu americanul. Şi-a asigurat omul liniştea. Vine el acasă târziu, nu poate să-i spună nevasta nimic. Bea o bere, două cu amicii şi ea vrea să-i facă scandal, imediat îi aminteşte de…
– Nţţ, ţuţuie madam Gurnişt. Cine ghiceşte ia premiul Nobel.
– Ştiu eu! se înghesuie domnul Oiţerman. Probabil că are loc o discuţie între soţ şi american şi din discuţie rezultă că de fapt ea are pe altcineva, un al treilea. Atunci cei doi fac o asociaţie…
– Nooo, îl anulează madam Gurnişt. Că e femeie serioasă.
– Ştiu eu, intervine Marcu. Dânsa îi iubeşte pe amândoi, nu se poate decide şi atunci se îmbolnăveşte de leucemie. Un bărbat şi o femeie…
– Asta era „Love story”, precizează Menaşe.
– Hai că m-am prins, sare Boris. Americanul nu era bărbat…
– Dar ce?
– O americancă…Una din alea. O capitalistă pervertită. Atunci soţul face un infarct aflând că nevastă-sa preferă femei şi…
– Tâmpenii, îl opreşte decisă madam Gurnişt. Cine ştie ce reviste idioate citeşti matale. Cum, chiar nimeni nu ghiceşte? Nimeni nu vrea premiul Nobel?
Am considerat că a venit momentul să intervin:
– Au părăsit-o amândoi partenerii. Şi soţul şi americanul!
– Aşa e! exclamă dezumflată madam Gurnişt. Cum naiba ai ghicit?
– Mi-a spus madam Brodiciche, prietena matale. Că ea povesteşte fără introducere. Ce se aude cu premiul Nobel?
– Să ţi-l dea madam Brodiciche, pleoscăie ea dezamăgită. Auzi ce idee, să-mi strici mie poanta tocmai la sfârşit!
