Privirile tale bănuitoare
Mă zgărie ca nişte cârlige
De care cuvintele îmi stau atârnate.
Mă târăsc prin aer, înot prin pământ.
Ajung acasă plin de noroi, dar la timp!
O să lipesc un anunţ pe uşa din spate.
Pe acolo ies ultimele fantome
Care au mai rămas ascunse
După balamucul de azi noapte.
Vreau să uit totul, să las de la mine.
Să duc gunoiul, să aduc apă
De la fântâna cu cumpăna ruptă.
Dar nu mă mai privi disperată
Cu ochi bănuitori.
Cârlige
De care cuvintele îmi stau atârnate.
Dan David, Los Angeles, Martie-08-2007.